"Am răzbit în viaţă, datorită puterii credinţei mele în Dumnezeu şi în mine însămi! Pentru părinţii mei, originari din Talpos şi Haieu, venirea mea pe lume într-o zi de 6 a lunii a lui Gustar a fost o imensă bucurie. Le binecuvânta Tatăl Ceresc familia cu o fată cu părul de culoarea spicelor coapte şi ochi de albăstrele. De altfel, părintii mei s-au cunoscut la Ştei, eu am venit pe lume la Salonta şi am crescut la Băile Felix. Tocmai de aceea, mă simt binşeniţă prin creaţie, salontăniţă prin lumina sufletului şi bihoreancă prin cântec." "Nu cred în zodii ci doar în destin" Întâlnirea mea cu doina şi cântecul s-a produs în fragedă pruncie, când gânguream prin curtea casei şi cântam în felul meu cântecele Elisabetei Pavel, ale Sofiei Popa ori ale Lucreţiei Ciobanu. Doina românească o consider ca fiind o simfonie a naţiei române. Am trecut prin furcile caudine ale multor jurii de la festivalurile naţionale de folclor, cel mai drag ramâne în amintirea mea „Mândru-i cântecu-n Bihor”. O mare lecţie de viaţă pentru mine şi cariera mea artistică a fost scena din restaurant, unde am luat contact cu diversitatea folclorului românesc. Fosta membră a Ansamblului artistic „Lioara”, din Oradea, colaboratoare mulţi ani a Ansamblului artistic profesionist „Crişana” al Filarmonicii de Stat din Oradea, „rupe” pentru o perioadă legătura cu lumea tumultoasă şi plină de evenimente a folcloriştilor, pentru a se dedica exclusiv creşterii celor două flori pe care le consideră ca fiind cel mai preţuit dar pe care i l-a dat Dumnezeu. „A fost o perioadă pe care am depăşit-o doar prin preocupările şi grijile zilnice pentru creşterea şi educaţia copiilor. Sufeream cumplit când vedeam colegii mei de generaţie pe micul ecran ori, trecând prin oraş cu treburi cotidiene, vedeam afişe cu spectacole de folclor. Mă retrăgeam într-un colţ al casei unde păstram odoarele mele, costumele populare, le îmbrăcam adesea, pe furiş, mai cântam şi-mi astâmpăram astfel focul şi dorul meu de cântec. A fost greu, a fost foarte greu, dar a trecut. Iar sacrificiul meu nu a fost în zadar. Şi în acest răstimp în sufletul meu a sălăşluit credinţa, rugăciunea şi dorul arzător după cântec. A fost un vis care a durat 13 ani, pe care l-am împlinit când am păşit din nou pe scenă şi mi-am revărsat tot oful adunat de atâta amar de vreme în suflet. Cântam şi plângeam, plângeam şi cântam. Şi totul parcă s-a risipit ca prin farmec.” - După astfel de destăinuiri înduioşătoare, te-aş întreba, Aneta, cum ai defini tu cântecul? - Sincer, ca pe un frate! Un frate care nu te trădează, un frate care îţi defineşte o stare de spirit, care te linişteşte şi te face să ... visezi frumos! - Îţi place să călătoreşti, ştiu asta! Nu te-a tentat să rămâi într-o altă ţară a lumii pentru a vieţui cu familia ta? - Ai spus „familia ta”! Familia mea este publicul drag din România. Să îţi spun că am fost pe aproape toate continentele globului. Sigur, m-au impresionat multe locuri frumoase în lume, dar toată strălucirea metropolelor lumii o dau pe un felinar din Oradea. Toată sclipirea şi multitudinea de culori din Las Vegas ori Los Angeles le dau pentru cele trei culori din drapelul meu românesc. Iar marile spectacole pe care le-am văzut pe viu cu Celine Dion, Elton John, Harlem Globe Trotters rămân doar momente de divertisment. Cântecul meu românesc va fi mereu un rege pentru sufletul meu. Şi să revin la familie! Pentru mine familia înseamna TOTUL, iar ca o completare cântecul popular face parte din familia şi fiinţa mea. - Ai face o legatură între credinţa strămoşescă şi cântecul popular? - Legătura este însăşi limba română, definita prin trăsăturile naţiei, iar costumul popular face parte integrantă din personalitatea românului. De altfel, când sunt îmbrăcata în costumul naţional românesc, ma simt ca o regină, ca o domniţă dacă. - Iubeşti viaţa, iubeşti oamenii, iubeşti frumosul. Care ar fi cuvântul în care le-ai aduna pe toate acestea? - Cântecul! Deoarece eu am început frumos viaţa cântând, am suferit pentru cântec, ard sufleteşte pentru el şi mulţumesc Divinităţii că pot spune oricând despre viaţa mea că a fost, este şi va rămâne ca un cântec frumos de dragoste. Radu POTORAN