Viaţa ca un cântec - Radu Potoran
Întotdeauna am avut convingerea că cel mai greu lucru din lume este să vorbeşti cu tine însuţi. În urmă cu mulţi ani, un mare om al acestui neam, prof. Ion Vlăduţiu, îmi spunea: "Toată viaţa ta trebuie să fii dublat de modestie pentru a fi remarcat de oameni." Cred că i-am urmat sfatul şi am rămas acel copil modest, plecat de sub streaşina pădurii, de la poarta Bihorului, din satul Budureasa, aşezat pe Valea Nimăieştilor, vestit prin unicele lăzi de zestre şi oarecând prin sumănărit, meşteşug care s-a pierdut, din păcate.
Sunt un împătimit al frunzei verzi, al curăţeniei sufleteşti, apropiindu-mă din pruncie de pădure şi clipocit de ape, fiindu-mi sprijin firea mea visătoare şi optimistă. M-am aventurat din copilărie într-o lume necunoscută mie, într-un oraş mare, Timişoara, unde am absolvit Liceul Silvic "Pădurea Verde", fiind un copil silitor şi ambiţios. Am început viaţa, unde altundeva decât ocrotind pădurea şi... frunza verde, plecând în meseria mea de căpătâi, ca pădurar la Meziad, unde am fost ocrotit în familia nanei Floare a Drughi, plecată nu demult în lumea veşniciei, apoi la Roşia, Budureasa, continuând ca şef de district la Tărcăiţa şi Curăţele, apoi cu munca de birou ca tehnician silvic - pază, protecţie şi cultură la Ocolul Silvic Beiuş. În 2005 am absolvit Facultatea de Silvicultură din Oradea, unde am avut profesori de exceptie, în frunte cu decanul nostru drag, prof. univ. dr. Vasile Bara, de altfel, toţi profesorii devenindu-mi mentori şi prieteni. Dragostea mea pentru cântec şi folclor adevărat a câştigat, iar de aproape doi ani realizez o emisiune dragă sufletului meu, "La izvorul dorului", la Televiziunea Favorit, TV Bucureşti şi Transilvania TV Oradea, unde mă străduiesc să revigorez lumea cântecului popular, bulversată şi de multe ori privită de anumiţi necunoscători ca o Cenuşăreasă. Crezul meu este că atâta timp cât ne vom păstra limba românească, portul, cântecul şi frunza verde, vom dăinui în timp ca naţie, care se identifică cu ea însăşi, într-un spaţiu definit de românism şi latinitate. Activitatea pe care o desfăşor în televiziune este pentru mine o provocare, este o lume care îmi aparţine şi îi aparţin, unde oboseala şi stresul dispar ca prin minune, locul lor este luat de satisfacţia şi bucuria că poate pun şi eu o cărămidă la zidul de sprijin pentru promovarea folclorului românesc. Am început cu participarea la multe festivaluri de folclor, aducând lauri pentru cântecul bihorean, dar rampa mea de lansare în lumea cântecului a fost "Floarea din grădină", pe care o consider piatra de temelie în cariera mea.
Întâlnirea mea cu oameni de folclor precum Tiberiu Alexandru, Ludovic Paceag, Steluţa Popa, Ion Vlăduţiu, apoi cu realizatorii TV, Mărioara Murărescu, Niculina Merceanu, Ion Filip, Alexandru Fabian, Eugenia Florea, Gruia Stoia, Dumitru Buzoianu, Angela Marinescu, cu marii dirijori: Paraschiv Oprea, George Vancu, Gheorghe Rada, Ştefan Ioanovici, dar mai ales cu regretatul Efta Botoca s-a materializat prin cladirea personalităţii mele ca om şi interpret. Amprenta pe care a pus-o asupra vieţii mele se vede acum pe ecran, alături de colaboratorii mei, interpreţii de folclor. Mi-am adunat în jurul meu oameni care îmi apreciază munca, pe care îi simt că îşi doresc să slujească cu sfinţenie cântecul românesc. Cântecele mele vin din sufletul bihorenilor mei, culegând din satele bihorene unde încă muşteşte pământul de folclor, le-am cernut prin sita sufletului meu şi le-am dat un nume, devenind copiii mei, le iubesc enorm ca pe propria-mi fiică, Daliana, şi le asemui fiinţei mele. De altfel, cântecul meu este o oglindă a fiinţei, a trăirilor şi gândurilor mele. Eu consider că privind în ochii unui om şi acultându-i cântecul, poţi spune că fiecare om seamănă cu durerea din sufletul lui. Am venit pe lume într-un 10 noiembrie mirosind a brumă, a crizanteme şi gutui puse la grinda casei şi, la ceas aniversar, am lăsat modestia, scriind doar despre cântecul meu. Am ales cântecul, am ales să trăiesc în lumea lui mirifică, mi-am unit viaţa şi trăirea cu el, îmi exprim durerea şi bucuria prin cântec, am decis ca viaţa mea să fie un cântec.



Comentarii
Nu există nici un comentariu.