Viaţa fără fard
Vindecat miraculos, sau născut a doua oară
Iosif se trezi la ora 4 dimineaţa şi merse spre grajdul animalelor, când simţi o durere fulgerătoare în dreptul stomacului. Ce o fi ? - se întrebă el în gând, doar nu am fost bolnav niciodată pâna la cei 55 de ani pe care i-am împlinit nu demult. La micul dejun, ţoiul de ţuică, slănina şi ceapa bătută stinsă cu ulei şi oţet îl aşteptau, ca întotdeauna, pe masa din bucătărie. Se aşeză şi o nouă durere îl săgetă. Îi spuse atunci soţiei că nu se simte bine şi că se va întinde puţin pe prichiciul de lângă masă. Rozi s-a speriat puţin pentru moment. În următoarele zile, starea lui Iosif nu dădea semne de îmbunătăţire, dimpotrivă. Rozi i-a spus tranşant: „Bărbate nu-i de glumit, te duci urgent la doctor!”.
Dând din colţ în colţ, Iosif, un munte de om de aproape 2 metri şi 130 de kg, se văzu nevoit să asculte de soţie şi plecă spre oraş. Auzise de un medic radiolog renumit şi se programă pentru consultaţie…
Cancer extins, neoperabil
…Emoţionat, Iosif trecu pragul cabinetului, urmând indicaţiile medicului. Înghiţi anevoie dintr-un pahar o licoare albă cu un gust ciudat şi intră la aparatul Roentgen. Se învârti şi se suci precum îi spuse medicul apoi ieşi şi se îmbrăcă. Aştepta verdictul care întârzia să fie rostit. Medicul radiolog era profund marcat de ceea ce văzuse la aparat: un bloc tumoral, un cancer de stomac extins, inoperabil, stadiul IV. Singura luminiţă de la capătul tunelului era că metastazele nu atinseseră încă ficatul. În cabinet, intră val-vârtej medicul chirurg de gardă. Uitându-se pe rezultatul radioscopiei, îi spuse lui Iosif: "Mănâncă şi bea după pofta inimii, că nu vei avea nimic. Revino la control după trei săptămâni". "Nu sunt prost, domnule doctor", răspunse Iosif. "Îmi spuneţi aşa, pentru că nu mai am mult de trăit”, ieşind în grabă din cabinet.
Acasă, Rozi îl întâmpină cu vestea bună că de azi-noapte mai au o viţică
şi cinci purceluşi, încercând să-i abată astfel atenţia. Iosif îi povesti apoi amănunţit ce i se întâmplase în cabinetul medical.
Vindecare spontană
În literatura medicală de specialitate neoplasmul este considerat un proces patologic de formare şi dezvoltare a unui nou ţesut, de obicei tumoral. Termenul de cancer, uzitat în vorbirea curentă, indică tipuri de tumori maligne caracterizate printr-o creştere autonomă, invazie locală cu distrugerea ţesuturilor normale şi răspândirea la distanţă prin metastazări. De regulă, diagnosticul de boală neoplazică înseamnă boală incurabilă de care toţi ne temem. Şi totuşi, în literatura şi practica medicală, se cunosc 400 de cazuri de vindecări spontane de cancere diagnosticate cu metastaze, neexplicându-se ce anume a contribuit la acest miracol. Poate optimismul, poate negarea voită a diagnosticului, cine ştie? Iosif şi-a văzut de viaţa lui ca întotdeauna, bucurându-se de fiecare zi, mâncănd şi bând după pofta inimii, aşa precum îi spuseseră medicii. Nu s-a gândit nici măcar o clipă la boala sa. După trei saptămâni, având cu 18 kg în plus, zorit de Rozi, Iosif s-a prezentat la control. Medicul radiolog l-a întors de trei, patru ori la aparat şi nu-i venea să creadă ceea ce vede. Grupul tumoral şi metastazele nu mai existau, parcă se topiseră. Totul era perfect normal. L-a sunat atunci urgent şi pe chirurgul care-l consultase pe Iosif, constatând împreună că pacientul lor se vindecase spontan de cancer, fiind unul dintre cele 400 de cazuri cunoscute pe mapamond. Abia acum cei doi medici i-au marturisit lui Iosif că a fost mai aproape de moarte decât de viaţă la primul consult, dar că la control, s-a dovedit că este perfect sănătos. Prin faţa ochilor lui Iosif i s-au perindat atunci toate stările prin care a trecut de fiecare dată când cineva insinua că ar fi grav bolnav. Se scutură parcă de un gând negru şi zâmbi. Optimist, i-a invitat pe cei doi medici în gospodăria şi în familia sa, fiind convins că datorită lor s-a născut a doua oară. Totul s-a petrecut în anii 1957-1958…



Comentarii
Nu există nici un comentariu.