Viaţa fără fard
Şi-a învins boala cu zâmbetul pe buze
Diagnostic de temut
Până la 38 de ani, nu a ştiut ce înseamnă suferinţa. Alexandra, unicul copil al familiei de învăţători din localitate, a fost răsfăţată de toţi membrii ei, bolile copilăriei le-a învins uşor alături fiindu-i toţi cei dragi ei...
...Într-o dimineaţa s-a trezit cam buimacă şi a scuturat din cap. Ceva nu era în ordine. Niciunul dintre cei patru copii (două fete şi doi băieţi) nu era aproape de casa părintească, fiind plecaţi în vacanţă. Soţul, Adrian, îi lăsase cafeaua pe masă ca de obicei şi plecase la serviciu. Şi-a sunat doctoriţa care-i era amică şi a pornit spre cabinetul ei, diagnosticul prezumptiv a năucit-o: tumoare malignă la cap.
Au pornit investigaţiile, apelând la aparatura cea mai performantă. Indubitabil, spunea profesorul examinator, există deja metastaze. Nu poate fi operată, i s-ar grăbi sfârşitul.
Cultă, cu multe cunoştinţe medicale, Alexandra a tras concluziile singură, după ce i s-a explicat starea în care se află. S-a înverşunat dintr-o dată, promiţându-şi că va învinge boala, oricare va fi efortul, gândindu-se, în primul rând, la copii. Optimistă, şi-a făcut un plan zilnic de refacere: dimineaţa, un minut, două de râs în faţa oglinzii, micul dejun, o cafeluţă şi mersul pe jos circa 1,5 km până la serviciu. Acolo se implica în tot, punea suflet, uneori spunându-i-se că este naivă şi pierdută în spaţiu. Nu lua seama la nimic, îşi continua drumul ales. Soţul şi-a schimbat atitudinea, era mai distant, lipsea tot mai mult de acasă, îi vorbea urât, dorind parcă să o oblige să divorţeze.
Dureri atroce şi mentă
Marcată profund de noul comportament al soţului, Alexandra acuza zi de zi dureri de cap din ce în ce mai persistente. Până într-o zi când femeia de la ţară, care-i vindea brânză proaspătă, i-a mărturisit cum a scăpat ea de durerile de cap. A înlocuit apa cu ceaiul din plante, în speţă menta, urmându-şi celelalte tabieturi (dimineaţa 50 g de ţuică curată, un mic dejun sănătos, o cafeluţă, apoi după o masă săţioasă lua un pahar de vin roşu, se odihnea o oră, iar seara mânca ceva frugal şi se culca destul de devreme)...
Alexandra şi-a continuat tratamentul gândit de ea, şi avizat de prietena sa, medic primar neurolog, a îmbinat şi sfaturile femeii de la ţară şi nu se arăta deloc speriată de boala diagnosticată. Aşa că lumea o vedea parcă radiind de fericire, zâmbea aproape tot timpul. La controlul lunar, medicul oncolog i-a spus că unele zone de metastaze s-au remis, dar că au rămas destule încă. Cu toate necazurile provocate de comportamentul soţului adulterin, Alexandra reuşea să îşi urmeze drumul său, să zâmbească mereu. Era exerciţiul propriu de a învinge boala perfidă. Deşi încă tânără, soţul ei o înşela cu o fetişcană perversă, care-i toca vremea şi banii. Nu se lăsa, însă, după un timp durerile de cap au început să slăbească în intensitate şi ea se simţea din ce în ce mai bine.
Excursia cu ghinion
Cei doi mezini ai Alexandrei - Ionuţ şi Camelia - au dorit să plece la sfârşit de săptămână la mare pentru o scurtă relaxare, ceea ce au şi făcut. Doar că Ionuţ, a doua zi, s-a aventurat să salveze de la înec o fetiţă de cinci anişori. A salvat-o cu preţul vieţii sale.
Atunci, Alexandra aproape a clacat. Şi-a înmormântat copilul şi a încercat să supravieţuiască, era apatică şi fără chef, până când doctoriţa i-a spus că fiecare clipă trăită în supărare îi agravează boala. A fost ca un duş rece pentru Alexandra, care a început să se redreseze şi să zâmbească din nou. Era un zâmbet amar, însă.
Adrian şi accidentul
Moartea lui Ionuţ parcă nu l-a marcat atât de tare pe Adrian, plecat departe de ţară, într-o escapadă amoroasă. Nu a ajuns la înmormântare, a dus, însă, după întoarcere, la mormânt o jerbă de flori şi a aprins o lumânare. S-a grăbit spre ieşire, a urcat în maşină şi a demarat în trombă. După 50 m, o maşină din sens opus l-a izbit din plin. Dus la reanimare, Adrian a stat în spital şi la recuperare peste 60 de zile. Timp în care copiii cei mari l-au vizitat, iubita i-a dat un telefon şi cam atât. Pe patul de spital a rememorat toate lucrurile bune şi rele din viaţa sa de familie, căsnicie şi serviciu, hotărându-se să se întoarcă definitiv alături de cei dragi.
Verdictul: sănătoasă
Alexandra şi-a vazut de drumul ei, era din ce în ce mai comunicativă, doar unda de tristeţe din superbii ochi verzi aminteau de durerea pierderii lui Ionuţ şi trădarea lui Adrian. Dar nu se lăsa bătută, zâmbea şi gândea optimist. La trei ani de la declanşarea bolii, Alexandra s-a prezentat la un nou consult. Medicului nu-i venea să-şi creadă ochilor: tumoarea şi metastazele dispăruseră, examenul minuţios al parametrilor clinici şi al reflexelor arătau fără dubii că Alexandra îşi revenise, era sănătoasă...
... A crezut în bunul Dumnezeu, care a susţinut-o în lupta sa cu boala, în propriile ei puteri, în familie şi a învins.
A renăscut din propria-i cenuşă precum pasărea Phoenix.



Comentarii
Nu există nici un comentariu.