"2004 - cel mai prolific an al voleiului juvenil orădean!" "2004 - cel mai prolific an al voleiului juvenil orădean!"
Sunt cunoscute condiţiile grele în care îşi desfăşoară activitatea profesorii şi antrenorii de sport, dificultăţile de tot felul cu care au de luptat până la a-şi îndeplini obiectivele. În pofida tuturor greutăţilor şi piedicilor de care se lovesc, aceşti oameni pentru care sportul înseamnă totul, reuşesc, an de an, să scoată noi sportivi de valoare sau să obţină rezultate excelente cu echipele pe care le pregătesc. Este foarte greu să lucrezi cu copii, să-i modelezi şi să-i aduci în postura de a se lupta pentru un titlu sau o medalie. Aceştia sunt profesorii de la Liceul cu Program Sportiv Bihorul, acest veritabil laborator al performanţei sportive orădene, care în fiecare an are cu ce se mândri. Profitând de prezenţa în cantonamentul de la Stâna de Vale ale unor loturi de sportivi de la LPS Bihorul, l-am abordat la un dialog pe prof. Rodian Achimescu, şeful catedrei de volei de la liceul sportiv, unul dintre artizanii succeselor deosebite obţinute de voleiul juvenil orădean pe parcursul anului 2004.
- Cum aţi caracteriza anul 2004?
- Anul care abia s-a încheiat a fost cel mai rodnic din istoria catedrei de volei a Liceului cu Program Sportiv "Bihorul" atât din punct de vedere al rezultatelor băieţilor, cât şi al fetelor. La echipele feminine, am avut două jucătoare selecţionate la lotul naţional de cadete (Diana Banya şi Sorina Buz, ultima fiind transferată, în vară, la CSM Lugoj), iar la băieţi, echipele de juniori şi cadeţi s-au calificat la turneul final. Primii s-au clasat pe locul V, iar cadeţii au devenit vicecampioni naţionali. Această evoluţie foarte bună în sală a băieţilor a fost completată de selecţionarea lui Sebastian Palfi la loturile naţionale de cadeţi şi juniori. Pe ansamblu, cred că 2004 a fost cel mai prolific an al voleiului juvenil orădean.
- Care au fost lucrurile pozitive?
- În primul rând, faptul că s-a reuşit o îmbinare perfectă la nivelul juniorilor între generaţia din 1985 şi cea din 1987, acest lucru permiţând calificarea acestei formaţii la turneul final, obiectiv ce părea irealizabil înaintea începerii campionatului. Ba mai mult, am reuşit să facem loc în lotul juniorilor şi, mai ales, al cadeţilor, unor jucători de mare viitor, din generaţia `89 (Bogdan Deac, George Drăgan, Andrei Achimescu, Andrei Gal).
- Dar cele negative?
- Singura nereuşită a sezonului competiţional trecut o reprezintă necalificarea echipei de speranţe la turneul final. Oricum, cu cele două echipe calificate în ultimul act suntem pe locurile II-IV într-un clasament neoficial al cluburilor sportive şcolare calificate la turneele finale.
- Se poate spune, că de ceva timp, Oradea domină voleiul pe plajă, jucători sau echipe formate din orădeni clasându-se an de an pe podiumul întrecerilor de beach-volley. Care ar explicaţia acestor reuşite?
- După cum se ştie, Oradea este, de câţiva ani buni, "capitala" beach-volley-ului românesc. Nici anul trecut sportivii noştri nu au rămas datori, cucerind 13 medalii în întrecerile naţionale (şase de aur - Ioana Sanislav, Diana Tanc şi Sorina Buz, la fete, Sebastian Palfi, Andrei şi Traian Grădinaru, la băieţi; cinci de argint - Tanc şi Buz la fete, Palfi şi fraţii Grădinaru la băieţi; două de bronz - Bogdan Uivăroşanu şi Sergiu Pop). În afara acestor medalii, avem trei componenţi din patru ai loturilor naţionale, băieţi şi fete, care au reprezentat România la Europenele din Polonia.
- Cum se explică parcursul sinuos al echipelor de băieţi? Aţi bătut de trei ori într-un an formaţia campioană (Dej), dar aţi şi pierdut în faţa unor echipe mai slab cotate.
- La vârsta lor, eu zic că este normal acest lucru, dar mă refer numai la cadeţi, pentru că juniorii au avut o evoluţie peste aşteptări, neavând nici un atu pentru calificarea la turneul final, dar, în pofida oricăror previziuni, au reuşit în final o performanţă deosebită. Primii au avut, câteodată, evoluţii foarte bune, iar alteori, unele mai puţin reuşite. Care ar fi explicaţia? Adversarul pe care-l ai în faţă. Atunci când întâlnesc un adversar puternic se mobilizează şi evoluează aproape perfect (din cinci confruntări cu LAPI Dej, campioana naţională en-titre, au câştigat trei jocuri), iar când au în faţă o echipă modestă lipsa de concentrare scade, apar greşelile copilăreşti şi, implicit, jocul respectiv devine mai greu decât se anticipa.
- Au fost jucători care au avut evoluţii constante pe durata întregului campionat?
- Consider că majoritatea dintre ei au făcut progrese însemnate, iar cele mai elocvente exemple le reprezintă sportivii selecţionaţi la loturile naţionale (Banya şi Palfi), situaţie cu care Bihorul nu s-a mai întâlnit niciodată la volei, dar şi reuşita cadeţilor, o performanţă de asemenea nemaiatinsă la nivelul juniorilor.
- În vara trecută, cadeţii au pierdut finala pe ţară, dar au devenit vicecampioni. Credeţi că această performanţă poate fi depăşită sau măcar egalată?
- Este foarte greu să aduci un titlu de vicecampion naţional, în condiţiile în care toţi adversarii pe care-i întâlneşti în grupă şi la turneele finale sunt redutabili. Totuşi, speranţa mea este că, într-un viitor cât mai apropiat, să aducem titlul naţional la Oradea. Suntem conştienţi că este un vis extrem de greu de realizat, dar ştiţi vorba aceea, speranţa moare ultima. Şi nu numai atât, cred că avem un lot capabil să facă pasul spre marea performanţă, cu jucători care muncesc enorm, care ştiu că succesele se obţin cu multe sacrificii.
- Care ar fi secretul acestor trei ani plini de succese, cu trei calificări consecutive la turneele finale?
- Nu cred că este vreun secret, este vorba numai şi numai de multă muncă, împletită cu o mai mare disciplină şi responsabilitate în catedra de volei, în sensul că împreună cu colegele mele (profesoarele Dana Pascu şi Rozalia Mărculescu la fete, Rodica Palfi Tamaş şi, mai nou, Anca Mărculescu) am reuşit să ajungem la un numitor comun şi să râvnim la marea performanţă. Bineînţeles, eforturile noastre ar fi fost în zadar dacă nu am fi fost mereu sprijiniţi de prof. Ioan Gheorghe Bulc, directorul LPS Bihorul, un om deosebit, care ne-a înţeles întotdeauna şi a făcut tot ce i-a stat în puteri pentru a ne asigura prezenţa la competiţii, în general tot ceea ce ţine de organizarea şi participarea la un turneu final.



Comentarii
Nu există nici un comentariu.