După 24 de ani de la ultimul titlu cucerit, naţionala de fotbal a Italiei s-a încoronat, duminică seara, pentru a patra oară, cu titlul de campioană mondială, după o finală disputată în compania Franţei. Au fost nevoie de prelungiri şi penalti-uri de departajare pentru stabilirea noii regine a fotbalului mondial. Nici nu începuse bine finala şi Franţa se găsea în avantaj, Zidane transformând într-un stil deosebit penaltiul acordat de centralul Elizondo la faultul comis de Materazzi asupra lui Malouda. Pentru prima oară conduşi la acest Mondial, italienii au arătat că ştiu să atace, au presat poarta lui Barthez şi au restabilit egalitatea în urma unui corner, când Materazzi şi-a răscumpărat greşeala, a plutit imperial în careul francez şi l-a învins cu o lovitură de cap puternică şi bine plasată pe goal-keeper-ul Franţei. Până la pauză, s-au consemnat ocazii la ambele porţi, dar fără goluri, cu un uşor avantaj de partea Italiei la capitolul posesie. Mitanul al doilea a început cu un iureş al francezilor, aceştia presându-şi adversarul în propria jumătate, creându-şi câteva şanse bune de gol, dar norocul n-a fost de partea celor numiţi „les bleus“. Dirijorul echipei Franţei, Zidane, care şi de această dată şi-a dovedit clasa incontestabilă, ar fi putut fi regele acestui turneu final, titlu meritat cu prisosinţă de acest magician al balonului, însă Zizou şi-a dat iar în petic (aşa cum a mai făcut-o şi la Mondialul din 1998 şi la Juventus), şi a părăsit pe uşa din dos acest Mondial, fiind eliminat pentru lovirea adversarului aproape de finalul celor 90 de minute regulamentare. Astfel s-a încheiat, trist, povestea unui mare campion, a unui fotbalist care a marcat decisiv ultimul deceniu al fotbalului mondial, dar care şi-a terfelit retragerea şi cariera printr-un gest inexplicabil, nedemn de cel care a încântat milioane de iubitori ai fotbalului de pe toate meridianele. Fără Zidane, Franţa a încercat să reziste fără a primi gol, misiune uşurată oarecum şi de neputinţa italienilor de a-şi folosi avantajul omului în plus. S-a ajuns la loteria penalty-urilor, acolo unde italienii s-au dovedit mai stăpâni pe sine, la fel şi francezii, cu excepţia lui Trezeguet, eroul de acum şase ani, din finala lui Euro 2000, dar care acum a ratat lovitura de pedeapsă, aruncând în disperare o întreagă naţiune. Aşadar, după 24 de ani, Italia este iar campioană mondială, al patrulea trofeu din vitrina celei mai galonate echipe europene, iar Franţa s-a văzut nevoită să se mulţumească doar cu locul II, o performanţă neaşteptată pentru o echipă care, după două meciuri din grupe, era aproape eliminată şi toată lumea îi cânta prohodul. Italia - Franţa 1-1 (1-1, 1-1), 5-3 după lovituri de departajare Marcatori: Materazzi 19 / Zidane 7 (11 m) Au transformat penalty-urile de departajare: Pirlo, Materazzi, De Rossi, Del Piero, Grosso / Wiltord, Abidal, Sagnol A ratat: / Trezeguet Italia: Buffon - Zambrotta, Cannavaro, Materazzi, Grosso, Camoranesi (86 Del Piero), Pirlo, Gattuso, Perrotta (61 Iaquinta), Totti (61 De Rossi), Toni. Antrenor: Marcello Lippi Franţa: Barthez - Sagnol, Thuram, Gallas, Abidal, Ribéry (100 Trezeguet), Vieira (56 Diarra), Makelele, Zidane, Malouda, Henry (107 Wiltord). Antrenor: Raymond Domenech.