Campionatul European
44 de ani de prezenţe, succese şi dezamăgiri
Onoarea de a găzdui cea de-a V-a ediţie a Campionatului European a revenit Iugoslaviei, dar ţara gazdă, la fel ca şi deţinătoarea titlului, RFG, au fost obligate să treacă prin "furcile caudine" ale preliminariilor, ambele reuşind să se califice pentru faza sferturilor. A fost o ediţie cu destule surprize, numeroase echipe mari părăsind întrecerea încă din faza grupelor. Însă marea surpriză a furnizat-o Cehoslovacia, care a reuşit să cucerească, în premieră, titlul continental, după o finală dramatică cu Republica Federală Germania. Majoritatea specialiştilor se gândeau că Germania, deţinătoare a ambelor titluri, mondial şi european, va reuşi să-şi dubleze succesul din urmă cu patru ani, mai ales că jucătorii erau, în mare, aceiaşi. Însă forfait-ul din finală a doi jucători exponenţiali în angrenajul vest-german, G?nter Netzer şi Gerd M?ller, a cântărit greu în exprimarea în joc a nemţilor, care n-au reuşit să contracareze jocul plin de fantezie al cehilor.
Cehoslovacia, surpriza plăcută a competiţiei
1976 - campioană europeană Cehoslovacia
Şi la această ediţie s-a păstrat sistemul grupelor preliminare, câştigătoarele celor opt serii urmând să joace direct în sferturile competiţiei. Au părăsit întrecerea, după această fază, Anglia, Portugalia, Ungaria, Scoţia, Italia, Franţa, echipe care au cochetat mereu cu podiumul campionatelor, fie ele europene sau mondiale. După disputarea partidelor din grupe au obţinut calificarea în sferturi Cehoslovacia (gr. I), Ţara Galilor (gr. a II-a), Iugoslavia (gr. a III-a), Spania (gr. a IV-a), Olanda (gr. a V-a), URSS (gr. a VI-a), Belgia (gr. a VII-a) şi RFG (gr. a VIII-a). Singura "intrusă" din grupul de mai sus a fost formaţia Ţării Galilor, care a reuşit să elimine o fostă vicecampioană mondială (Ungaria), precum şi Austria, un team cu pretenţii în fotbalul european. Să notăm că România a pierdut calificarea fără să cunoască înfrângerea, dar o victorie şi cinci egaluri n-au fost de ajuns tricolorilor să treacă de puternica echipă a Spaniei, un adversar care ne eliminase şi în preliminariile lui EURO `64.
Sferturi de finală
Iugoslavia - Ţara Galilor 2-0 şi 1-1
Cehoslovacia - URSS 2-0 şi 2-2
Spania - R.F. Germania 1-1şi 0-2
Olanda - Belgia 5-0 şi 2-1
Partidele din cadrul acestei faze s-au desfăşurat în sistem tur-retur, jocurile fiind, în general, echilibrate, doar jocul Olanda - Belgia încheindu-se cu dublă victorie a "portocalei mecanice". Formaţia olandeză, dirijată de Johann Cruyff, secondat de locotenenţii Neeskens, Krol, Rensenbrink (toţi jucaseră în marele Ajax din anii `70-`72, câştigătoare de trei oric consecutiv a Cupei Campionilor Europeni), spera într-o revanşă împotriva Germaniei, echipă în faţa căreia pierduse finala Mondialului din 1974. Sorţii însă au decis altfel, Olanda trebuind să treacă mai întâi de Cehoslovacia, în timp ce Germania avea ca adversar Iugoslavia. Dar, a venit surpriza...
Semifinale
Cehoslovacia - Olanda 3-1 (1-0)
Au marcat: Ondrus `19, Nehoda `114, Vesely `118 / Ondrus (autogol) `77
Cehoslovacia: Viktor - Dobias, Capkovic, Ondru?, Pivarnik, Panenka, Moder, Pollak, Masny, Nehoda, G?gh.
Antrenor: Vaclav Jezek
Olanda: Schrijvers - Suurbier, Rijsbergen, Van Kraay, Krol, Neeskens, Jansen, Rep, Cruyff, Van De Kerkhof, Rensenbrink.
Antrenor: Gregorius Knobel
RFG - Iugoslavia 4-2 (0-2)
Au marcat: Flohe `64, M?ller `82, `115, `119 / Popivoda `19, Dzajic `30
RFG: Maier - Vogts, Dietz, Schwarzenbeck, Beckenbauer, Wimmer, Bonhof, Hoeness, Beer, H?lzenbein, Danner.
Antrenor: Helmuth Sch?n
Iugoslavia: Petrovic - Buljan, Muzinic, Katalinski, Surjak, Popivoda, Oblak, Acimovic, Jerkovic, Dzajic, Zungul.
Antrenor: Ante Mladinic
Cine s-ar fi gândit că Olanda, vicecampioana lumii, nu va reuşi să treacă de Cehoslovacia, ba mai mult, nici măcar nu va reuşi să înscrie în poarta lui Viktor, învins, doar o dată, de coechipierul său, Ondrus. Panzerul german a zdrobit echipa "plavilor", erou fiind iarăşi Gerd M?ller, autor al unei triple. În meciul pentru locul III, Olanda a trecut de Iugoslavia şi a cucerit medaliile de bronz ale Campionatului European, palidă consolare pentru o echipă care se visa regina Europei.
Olanda - Iugoslavia 3-2 (2-1)
Au marcat: Geels `27, `107, Van de Kerkhof `39 / Katalisnki `43, Dzajic `82
Finala
Cehoslovacia - Republica Federală Germania 2-2 (2-1)
Au marcat: Svehlik `8, Dobias `25 / Dieter M?ller `28, H?lzenbein `89
Pentru că după 120 de minute de joc scorul a rămas egal, s-a trecut la executarea loviturilor de la 11 m, Cehoslovacia impunându-se cu 5-3. Aşadar, Cehoslovacia - RFG 7-5 şi cehii au cucerit titlul de campioni europeni. Pentru Cehoslovacia au transformat penalty-urile de departajare Masny, Nehoda, Ondrus, Jurkemik şi Panenka (reuşita ultimului furnizând marea surpriză a Europenelor). De cealaltă parte au marcat Bonhof, Flohe şi Bongartz, insuficient pentru ca nemţii să-şi păstreze titlul. Însă dominaţia germană n-a apus, pentru că peste patru ani, Republica Federală Germania va fi, iarăşi, cea mai bună echipă din Europa.
"Panzerul german" s-a impus a doua oară!
1980: campioană europeană - Republica Federală Germania
După eşecul suferit la Mundialul argentinian din 1978, reprezentativele de pe bătrânul continent şi-au concentrat atenţia asupra Europenelor din 1980, găzduite de Italia. UEFA a modificat iarăşi sistemul de desfăşurare, ţara gazdă fiind calificată direct, iar câştigătoarele celor şapte grupe preliminare s-au calificat la turneul final. Aici, au fost împărţite în două grupe, meciurile disputându-se după sistemul fiecare cu fiecare.Câştigătoarele grupelor s-au calificat direct în finala mare, iar echipele clasate pe locul doi urmau să joace finala pentru medaliile de bronz. Componentă a grupei a III-a, alături de Spania şi Iugoslavia, naţionala României a ratat încă o dată examenul, clasându-se pe locul III. Chiar dacă în reprezentativă se regăseau fotbalişti valoroşi, aceasta n-a fost îndeajuns pentru ca tricolorii să-şi câştige dreptul de a participa la sărbătoarea fotbalistică din Peninsulă.
Turneul final
Cele opt formaţii calificate, şapte în urma jocurilor din preliminarii, iar Italia în calitate de ţară gazdă, au fost împărţite în două grupe. În prima au fost repartizate Italia, Belgia, Anglia şi Spania, în timp ce dintr-a doua au făcut parte Republica Federală Germania, Olanda, Grecia şi Cehoslovacia.
Partidele din grupa I
Belgia - Anglia 1-1; Spania - Italia 0-0; Belgia - Spania 2-1; Anglia - Italia 0-1; Spania - Anglia 1-2; Italia - Belgia 0-0.
Susţinută de public, squadra azzura părea cea mai îndreptăţită la un loc în finala de la Roma. Dar, ultimul joc, cel cu Belgia, italienii l-au încheiat nedecis, ratând şansa de a juca în ultimul act şi de a încerca să egaleze numărul de trofee al Germaniei. Cotaţi cu şansa a treia, belgienii au răsturnat toate pronosticurile şi au terminat învingători într-o grupă în care au jucat cu două foste campioane mondiale (Italia şi Anglia) şi o fostă campioană europeană (Spania). Încă o dată s-a dovedit că şi echipele mici pot obţine performanţe majore, atunci când cred în şansa lor şi sunt lăsate să joace, fără ca "alţii" să intervină.
Partidele din grupa a II-a
Cehoslovacia - RFG 0-1; Olanda - Grecia 1-0; RFG - Olanda 3-2; Grecia - Cehoslovacia 1-3; Olanda - Cehoslovacia 1-1; Grecia - RFG 0-0.
În această grupă toată lumea aştepta cel de-al treilea duel dintre RFG şi Olanda, scorul după primele două fiind egal. La CM 1974 câştigaseră nemţii, iar la Mundialul din 1978 s-au impsu olandezii. Învingătoare la limită, Germania a trecut şi de Cehoslovacia (luându-şi o revanşă mult aşteptată după înfrângerea suferită în finala din `76) şi aştepta încrezătoare finala cu Belgia, un adversar totuşi mai la îndemână decât Italia sau Anglia.
Finala pentru locul III
Cehoslovacia - Italia 1-1, 9-8 după penalty-uri de departajare
Au marcat: Jurkemik `54 / Graziani `73
Cehoslovacia: Netolicka - Barmos, Ondru?, Vojacek, G?gh, Kozak, Jurkemik, Panenka, Masny, Nehoda, Vizek.
Antrenor: dr. Jozef Venglos
Italia: Zoff - Gentile, Cabrini, Baresi, Collovati, Scirea, Causio, Tardelli, Graziani, Bettega, Altobelli.
Antrenor: Enzo Bearzot
Protagonistele finalei mici au oferit o dispută atractivă, încheiată la egalitate, niciuna nereuşind să dea lovitura decisivă. La loteria penalty-urilor s-au impus cehii, cu 8-7, reuşind, ca şi în urmă cu patru ani, să-şi păstreze sângele rece până la final. Pentru Cehoslovacia au marcat Masny, Nehoda, Ondrus, Jurkemik, Panenka, G?gh, Gajdusek, Kozak, Barmos, iar pentru italieni au punctat de la punctul cu var Causio, Altobelli, Baresi, Cabrini, Benetti, Graziani, Scirea, Tardelli. Italienii se vor revanşa peste numai doi ani, când, cu aceeaşi echipă, vor deveni campioni mondiali.
Finala
Belgia - RFG 1-2
Au marcat: Vandereycken (p.) `75 / Hrubesch `10, `88
Belgia: Pfaff - Gerets, Millecamps, Meeuws, Renquin, Van Moer, Vandereycken, Cools, Mommens, Van Der Elst, Ceulemans.
Antrenor: Guy Thys
RFG: Schumacher - Kaltz, F?rster, Stielike, Dietz, Schuster, Briegel, M?ller, Rummenigge, Hrubesch, Allofs.
Antrenor: Jupp Derwall
Chiar dacă s-a impus la limită, Germania a dominat finala, echipa Belgiei nefiind un adversar pe măsură, astfel că vest-germanii reuşesc să cucerească al doilea titlu european, performanţă care consfinţeşte dominaţia germanilor din ultimii opt ani, dar care a şi încheiat un ciclu încununat cu două titluri şi o finală, ceea ce fac din echipa pregătită de Jupp Derwall cea mai titrată naţională din Europa.
(va urma)



Comentarii
Nu există nici un comentariu.