De câţiva ani buni, selecţia, pregătirea şi formarea copiilor pentru fotbal, este pâinea de zi cu zi a profesorului Vasile Puşcaş, cadru didactic la Liceul cu Program Sportiv "Bihorul". După ce a încheiat activitatea de performanţă, a intrat în învăţământ în 1979, lucrând la o şcoală generală şi la Clubul Sportiv din Carei. În 1995, a ajuns pe plaiurile bihorene, la Liceul Sportiv, activând timp de 4 ani la clubul de fotbal Viitorul Oradea, la echipa de juniori, unde i-a avut în pregătire, alături de alţi jucători, pe Borbely Attila, Sebastian Sfârlea, fraţii Fele, fraţii Szallai. Cu această generaţie a reuşit să câştige seria Campionatului Republican, calificându-se la faza semifinală, disputată la Piteşti. Îmbinând în mod fericit profesia cu pasiunea, prof. Vasile Puşcaş are în pregătire o generaţie talentată, pe care i-a luat de când erau în cls. a II-a, reuşind ca, în 2002, să câştige campionatul la juniori C, faza judeţeană. Cu această echipă participă, în acest sezon, în Campionatul Naţional de juniori B, cu rezultate destul de bune, încheind prima parte a sezonului pe un merituos loc V. Pentru o radiografie a comportării echipei, dar şi o analiză a evoluţiei jucătorilor, i-am solicitat câteva opinii antrenorului orădean. - Pentru început, v-aş ruga să comentaţi, pe scurt, comportarea echipei dvs. pe parcursul turului! - Aş dori să scoatem în evidenţă că şcoala sportivă (LPS) este cea mai importantă pepinieră didactico-sportivă a judeţului, deoarece, pe lângă antrenamente, se fac şi ore de teorie sportivă, care ajută la formarea unor jucători cerebrali. Avem şansă cu noua programă şcolară, reuşind să-i avem la dispoziţie pe copii încă din 6 ianuarie (la fel ca şi echipele de Divizia A), putând să lucrăm cu ei în condiţii optime. După o săptămână în care s-au reacomodat cu efortul, am plecat în cantonament la Stâna de Vale, pentru oxigenare, reîncărcarea bateriilor şi pregătire fizică. Efectele benefice ale acestei acţiuni s-au văzut în rezultatele ulterioare ale echipei. În perioada 23 ianuarie-21 martie, am susţinut 21 de meciuri amicale, care au contat enorm în omogenizarea echipei şi, chiar dacă în campionat am jucat cu formaţii mai valoroase, am reuşit să facem faţă, mai ales fizic, pentru că avem câţiva jucători de gabarit, conform cerinţelor LPS-ului. UN OBIECTIV REALIZAT - La începutul campionatului, aţi avut un obiectiv anume? - În primul rând, subliniez faptul că ne-am realizat obiectivul propus dinaintea startului, clasarea între primele cinci (n.r. - LPS Bihorul a încheiat turul campionatului pe locul V în seria a V-a a Campionatului Naţional de Juniori B) în serie. Am avut câteva rezultate peste aşteptări, învingând echipe de tradiţie în fotbalul juvenil - UTA, Corvinul, CSM Reşiţa, Banatul Timişoara. Din păcate, am înregistrat şi un rezultat nesatisfăcător, înfrângerea acasă cu Gaz Metan Mediaş, eşec cu atât mai surprinzător cu cât el a venit după o victorie la Hunedoara, cu Corvinul. Dar, aşa cum se întâmplă adeseori la acest nivel, în rândul jucătorilor mei a intervenit o stare de automulţumire, de relaxare, care a acţionat negativ asupra evoluţiei lor în teren. Altă cheie a rezultatelor bune a fost faptul că am pus accent pe faza defensivă, dorind să avem o siguranţă cât mai mare în apărare, unde avem jucători de un gabarit deosebit, care practică un fotbal simplu, fără complicaţii, ceea ce conferă un plus de siguranţă compartimentului defensiv. Am observat că la alte formaţii se pune accent pe faza ofensivă, se fac numai exerciţii de finalizare, pe când eu încerc, la fiecare antrenament, să exersez special şi cu fundaşii, dar şi cu portarul, separat. În linia mediană am jucători tehnici, talentaţi, cu clarviziune în joc, care reuşesc să creeze faze periculoase, unele extrem de spectaculoase. De rezultate sunt mulţumit, dar în ceea ce priveşte calitatea jocului practicat, mai avem încă mult de lucru. - Care sunt jucătorii care au dat satisfacţie, care au îndeplinit cerinţele? - Mai întâi, i-aş nominaliza pe cei doi portari, doi jucători de încredere, de perspectivă. Unul ar fi Adrian Demian, un goalkeeper de 1,92 m, cu o priză deosebită la balon, cu refexe foarte bune, care a fost testat de două ori şi la lotul naţional de juniori, celălalt Daniel Godjea, originar din Sighetu Marmaţiei, care într-un an a făcut un salt spectaculos, el remarcându-se prin curajul nebunesc de a plonja şi de a ieşi la centrări. În linia defensivă îi am pe Marius Tipi şi pe Rozsa Attila (ambii au peste 1,85 m) care sunt înzestraţi cu o forţă fizică deosebită şi, chiar dacă nu sunt prea tehnici, sunt în stare să lupte până la sacrificiu. Ca mijlocaş îl pot remarca doar pe Nicolae Spivaliuc, un fotbalist tehnic, cerebral, cu o mare clarviziune în joc, care loveşte mingea cu ambele picioare, iar pasele sale decisive au adus echipei puncte preţioase. În atac ar fi Cassian Cotrău şi Alin Ianc (ultimul fiind şi căpitanul echipei), oamenii de gol ai formaţiei, ambii jucători de viteză, cu un deosebit simţ al porţii, cu un fizic destul de bun, care, dacă au noroc, vor putea promova în echipe de seniori. LA FINELE RETURULUI, VREM SĂ FIM PE PODIUM - Dar cei de la care încă aşteptaţi saltul valoric? - Sunt câţiva jucători de la care aştept mai mult, sper să confirme în retur, printr-un joc mai bun şi printr-o mai mare implicare în antrenamente şi în jocurile oficiale. Nu vreau să-i enumăr pe toţi, l-aş aminti doar pe Marius Purjea, un atacant de perspectivă, cu un deosebit simţ al demarcării, fiind întotdeauna la locul potrivit, dar care ratează foarte mult, din poziţii ideale. - Ce speraţi să vă aducă returul campionatului? - Reîncepem pregătirile foarte devreme, pe 7 iulie, ca să avem ocazia să jucăm cât mai multe meciuri de pregătire. Sperăm să prindem şi un cantonament la Stână, la cabana Gaudeamus, unde avem condiţii excelente de antrenament, de cazare şi masă. Din punct de vedere material suntem ajutaţi de conducerea şcolii, avem două seturi de echipamente, mingi. La meciurile de pregătire ne descurcăm cu transportul, dar în timpul campionatului ni se asigură toate condiţiile de transport şi masă. Sper să ne menţinem pe aceeaşi linie a evoluţiilor bune din tur, să ne păstrăm locul, iar dacă vom avea puţin noroc, vreau să cred că ne vom clasa pe podium. Ca o remarcă, aş spune despre absenţa impresarilor din tribunele stadionului Tineretului, spre deosebire de Arad şi Timişoara, unde juniorii sunt monitorizaţi aproape meci de meci. Este păcat, pentru că şi jucătorii noştri sunt talentaţi şi n-ar fi rău, în primul rând, pentru fotbalul bihorean, dacă ar intra în vizorul unor cluburi puternice. Chiar dacă lotul este destul de restrâns din punct de vedere valoric, pe fondul unei pregătiri serioase, continue şi pe fondul unui volum mare de muncă, s-au obţinut rezultate peste aşteptări, fiind speranţe ca vârfurile echipei (mai sus nominalizaţi) să ajungă în eşaloanele superioare ale fotbalului românesc.