Sigur, Ina Danciu a fost şi este un nume în tenisul bihorean şi românesc. Sigur, clubul la care a cunoscut cele mai mari succese, deocamdată, "Voinţa" Oradea, i-a respectat opţiunea de a se transfera la un alt club orădean, unde i s-au promis mai multe facilităţi. În paranteză, trebuie menţionat că C.S. Voinţa Oradea a continuat să o pregătească pe Ina Danciu şi după ce contractul acesteia cu primul ei sponsor se încheiase. Până la "semnarea" contractului cu noul ei sponsor, această emblemă a tenisului orădean a beneficiat de aceleaşi condiţii de antrenament ca şi în perioada când se găsea "sub contract". Prin transferul ei, în urmă cu trei luni, la CS Sănătatea Oradea, Ina a contribuit, credem, în mare măsură, la reintrarea noului său club în circuitul tenisului naţional şi european. Care club nu şi-ar dori o asemenea "achiziţie"? Şi încă una aşa, "de-a gata", fără a face nici un fel de efort! Ei, tocmai aici apare paradoxul... Sigur, Ina Danciu are şi un antrenor pentru care a optat după încheierea noului său contract. Noul ei antrenor, Rareş Bot, căci despre el este vorba, ca orice antrenor care se respectă, are şi el nevoie să se pregătească. Ca o curiozitate (?), conducătorii Clubului "Sănătatea" îi interzic acestuia accesul pe terenurile de tenis pentru a se antrena, pe aceleaşi terenuri pe care el o pregăteşte pe cea care este emblema clubului. Aşa că Rareş şi Bogdan Bot pot fi văzuţi la antrenament pe terenurile Clubului... Voinţa Oradea. E o plăcere să vezi doi tenismeni seniori antrenându-se! Probabil, nu aceeaşi părere o au cei de la "Sănătatea", din moment ce, în condiţiile în care toate terenurile sunt libere, lor nu li se permite accesul. Şi ce reclamă s-ar putea face clubului prin simpla prezenţă a celor doi! Cum s-ar putea numi o asemenea atitudine: "defecţiune" de management sau inconştienţă?