Într-un sezon zbuciumat pentru Chelsea, Didier Drogba a fost extraordinar. El vorbeşte despre durerea de a creşte departe de casă, despre ce înseamnă să fii o vedetă şi despre o mică problemă în familie… Didier Drogba şi-a petrecut o mare parte din viaţă în mişcare. Cel mai mult a trăit în acelaşi loc cinci ani şi aceştia au fost primii cinci ani ai vieţii sale, pretrecuţi în Coasta de Fildeş. De atunci, s-a mutat de 14 ori. A plecat de acasă la 5 ani Îşi aminteşte de toate mutările, dar niciuna nu a fost ca prima, când, în 1983, a fost trimis să locuiască în Franţa, cu un unchi al său. Michel Goba, care a fost fotbalist profesionist, i-a convins pe părinţii lui Drogba că o astfel de mutare ar fi “o şansă pentru Didier”. Astfel, Drogba a părăsit o ţară în care, în secolul XXI, media de viaţă este cu 30 de ani mai mică decât cea din Marea Britanie, unde aproape jumătate din populaţie este analfabetă, unde există confruntări în permanenţă, sărăcie extremă, Însă el ştia atunci doar că îşi lasă în urmă familia. Era înnebunit. Părinţii lui Drogba nu îşi permiteau să meargă cu avionul cu el de la Abidjan la Paris. “A trebuit să călătoresc singur. Aveam doar cinci ani. Îmi amintesc că aveam ceva atârnat de gât, o hârtie pe care scria numele meu şi că stewardesele aveau grijă de mine. A fost foarte, foarte greu. Când am ajuns în Franţa, am plâns în fiecare zi. Nu pentru că mă aflam în Franţa - aş fi putut fi oriunde -, ci pentru că era atât de departe de părinţii mei. Îmi era atât de dor de ei!“. Reîntoarcere temporară în Coasta de Fildeş Abia după trei ani şi-a văzut Didier Drogba din nou părinţii. El s-a întors, măcinat de dorul de casă, la Abidjan, unde juca în fiecare zi fotbal într-o parcare. După încă trei ani, când avea 11 ani, se muta din nou. Ambii săi părinţi erau funcţionari la o bancă şi şi-au pierdut atunci locurile de muncă. Drogba s-a tot mutat apoi în diverse locuri din Franţa şi în cele din urmă a ajuns în Anglia, unde performanţele sale ca atacant şi ceea ce a făcut la Chelsea în acest sezon i-au adus statutul de favorit, pentru titlul de cel mai bun fotbalist al anului în Anglia. Dacă va câştiga acest titlu, el ar fi primul noneuropean care obţine o astfel de recunoaştere. Ar putea fi încununarea a cinci ani remarcabili, în care Drogba a devenit fotbalistul anului în Franţa, a înscris golurile care au dus formaţia Olympique Marseille, echipa visurilor sale din copilărie, în finala Cupei UEFA în 2004, a semnat cu Chelsea pentru 24 de milioane de lire sterline în iulie 2004 şi, un an mai târziu, i-a ajutat pe londonezi să câştige primul titlu după 1955. De asemenea, golurile sale au dat Coastei de Fildeş, anul trecut, ocazia de a participa pentru prima dată la turneul final al Cupei Mondiale. Idol în ţara sa Tinerii din Coasta de Fildeş îl iubesc pe Drogba. De fiecare dată când ajunge în aeroportul din Abidjan este înconjurat de reprezentanţi mass-media şi fani, venirea sa este considerată un eveniment important. Drogba este faimos în ţara sa. Drept dovadă, populara sticlă de un litru de bere Bock, mare şi puternică, este cunoscută drept Drogba, o stradă din Abidjan a fost redenumită Didier Drogba, un interviu cu Drogba în cotidianul local Stades d’Afriques a dus la o creştere a vânzărilor cu 87 la sută şi cel mai popular club străin în Coasta de Fildeş este Chelsea, după ce mulţi ani favorit a fost Olympique Marseille. “Întrebaţi în magazinul clubului Chelsea şi vă vor spune că eu sunt cel care cumpără toate tricourile! Când plec în Coasta de Fildeş trebuie mereu să iau foarte multe, pentru familie şi prieteni”, menţionează jucătorul. Reunirea familiei De la acel prim zbor, urmându-l pe unchiul său, călătorul profesionist, iar apoi pentru propria sa carieră, Drogba a locuit în Brest, Angouleme, Dunqerque, Abidjan, din nou Dunkirk, Abbeville, Tourcoing, Vannes, Poitiers, suburbiile Parisului, Le Mans şi Guingamp. În 1991, s-a reunit cu familia sa, când părinţii şi cei şase fraţi şi surori mai mari ai săi, s-au mutat de la Abidjan în Franţa. În 1999, a avut loc o lovitură de stat în Coasta de Fildeş, dar şi o mare schimbare în viaţa lui Didier Drogba. El şi soţia sa, Alla, o tânără din Mali pe care a cunoscut-o la Paris, au devenit părinţi. “Naşterea lui Isaac a fost un moment de cotitură în viaţa mea, m-a întărit”, a spus Drogba despre fiul său cel mare. Acum, ivorianul are trei copii şi nu vrea ca ei să se mute atât de des cum a făcut-o el. Nu a fost ocolit de ghinioane Deşi în carieră a obţinut multe succese, Drogba a avut parte şi de ghinion. Era junior la Levallois, primul său club, şi şi-a încercat norocul la vârsta de 18 ani, când a intrat pe teren în ultimele 10 minute ale unui meci din liga secundă francez. A înscris un gol, dar antrenorul nu a fost impresionat. Atunci, Drogba şi-a fracturat piciorul când s-a împiedicat de ceva, iar ulterior şi-a fracturat şi un os metatarsian, peroneul şi o gleznă. Cariera sa a stagnat, iar ivorianul avea 21 de ani când a semnat primul său contract de fotbalist profesionist, cu Le Mans. A "explodat" la Guingamp Guingamp a riscat luând un jucător care petrecea mult timp pe banca de rezerve la Le Mans, echipă aflată atunci într-o ligă inferioară. A plătit 80.000 de lire sterline, în ianuarie 2002, pentru achiziţionarea lui Drogba. Omul care a văzut ceea ce ceilalţi nu observaseră a fost Guy Lacombe, antrenorul echipei Guingamp. Oare Didier Drogba a văzut în el potenţialul pe care îl are? “Tot ce pot să spun este că mă simţeam mai bine, jucam mai bine, cu echipe bune. Îmi era greu să îmi arăt capacitatea în liga secundă, unde contactele fizice erau numeroase. Mă simţeam mai bine de fiecare dată când jucam împotriva unei formaţii din prima ligă. Jocul era mai tehnic. Este ciudat, ştiu, dar preferam să joc împotriva echipelor mai puternice”, explică jucătorul. La Guingamp, a înscris chiar la debut şi şi-a ajutat echipa să rămână în top. A înscris 17 goluri în 34 de meciuri şi Olympique Marseille a plătit 3,3 milioane de lire sterline pentru el. În acelaşi an, 2003, Drogba a debutat în naţionala Coastei de Fildeş, într-un meci cu Africa de Sud. Realizase ceva în viaţă, după cum prevăzuse unchiul său Michel. A marcat 18 goluri în 35 de meciuri pe durata sezonului petrecut la Olympique Marseille. Însă nici el şi nici clubul francez nu au putut să spună nu ofertei de la Chelsea, de 24 de milioane de lire sterline, venită în vara anului 2004. După ce a realizat că echipa Coastei de Fildeş a reuşit calificarea la CM 2006, după victoria cu Sudan şi rezultatul surprinzător de egalitate al meciului dintre Camerun şi Egipt, Drogba s-a pus într-un genunchi în vestiar, i-a convins pe ceilalţi jucători să i se alăture şi le-a cerut ivorienilor să se ierte unii pe ceilalţi şi să facă totul pentru pace. “Africa nu înseamnă numai război şi bătăi. Jucători ca Essien, Diouf, Kanu, Eto’o în Spania şi eu avem o mare responsabilitate pentru că toţi africanii cred în fotbal”, explică Didier Drogba. Solidar cu Mourinho şi Şevcenko A învăţat Drogba mai multe de la Mourinho decât de la orice alt antrenor? “Antrenorii te pot învăţa două lucruri: încrederea în tine şi tehnica. De la ceilalţi antrenori am învăţat mai multe despre tehnică, despre autocontrol în faţa porţii, mai ales de la Guy Lacombe la Guingamp. De la Jose am învăţat cum să câştig, cum să resping ideea de înfrângere”. Drogba se numără printre jucătorii care şi-au manifestat susţinerea faţă de Jose Mourinho şi, la fel ca John Terry şi Frank Lampard, el vrea ca patronul Roman Abramovici să ştie cât de iubit de echipă este antrenorul. “Nimic nu va înfrânge spiritul echipei. Era puternic înainte, acum este şi mai puternic. Suntem ca o familie”. În această “familie”, el îl include şi pe Andrei Şevcenko. “Toată lumea de la Chelsea vrea ca Şeva să reuşească şi sunt sigur că o va face”, explică atacantul, care subliniază că toţi jucătorii străini au nevoie de timp pentru a se acomoda în Anglia, din cauza diferenţelor de cultură. “Asta s-a întâmplat cu Şevcenko”, consideră ivorianul. Fotbalist cu tupeu Antrenorul care “l-a descoperit” pe Drogba în 1999, la Le Mans, Alain Pascalou, consideră că ivorianul avea un caracter puternic încă din adolescenţă. “Dacă jucătorii care erau mai în vârstă decât el îi făceau probleme în vestiar, el îi înfrunta şi le răspundea. A trebuit să îl salvez din câteva situaţii dificile. La un moment dat, clubul voia să îl dea afară, dar i-am convins să îi mai acorde o şansă. Didier este inteligent. Are o voinţă puternică. Mai vine pe la noi în vizită şi le spune copiilor de aici cât de norocos a fost că a avut în jur oameni răbdători, şi cum trebuie să procedezi când eşti tânăr şi vrei să reuşeşti. Didier vrea să fie un lider, vrea să fie iubit. De aceea s-a descurcat atât de bine la Marseille, unde era susţinut din tribună de 60.000 de fani. Este un showman, elegant, are carismă, clasă. Şi nu poate să suporte mediocritatea”, relatează Pascalou.