Preliminariile calificării “naţionalei” de handbal masculin la Turneul Final al CM 2007 din Germania au debutat cu dreptul, sâmbătă, şi au continuat, duminică, în compania selecţionatei Luxemburgului. Am fi tentaţi să catalogăm cele două jocuri ca fiind un galop de sănătate, ceea ce e parţial adevărat, cu anumite rezerve. Selecţionata României n-a avut în faţă nişte resemnaţi ce se predau necondiţionat, ci o echipă dornică să joace cât mai bine şi, de ce nu, corect şi fără durităţi, dar cu o apărare agresivă. Diferenţa a făcut-o statutul jucătorilor: românii sunt profesionişti, luxemburghezii, amatori. Balonul de oxigen luat de reprezentativa României, care se tot caută de câteva decenii, a fost favorizat şi de programarea jocurilor de “acasă” la Oradea, tot mai recunoscută ca fiind gazda ideală a “naţionalei” masculine (dar, de ce nu, şi a celei feminine) de handbal. Un public entuziast şi cunoscător, venit în număr mare (1500 la fiecare meci), susţinut de fondul sonor creat de către “echipa de zgomote” a galeriei F.C. Bihor, “Rebelii orădeni”, regizată de “maestrul” Nicu Gheorghiţă, liderul ei. Cele două reprezentative au convenit ca ambele meciuri, tur-retur, să se desfăşoare la Oradea, scopul declarat al reprezetanţilor Marelui Ducat fiind acela de a-şi îmbunătăţi rezultatele de la precedentele întâlniri cu selecţionata României din preliminariile Campionatului European 2005 (31-20 şi 36-22), evident, în favoarea românilor. În plus, îşi doreste o victorie, acasă, cu Letonia. Meciul de “acasă”, de sâmbătă, s-a urnit greu pentru ai noştri, dar a continuat în trombă. Totul a fost bine până la mijlocul reprizei secunde, când românii au redus la maxim turaţia motoarelor, încasând într-un sfert de oră nu mai puţin de opt goluri, înscriind, însă, nouă. În aceste condiţii, România a încheiat partida în corzi, lucru remarcat şi prelucrat pentru meciul următor de către “principalul” Lucian Râşniţă, care a oferit şi antidotul. "Returul” i-a găsit pe luxemburghezi în postura de gazde, asta, cel puţin teoretic. Ca nişte gazde care se respectă, ei au deschis tabela, s-au ţinut tare un timp, apoi valoarea a început să-şi spună cuvântul. Românii au început să joace, să combine, să contraatace mai eficient şi să se desprindă la un “geamăn” 6-16 la pauză, ca în jocul din ajun. Dar în tot acest interval, au reuşit numai două şuturi de la 9 m. S-a remarcat tot atacul nostru, cu Pârâianu (6 goluri), Timofte şi Fortuneanu (câte 4). Luxemburghezii s-au străduit, şi în mare parte au reuşit, să limiteze proporţiile unei înfrângeri previzibile.