Într-o analiză acidă, dar extrem de pertinentă, făcută de către Adrian Micinic, ofițerul de presă al CSM Oradea și totodată un excelent cunoscător al sportului cu mingea la coș, a fost apăsat adânc degetul pe anumite răni provocate de decizii neinspirate ale unor antrenori și manageri din baschetul masculin românesc plecând de la prestația modestă a unor sportivi străini în finala Ligii Naționale.

 

„Ramone Moore - prestație incalificabilă”

Adrian Micinic a nominalizat jucătorii care puteau infinit mai mult decât au arătat, în special în finala Ligii Naționale disputată de CSM CSU Oradea în compania lui U BT Cluj-Napoca. „Anumiți jucători, precum Dragan Zekovic/Nikola Markovic și Ramone Moore de la Oradea, respectiv Karel Guzman de la Cluj, au avut prestații sub așteptări, sub statut și au fost de departe inferiori jucătorilor români. De altfel, prestațiile lui Moore pentru CSM Oradea în întreaga perioadă petrecută în țara noastră sunt pur și simplu incalificabile, punctul culminant fiind atins în finală. Statutul, experiența, încadrarea salarială și așa mai departe a jucătorilor menționați sunt la alt nivel, nicidecum la cel al prestațiilor avute în finala campionatului. Este pur și simplu deplasat ca cineva să caute sau să găsească explicații pentru prestațiile modeste sau chiar lamentabile, după caz, ale acestora. Mai mult, putem să ne întrebăm dacă nu cumva acești jucători au consumat din minutele jucătorilor români de care ar fi putut beneficia pentru a câștiga la nivelul de încredere și experiență de joc. Prezența lor în teren nu are o justificare clară, deoarece finala se joacă cu oamenii în care antrenorul are încredere și în sportivii cu experiență. Totuși, când analizezi prestațiile lui Moore este firesc să-ți pui această întrebare. Amintim că atât U-BT, cât și CSM CSU au jucat cu câte un baschetbalist naturalizat. Patrick Richard pentru clujeni, respectiv Giordan Watson pentru orădeni. Nici despre Watson nu se poate spune că s-a ridicat la nivelul așteptărilor, mai ales în jocurile disputate la Cluj-Napoca, în această finală”, a scris Adrian Micinic pe site-ul de specialitate unitedhoops.ro.

„Antrenorii și managerii le găsesc alibiuri”

Antrenori și manageri, fără a fi date nume dar trimiterea către anumite persoane era evidentă, sunt găsiți vinovați pentru starea de fapt în care se află baschetul românesc. Aceștia mereu găsesc scuze și explicații pentru evoluțiile modeste ale unor jucători străini care au într-adevăr valoare dar care se confruntă cu anumite probleme din punct de vedere al caracterului și al profesionalismului. „De altfel un lucru devine certitudine în baschetul românesc. Preocuparea și înclinația, cu precădere a antrenorilor, secondați de manageri, în a găsi alibiuri și explicații pentru evoluțiile modeste, mult sub așteptări și cu atât mai mult sub nivelul salarial al unor jucători (de regulă străini) reprezintă o frână în calea propriei echipe. Atât timp cât antrenorii și managerii se preocupă să găsească explicații și să convingă mediul înconjurător că întotdeauna există argumente pentru jocul modest raportat la nivelul salarial ridicat echipele din baschetul românesc nu-și vor atinge potențialul. Este cât se poate de clar că în ultimii mai bine de zece ani valoarea campionatului României a fost dată de jucătorii străini. Este un lucru ce nu poate fi contestat. La fel de adevărat este însă și faptul că incapacitatea antrenorilor de a se impune în fața jucătorilor străini, a căror valoare nu este de contestat, doar caracterul și profesionalismul în anumite cazuri, împiedică cluburile din România să atingă nivelul următor. Aceste lucruri însă nu trebuie să fie interpretate greșit. Să nu facem greșeala să concluzionăm că jucătorul străin ia pe nedrept din minutele românului. Chiar dacă în această serie este limpede că unii români erau în stare să contribuie mai mult decât anumiți străini. În niciun caz nu trebuie să concluzionăm acest lucru. Jucătorul român are mult de lucrat pentru a acumula același nivel de cunoștințe și pregătire specific baschetbalistică ale străinului. Nu este vina lor, este pur și simplu consecința eficienței școlilor de baschet americane, ex-iugoslave, baltice și așa mai departe, raportat la cea românească. Nu trebuie să amestecăm cele două lucruri. Problema este aceea că sistemul existent în baschetul românesc reprezintă o frână pentru obținerea maximului din potențialul unei echipe prin simplul fapt că în cazul jucătorilor străini cel care caută explicațiile este antrenorul. Probabil în încercarea de a justifica sau proteja alegerea făcută atunci când a legitimat un jucător care nu performează la nivelul așteptărilor”, a punctat Adrian Micinic.

„Să nu se ascundă în spatele unor justificări”

Ofițerul de presă al CSM Oradea este de părere că baschetul românesc va progresa cu adevărat doar atunci când managerii și antrenorii vor avea curajul să „taie în carne vie” când anumite vedete din echipă uită să își facă datoria conform remunerației pe care o primesc și al statutului pe care îl au. „În momentul în care antrenorii și managerii vor înțelege că nu ajută la nimic să se ascundă în spatele unor justificări pe care doar oamenii care nu sunt capabili să judece singuri le acceptă și vor lua deciziile nedorite, dar necesare pentru a crea un cadru profesionist propice în propria echipa, atunci vom vedea echipele românești jucând la nivelul potențialului. Până atunci o să ne păcălim singuri crezând că asta e tot ce pot cluburile românești. Nu toți jucătorii străini trebuie puși în această categorie. Numărul celor care se achită profesionist de sarcini și își respectă antrenorii, colegii și angajatorul este mult mai mare decât al celor care sunt pur și simplu pasageri în LNBM”, a încheiat Adrian Micinic.