Ediţia a XVI-a - Melbourne 1956 Alegerea oraşului australian Melbourne drept gazdă a Jocurilor Olimpice a reprezentat un pas înainte în istoria olimpismului, care prin părăsirea Europei şi Americii de Sud (gazdele tradiţionale de până atunci) a cucerit noi poziţii şi a devenit cu adevărat o manifestare sportivă planetară. La respectiva ediţie s-a petrecut şi un fapt curios, din cauza unei legi prohibitive privind aducerea cailor pe pământ australian, competiţia ecvestră s-a desfăşurat la Stockholm, fiind pentru prima dată când întrecerile olimpice s-au desfăşurat pe două continente. Mai mult, şi perioada disputării jocurilor a fost neobişnuită, la Antipozi vara venind abia în octombrie, astfel că startul competiţiei s-a dat la finalul lunii noiembrie. Palmaresul delegaţiei române a depăşit cele mai optimiste aşteptări, sportivii români cucerind nu mai puţin de 5 medalii de aur. Primul (şi singurul până în prezent) campion olimpic român la box Deşi a deplasat o delegaţie inferioară numeric celei de la Helsinki, România s-a prezentat foarte bine, olimpicii români producând surprize la box şi, mai ales, la kaiac-canoe, unde a fost spulberat mitul supremaţiei canadienilor, cehilor şi americanilor, Leon Rotman devenind eroul acestor întreceri, în care i-a depăşit pe marii favoriţi Parti, Hernek (Ungaria) şi Buharin (URSS), urcând de două ori pe cea mai înaltă treaptă a podiumului. Canotorul român a fost secondat cu succes de Alexe Dumitru şi Simion Ismailciuc, campioni olimpici la canoe 2-1000 m. În concursul de box, toţi cei patru pugilişti români prezenţi au cucerit medalii, cea mai strălucitoare obţinând-o Nicolae Linca (sportivul de la Dinamo Bucureşti a boxat accidentat în finală, urmând sfaturile antrenorului său Constantin Nour, care l-a obligat să se apere cu ambele braţe deodată, deşi era dreptaci, astfel născându-se legenda boxerului cu "garda falsă". Boxerii Mircea Dobrescu şi Gheorghe Negrea au obţinut argintul, iar Constantin Dumitrescu, bronzul. Palmares deosebit al olimpicilor români Nu doar boxerii s-au numărat printre protagoniştii întrecerilor de la Antipozi, performanţe meritorii reuşind Ştefan Petrescu, aur şi Gheorghe Lichiardopol, bronz, ambii la tir, Elena Leuştean, bronz în proba de sol şi echipa de gimnastică, bronz în întrecerea pe echipe, precum şi ceilalţi sportivi tricolori ale căror clasări pe locuri fruntaşe au adus puncte extrem de preţioase României, care s-a clasat, în final, pe un excelent loc 12 în clasamentul pe medalii şi 11 în ierarhia pe puncte. Deşi s-a sperat într-o medalie la atletism, prin Iolanda Balaş, care deţinea recordul mondial la săritura în înălţime (1,75 m), ea s-a clasat doar pe locul cinci, dar acest moment avea să constituie doar începutul unei cariere de excepţie ale uneia dintre cele mai mari sportive din istoria mondială a atletismului. După ani buni de supremaţie incontestabilă, SUA pierd locul unu, noua premiantă fiind delegaţia Uniunii Sovietice. Cele 13 medalii şi cele aproape 100 de puncte obţinute de olimpicii români au plasat ţara noastră în grupul naţiunilor puternice, devansând forţe ale JO precum Franţa, Finlanda, Belgia şi Japonia.