Ediţia a XIV-a - Londra 1948 Încă o dată, armele au reuşit să impună tăcerea şi amânarea a două ediţii ale Jocurilor Olimpice. Din cauza celei de-a doua conflagraţii mondiale, Olimpiadele de la Tokyo (1940) şi Londra (1944) au fost amânate, dar, la trei ani de la încheierea păcii, capitala engleză va găzdui o nouă ediţie a JO. Competiţia, desfăşurată în condiţii foarte grele, multe ţări refuzând să participe din raţiuni economice sau politice, a fost numită şi "Olimpiada austerităţii", dar pe ansamblu, a fost o reuşită, fiind prezente aproape 60 de ţări. Germaniei şi Japoniei, două dintre ţările care generaseră războiul mondial, li s-a interzis să participe, iar România, care recent abolise monarhia şi trecuse la un "regim nou", cel socialist, nu putea să ia parte la o competiţie găzduită de unul dintre simbolurile capitalismului şi monarhiei. A fost pentru prima dată în istoria Jocurilor Olimpice când un oraş a găzduit, pentru a doua oară, cea mai mare competiţie sportivă a lumii. Incredibila Fanny Blankers Dacă la precedentele ediţii sportivii au fost cei care s-au situat în prim-planul întrecerilor, de această dată personajul principal a fost o sportivă, olandeza Francina (Fanny) Blankers-Koen, mamă a doi copii, căsătorită cu antrenorul Jan Blankers (Campion olimpic în 1928), o sportivă în vârstă de 30 de ani care a cucerit patru titluri olimpice (80 m garduri, 100 şi 200 m, 4x100 m), aflată la a doua participare la JO, după cea din 1936. Iar pentru că oficialii CIO purtau încă "ochelari de cal", cu toate că la această ediţie fuseseră adoptate modificări importante privind desfăşurarea probelor, multipla campioană a fost împiedicată să participe la mai mult de patru probe, deşi stabilise 16 recorduri mondiale în probe diferite: 100 m yarzi, 100 m, 200 m, lungime, pentatlon, 4x110 yarzi, înălţime. Finală inedită la gimnastică Chiar dacă ediţia engleză a JO s-a disputat la puţin timp după încheierea celui mai sângeros conflict din istorie, sportivii prezenţi au reuşit să-şi demonstreze calităţile şi talentul, stabilind numeroase recorduri mondiale şi olimpice. Printre sportivii care au impresionat datorită rezultatelor obţinute s-au numărat americanul Bob Mathias, învingător la decatlon la numai patru luni după ce se apucase de această probă, devenind, la 17 ani, cel mai tânăr medaliat cu aur din istoria JO, cehul Emil Zatopek (prima apariţie în întrecerile olimpice a celui supranumit "omul-locomotivă) şi finlandezul Huhtanen Veikko Aarne, triplu campion olimpic. În finala de gimnastică, mai exact în cea de cal cu mânere, s-a petrecut un fapt inedit, nemaiîntâlnit în istoria JO, care a dat ceva bătăi de cap arbitrilor. Trei sportivi finlandezi, Paavo Aaltonen, Veikko Huhtanen şi Heikki Savolainen au terminat concursul la egalitate, neputând fi departajaţi în nici un fel, astfel că, în final, toţi trei au fost declaraţi campioni olimpici. Pagină realizată de Marius CIOBOTA