Lusitanii nu şi-au depăşit complexul Semifinala dintre lusitani şi francezi nu a avut spectaculozitatea şi nici dramatismul celei din ziua precedentă, ascendentul moral al naţionalei din Hexagon în faţa Portugaliei (15 victorii şi doar două înfrângeri) şi-a pus amprenta asupra partidei, adjudecată la limită de elevii lui Domenech, graţie penalty-ului transformat de Zidane în minutul 33. Marile speranţe ale lusitanilor privind o depăşire a recordului stabilit în 1966, când Portugalia cucerea medaliile de bronz ale Mondialului din Anglia, s-au risipit precum fumul, complexul lor în faţa francezilor acţionând ca o frână, ce nu le-a permis să repete evoluţiile bune din partidele anterioare, când au eliminat Olanda, respectiv Anglia. Un alt posibil motiv al eşecului ar putea fi forma slabă manifestată de cei doi dirijori ai formaţiei, nici Deco şi nici Figo nereuşind să-şi pună în valoare coechipierii, dar nici să creeze vreo fază marcă proprie, prin care să-i dea emoţii lui Barthez. În consecinţă, jocul lusitanilor n-a avut sclipire, acţiunile de atac au fost previzibile, fiind stopate cu uşurinţă de experimentata defensivă a "cocoşului galic". Singurele ocazii care au adus ceva pericol la poarta franceză au fost totuşi prea puţine pentru o formaţie care îşi dorea să joace prima sa finală mondială, dar care n-a reuşit să-şi depăşească, nici de această dată, complexul în faţa Franţei, o echipă pe care n-a învins-o în nici un meci oficial. În ceea ce-i priveşte pe francezi, aceştia au manifestat aceeaşi formă în creştere, s-au bazat pe geniul lui Zidane şi pe sclipirile lui Henry, asiguraţi de o defensivă mobilă şi exactă, şi au profitat de eroarea lui Carvalho, care l-a agăţat imprudent pe Henry. Deşi în poarta lusitană se afla specialistul în apărarea penalti-urilor, Ricardo, cel poreclit "Zizou" l-a învins cu sângere rece, aducând victoria şi calificarea echipei sale pentru ultimul act al competiţiei. Aşadar, finala CM 2006 propune reeditarea unei finale de la EURO 2000, atunci când francezii au revenit dramatic, în ultimul minut de joc, reuşind să câştige trofeul graţie unui gol de aur, aparţinând lui Wiltord. Ce va fi acum, la finala de duminică (ora 21.00), rămâne de văzut. Italia are şansa de a cuceri al patrulea trofeu mondial, iar Franţa speră să-şi aducă în vitrină a doua Cupă Mondială. Învinsele din penultimul act, Germania şi Portugalia, îşi vor disputa locul trei într-o partidă programată mâine, de la ora 22.00. Portugalia: Ricardo - Miguel (62 Ferreira), Meira, Carvalho, Valente - Costinha (75 Postiga), Maniche, Deco, Cristiano Ronaldo, Figo, Pauleta (68 Sabrosa). Antrenor: Luiz Felipe Scolari. Franţa: Barthez - Sagnol, Thuram, Gallas, Abidal, Ribéry (72 Ribery), Vieira, Zidane, Makelele, Malouda (69 Malouda), Henry (85 Saha). Antrenor: Raymond Domenech. Text foto 5-1: Zidane a încântat din nou, făcându-i pe tot mai mulţi microbişti să regrete că şi-a anunţat retragerea din activitate 5-2: Ricardo Carvalho a avut o intervenţie imprudentă asupra lui Henry, care a costat scump echipa Portugaliei 5-3: Portughezii sunt dezamăgiţi şi trebuie să se consoleze cu disputarea "finalei mici"