Aduşi în ideea de a întări forţa de joc a echipei orădene, cei trei baschetbalişti sârbi (Maric Nemanja, Djordjo Djordjic şi Bilbija Boban) şi-au făcut cu brio datoria, confirmând prin evoluţii foarte bune investiţia făcută de clubul orădean. Ca nişte veritabili profesionişti, sârbii se pregătesc serios în cantonamentul montan de la Stâna de Vale, alături de colegii lor, iar o dată cu trecerea timpului, echipa devine o adevărată familie. Poate că acesta este unul din secretele ascensiunii formidabile a formaţiei orădene în turul campionatului, clasarea pe un meritoriu loc IV fiind rodul unei munci de echipă, al unui mecanism care a funcţionat, în majoritatea cazurilor, la turaţie maximă. Veres, Sere, Viciu şi ceilalţi jucători români din echipă au contribuit esenţial la parcursul foarte bun din prima jumătate a sezonului, însă o contribuţie însemnată a avut-o şi contingentul sârb, prestaţiile celor trei atrăgându-le, firesc am spune, simpatia şi dragostea necondiţionată a spectatorului orădean, care, mai mult decât spectacolul sau rezultatul, apreciază în primul rând dăruirea pentru culorile echipei. Iar acesta este un capitol la care cei trei sârbi se prezintă excelent. Aflaţi într-un cantonament de zece zile (3-13 ianuarie) în staţiunea Stâna de Vale, beneficiind de condiţiile ireproşabile oferite de Hotelul Iadolina, acolo unde sportivii au nu doar casă şi masă "first class", ci şi saună, sală de forţă şi recuperare, am reuşit să-i prindem pe cei trei baschetbalişti sârbi înaintea antrenamentului de sâmbătă după-amiază şi să-i antrenăm într-un scurt dialog. - Sunteţi deja de aproape cinci luni la Oradea. Cum v-aţi acomodat la echipă? Djordjo: - Momentan, ne simţim foarte obosiţi, suntem la finalul unui cantonament foarte lung şi obositor, în care am alergat foarte mult. Dar, cu toate astea, ne simţim foarte bine. Echipa e unită, a obţinut rezultate deosebite, se situează pe un loc fruntaş, şi asta contează. - Cu cine vă înţelegeţi cel mai bine în teren? Bilbija: - Nu ştiu, cred că mă înţeleg cu fiecare, pentru că toţi joacă foarte bine şi nu este diferenţă mare între ei. Normal că mă simt mai bine cu Djordjo sau cu Nemanja, dar Veres, Sere şi Viciu sunt jucători foarte buni, care ştiu să te pună în valoare. - Ce părere aveţi despre publicul orădean? Djordjo: - M-a surprins foarte mult căldura lui, aplauzele generoase pe care le primim din partea spectatorilor. Cum spunea şi Nemanja, sunt fenomenali. Echipa aceasta este familia mea şi eu dau totul pe teren atunci când joc, probabil că această atitudine place publicului, care mă aplaudă mereu. Bilbija: - De multe ori, publicul care vine la sală este al şaselea jucător. Văd sala plină la fiecare meci şi mi-ar plăcea să o văd şi în continuare tot aşa. Cred că rezultatele bune şi evoluţiile spectaculoase din multe partide au atras tot mai mulţi spectatori. - Cum vă înţelegeţi cu antrenorul? Djordjo: - Cred că doar domnul Kosa ar putea antrena această echipă. Are metode de antrenament foarte bune, combinaţii reuşite. Ştie să vorbească şi să se facă înţeles. Personal, îl respect foarte mult, îmi este ca un al doilea tată. - Nemanja, ai fost accidentat o perioadă, iar în lipsa ta jocul echipei a avut de suferit... Nemanja: - Echipa trebuie să fie puternică, să dea tot ce are mai bun. Cât timp încearcă acest lucru, este OK, când n-o mai face, atunci jocul echipei va avea de suferit. Important este ca şi cei care intră în teren din postura de rezerve să o facă profesionist, adică să joace cât mai bine şi să încerce să ajute. - Ce vă doriţi de la noul an? Djordjo: - Am să răspund eu pentru toţi, pentru că ne dorim acelaşi lucru: să fim sănătoşi, să jucăm cât mai bine astfel încât echipa să termine cât mai sus, iar publicul să vină în număr mare la sală, pentru a vedea spectacole de baschet de calitate.