Retrospectiva Jocurilor Olimpice de Vară
Ediţia a II-a - Paris 1900
Succesul de care s-au bucurat JO de la Atena i-a făcut pe mulţi să ceară permanentizarea competiţiei în capitala elenă, cerere combătută cu hotărâre de noul preşedinte al CIO, Pierre de Coubertin, care nu a cedat şi a rezistat tuturor presiunilor, fiind silit să ducă o luptă grea pentru a convinge forurile sportive greceşti că JO trebuie să se desfăşoare şi în alt loc decât în vechea Eladă. Astfel, s-a păstrat interesul pentru aceste Jocuri, care vor avea ca locaţie, de fiecare dată, un alt colţ de lume. Totuşi, deşi spiritul olimpic la această ediţie s-a diluat mult, s-a consemnat şi o premieră, apariţia femeilor în probele de concurs.
Olimpiada pariziană - un eşec
Din dorinţa de a răsplăti eforturile şi meritele iniţiatorului JO moderne, Congresul CIO din 1897 a încredinţat Parisului (oraşul de baştină al lui Coubertin) onoarea de a găzdui cea de-a doua ediţie a Jocurilor Olimpice de Vară. Idee lăudabilă, dar foarte prost inspirată ca moment de desfăşurare, ediţia franceză a competiţiei fiind aproape un eşec total. Şi asta doar din cauza că întrecerile s-au suprapus cu Expoziţia Universală, programată din mai până în octombrie. Astfel, am asistat la cea mai lungă ediţie din istorie, cu locaţii aiurea, fără festivităţi de deschidere şi de închidere, probele olimpice diluându-se printre manifestările din cadrul Expoziţiei, astfel că interesul publicului a fost pe măsură, iar învingătorii au fost răsplătiţi cu bastoane, umbrele şi alte obiecte, nu cu medalii! Întrecerile au avut locaţii care mai de care mai anapoda: scrima s-a desfăşurat la Tuileries, gimnastica la Vincennes, ciclismul în Parc de Princes, atletismul în Bois de Boulogne, pe o pistă moale, înconjurată de copaci. În aceste condiţii, nu este de mirare că parizienii au venit în număr redus la întreceri, uneori, din întâmplare, iar evidenţa şi centralizarea rezultatelor s-a făcut cu foarte mari eforturi. Pentru prima dată, au fost admise în competiţie şi femeile, prima campioană olimpică fiind jucătoarea engleză de tenis Charlotte Cooper. Tot la această ediţie au figurat pentru prima oară în programul olimpic sporturile pe echipă, Marea Britanie impunându-se la polo şi fotbal, iar Franţa la rugby. Printre puţinele evenimente ce pot fi luate în seamă la JO din 1900 se numără şi performanţa americanului Alvin Kraenzlein, învingător în probele de 60 (7,0 s - record mondial), 110 m garduri (15,4 s - record olimpic), 200 m garduri (25,4 s - record olimpic), lungime (7,185 m - record olimpic), fiind singurul atlet din istorie care a cucerit patru medalii olimpice de aur în probele individuale, la o singură ediţie a Jocurilor Olimpice. România a avut doar un reprezentant la Paris, George A. Plagino, care s-a clasat onorabil în concursul de talere, încheind pe locul 13, din 51 de concurenţi, şi care, între 1908 şi 1949, a fost membru al CIO pentru România. Pe ansamblu, Olimpiada de la Paris a fost un eşec, digerat însă destul de repede de lumea sportivă, care va continua să promoveze mişcarea olimpică şi spiritul acesteia, întrecerile continuându-şi parcursul de metronom.



Comentarii
Nu există nici un comentariu.