Printre numeroasele scrisori sosite la sediul redacţiei noastre, ne-a atras atenţia o misivă care cere un răspuns (oare cine-l poate da?) legat de o problemă spinoasă a fotbalului românesc, indiferent de nivel. Este vorba de corectitudinea arbitrilor, de faptul dacă greşelile comise de aceştia în timpul unui joc sunt accidentale sau voite. Răspunsul la această întrebare a făcut să curgă râuri de cerneală şi a încins spiritele la diversele talk-show-uri pe teme de fotbal, fără a se reuşi elucidarea misterului. Noi ne facem datoria de a publica materialul, menţionând că respectivul punct de vedere îi aparţine strict semnatarului scrisorii. De la o vreme, trei "aşa-zişi cavaleri ai fluierului", fraţii Laurenţiu şi Ciprian Danşa, respectiv Sebastian Moisin fac ce fac şi îşi dau mereu în petic. La meciurile la care sunt delegaţi, ori de câte ori joacă o echipă bihoreană, fie ea Motorul Oradea sau Crişul Aleşd, cu formaţia Clujana Cluj-Napoca (campioana naţională en-titre), din motive care ne scapă, devin întotdeauna al 12-lea jucător al oaspetelor. Ultimul exemplu este oferit de meciul Crişul Aleşd-Clujana Cluj-Napoca, disputat miercuri, 24 martie, la care cei trei mai sus-amintiţi şi-au făcut din nou "datoria" faţă de echipa clujeană sau faţă de colegul lor de breaslă, Mirel Albon, validând două goluri din ofsaid (primul, cel egalizator, al doilea, golul de 3-1). Ţin să precizez că antrenorul clujencelor, Mirel Albon, este şi arbitru divizionar şi stau să mă întreb: este regulamentar ca un antrenor al unei echipe divizionare A să fie şi arbitru, iar la meciuri să fie arbitrat de colegi de-ai domniei sale? Oricum, formaţia oaspete, prin jocul bun etalat la respectivul joc, nu avea nevoie de acest "ajutor" al brigăzii de arbitri pentru a se impune într-un meci pe care l-a controlat în permanenţă. Pentru a nu fi acuzat de subiectivism, am şi două întrebări: 1) Ce a căutat antrenorul Mirel Albon în vestiarul arbitrilor, chiar înainte de fluierul de start? 2) De ce au "suportat", zâmbind, "urările de bine" nu tocmai ortodoxe ale unor jucătoare din echipa gazdă, când ar fi trebuit, în mod normal, să le arate cartonaşul roşu? Post scriptum: Laurenţiu Danşa, ca arbitru de centru, mai are un precedent demn de "Guiness Book". Într-un meci desfăşurat în urmă cu un an şi jumătate, între Motorul şi Clujana Cluj-Napoca, echipa de pe Someş nu a avut drept de joc, neavând viza pe legitimaţii şi, în loc de 3-0 pentru gazde, s-a dat meci pierdut cu 3-0 de ambele echipe, motivele fiind cel puţin hilare: "un ochi de plasă al porţii era desfăcut", o "bucată de lemn din gard era ruptă" etc. Oare după ce regulament s-o fi ghidat dl Danşa? Cu respect, un cititor al "Crişanei" şi un împătimit al fotbalului,