"Sunt convinsă că atletismul românesc va repeta succesul de la Sydney"
* afirmă Iolanda Balaş-S?ter, preşedintele FRA
Finalul de an a găsit-o pe preşedinta Federaţiei Române de Atletism (FRA), Iolanda Balaş-S?ter, într-o scurtă vizită în urbea de pe Crişul Repede, descindere cu prilejul căreia "Doamna atletismului românesc" a înmânat două plachete de aur preşedinţilor grupului de firme European Drinks, ing. dipl. Ioan şi Viorel Micula, în semn de mulţumire pentru excelenta colaborare cu forul naţional. Totodată, preşedintele FRA a reluat discuţiile referitoare la mult mediatizatul, dar încă nerealizatul Complex Olimpic de la Băile Felix, un proiect benefic întregii mişcări sportive din România. Iolanda Balaş-S?ter şi-a exprimat speranţa că excelentul parteneriat cu holdingul Transilvania General Import-Export, ai cărui preşedinţi, Ioan şi Viorel Micula, au sprijinit sportul românesc şi, în special, "regina sporturilor", va continua şi în anul olimpic 2004.
- Care este stadiul actual al proiectului din Băile Felix?
- Avem 14 ha de teren, chiar la gura pădurii, şi dorim ca, împreună cu compania European Drinks, să punem la punct ultimele detalii. Sper că va fi un complex modern, unul dintre cele mai frumoase din ţară şi, de ce nu, şi din străinătate. Zona este ideală, cu un microclimat deosebit, preconizatul complex putând găzdui nu numai pregătirea atleţilor, dar şi a handbaliştilor, gimnaştilor sau fotbaliştilor. Trebuie menţionat însă, că singură Federaţia Română de Atletism nu poate realiza un asemenea proiect.
- În ultima perioadă, din ce în ce mai multe arene din ţară au altă înfăţişare...
- Federaţia a reuşit să modernizeze zece stadioane din România cu pistă de poliuretan, costul unei asemenea piste fiind de 300-400.000 euro. Dacă noi nu asigurăm baza materială pentru sportul de performanţă, nu ne putem aştepta să obţinem rezultate. Uitaţi în ce situaţie a ajuns fotbalul, care nu are un teren, nici un stadion competitiv, naţionala joacă mai mult în noroi, decât în condiţii civilizate. FRA se poate mândri că, astăzi, baza materială este asigurată, urmând ca, pe lângă Constanţa, Craiova, Bucureşti, Cluj-Napoca, Mediaş, să facem şi aici, la Oradea, o asemenea pistă. În urma unei asemenea investiţii, ar avea de câştigat, în primul rând, sportul românesc, indirect şi atletismul, dar, şi pe plan local, tinerii care practică sportul.
- Putem spera ca, în viitorul apropiat, România să găzduiască o etapă din circuitul IAAF?
- Sigur că da. Federaţia Internaţională de Atletism ne-a asigurat că, dacă îndeplineşte toate cerinţele, România are mari şanse de a organiza nu numai un Grand-Prix, ci, începând din 2005, chiar un Campionat European de juniori sau un Campionat Mondial de semi-maraton.
- În anul din care au mai rămas puţine zile sportul românesc a înregistrat un recul. Este acest lucru valabil şi în cazul atletismului?
- În primul rând, vreau să subliniez că 2003 a fost un an peste care aş dori să sărim. Rezultatele, îndeosebi la seniori, au fost mult sub aşteptări. Singurele bucurii ni le-au adus juniorii, care au cucerit trei medalii de aur la Mondialele din Canada, zece medalii la Europenele de la Tampere (Finlanda) şi alte cinci la CE de tineret până la 21 de ani.
N-aş vrea să caut scuze, dar la acest bilanţ negativ a contribuit şi faptul că trei dintre atletele cu şanse la medalii, Lidia Şimon, Monica Iagăr-Dinescu şi Nicoleta Grasu, au născut, Violeta Beclea Szekely a fost mai mult accidentată, iar Gabriela Szabo a acuzat o stare accentuată de oboseală în urma supraantrenamentului. Nutresc speranţa că ele se vor revanşa, dacă pot spune aşa, la Jocurile Olimpice de la Atena.
- Fiindcă aţi adus vorba despre această competiţie, idealul oricărui sportiv, care credeţi că va fi contribuţia atletismului la bilanţul delegaţiei României?
- În ciuda insatisfacţiilor din 2003, sunt convinsă că atletismul românesc va repeta succesul de la Sidney din anul 2000, când a cucerit cinci medalii, iar sportul românesc va putea ocupa un loc onorant la Olimpiadă, ceea ce contează foarte mult, mai ales ţinând cont de puterea noastră economică. În situaţia grea în care se află, în general, societatea românească, ar însemna enorm de mult ca sportul românesc să fie în primele 10-12 ţări din 200 de ţări participante la Olimpiadă.
- Este de notorietate "cazul Mihaela Melinte", iscat în urmă cu patru ani, la Sydney, în urma căruia Comitetul Olimpic Român refuză să-şi dea acordul ca atleta să mai participe la Olimpiadă, deşi suspendarea i-a expirat. Cum vedeţi finalitatea acestei situaţii prin prisma apropiatei competiţii de la Atena?
- Nenorocirea e alta, s-a interpretat şi nu s-a respectat regulamentul Federaţiei Internaţionale, care, la Copenhaga, în luna aprilie, a fost semnat şi de România. Adică, dacă un sportiv depistat pozitiv, şi acest lucru este discutabil în cazul Mihaelei, pentru că noi ştim foarte bine că s-au făcut nişte greşeli la control, şi-a ispăşit pedeapsa, nu-l poţi opri să participe la Olimpiadă. Nici un regulament nu acceptă aşa ceva. Ea se pregăteşte în continuare şi sunt convinsă că va urca pe podium.



Comentarii
Nu există nici un comentariu.