Născut pe 4 august 1922, la Mediaş, Gheorghe Vaczi a fost unul din "numele grele" ale fotbalului orădean, şi nu numai. Interesant este faptul că explozivul atacant n-a urmat evoluţia firească pentru un fotbalist, făcând pasul direct spre seniorat, în 1938, la Vitrometan Mediaş, unde s-a impus repede, devenind golgeterul Diviziei "C", cu nu mai puţin de 75 de goluri înscrise. Prestaţiile sale nu puteau fi trecute cu vederea de conducătorii diferitelor grupări din eşaloanele superioare, care n-au ezitat să-l oferteze. A urmat, firesc, transferul la echipe din ţară şi chiar străinătate. După o perioadă petrecută la echipa din oraşul natal, s-a transferat la Târgu Mureş, Cluj, Viena (opt luni la galonata Wacker), pentru ca, în 1946, să revină în ţară, la Ferrar Cluj. Un an mai târziu, poposeşte la Oradea, unde evoluează cu succes până în 1952. În 1949, devine campion cu ICO, cucerind şi titlul de golgeter cu 21 de goluri. Peste doi ani avea să fie din nou cel mai prolific jucător al primei divizii, graţie celor 22 de reuşite. Din 1952 şi până în 1954, joacă la Arad, pentru Flamura Roşie, echipă cu care, câştigă un nou titlu de campion (1954) şi Cupa României. Nu ezită să revină la Oradea şi să evolueze din ediţia 1955 -1956, în Divizia B, la Progresul, ediţie în care a izbutit promovarea şi cucerirea Cupei României, practic, ultimele rezultate notabile ale unei strălucite cariere încheiată în 1958. Cel care a slujit cu devotament şi abnegaţie fotbalul bihorean, de al cărui nume se leagă performanţele majore ale acestuia, s-a aflat săptămâna trecută la Oradea, unde a urmărit partida amicală dintre selecţionatele antrenorilor din Bihor şi Arad, dar şi importantul examen al echipei fanion a judeţului, FC Oradea, pentru accederea în Divizia A. Profitând de prezenţa acestei legende vii a sportului rege în oraşul de pe Criş, i-am solicitat un interviu, pe care l-a acceptat cu multă amabilitate. - Ultima dată aţi fost în Oradea în urmă cu şase luni, când aţi onorat manifestările dedicate "Centenarului fotbalului bihorean". Acum, aţi revenit, din nou, şi v-am întreba cum regăsiţi oraşul de care vă leagă atâtea amintiri frumoase? - Mă bucur că mă aflu din nou aici, mai ales că este un moment special, aşteptat de mult timp. Oradea, care, alături de Timişoara şi Arad, au fost "leagănul" fotbalului românesc, merita să obţină promovarea în prima divizie. Îmi pare rău de Arad, care a retrogradat, dar asta a fost consecinţa nepriceperii conducerii clubului. Un exemplu elocvent, de altfel, a fost cooptarea lui Nunweiller, care nu era la curent cu realitatea din fotbalul românesc, soluţie, după cum s-a văzut, deloc viabilă. Revenind la Oradea, permiteţi-mi să felicit jucătorii, antrenorii, conducerea clubului şi, nu în ultimul rând, publicul, care a fost numărul 1. Sunt fericit că Oradea a revenit unde îi este locul. - Cum vi s-a părut meciul retur cu gălăţenii? - Nu pot să nu recunosc că am avut puţin trac, iar după primirea golului, am observat o cădere psihică a echipei, care m-a îngrijorat şi, sincer să fiu, nu credeam că vor mai avea puterea să revină. Spre bucuria mea, revirimentul s-a produs şi minunea s-a întâmplat. Însă, părerea mea e că un rol deosebit de important în această răsturnare de situaţie l-a avut minunatul public bihorean, 50% din reuşită revenindu-i acestuia. Acum că Oradea se află în Divizia A, vă mărturisesc că, în ciuda vârstei pe care o am şi a faptului că e ceva distanţă de la Arad până aici, de-abia aştept să vin la meciuri, mai ales că am şi mulţi prieteni aici. - Cum vedeţi evoluţia orădenilor în primul eşalon? - De când e lumea se ştie că o echipă atunci când promovează trebuie întărită pentru a face faţă cerinţelor eşalonului superior. Acest lucru este valabil şi în cazul grupării FC Oradea, care, trebuie să vă spun, cu lotul actual, nu văd cum ar face faţă în Divizia A. De fapt, acest lucru s-a observat chiar şi în jocurile de baraj, când nici gălăţenii, cu o echipă nu rutinată, ci bătrână, nici orădenii nu au jucat la nivelul primei divizii. Însă, cred că întărită cu trei-patru jucători de valoare, în special mijlocaşi, Oradea ar putea fi scutită de grijile retrogradării. - Consideraţi ca fiind însemnată diferenţa dintre fotbalul practicat de dumneavoastră şi cel din zilele noastre? - În fotbalul de astăzi, spre deosebire de cel de acum 50 de ani, se vehiculează sume mari de bani, mult mai mulţi jucători trăind din fotbal. În opinia mea, aceasta este marea diferenţă faţă de fotbalul practicat de noi, care jucam de plăcere, nu cum se joacă acum pe bani foarte mulţi. Şi atunci a trebuit să muncim mult, să alergăm, să facem marcaj, să dăm goluri, să nu credeţi că a fost uşor. În general, noi am jucat pentru goluri şi pentru frumuseţea fotbalului, comparativ cu zilele noastre, când se pune un accent deosebit pe defensivă, lucru care dăunează spectacolului. - Vă mulţumim pentru dialogul cu noi şi vă dorim multă sănătate şi clipe minunate alături de cei dragi!