Un director cu chitanţier şi un primar austriac
Dumnezeu a fost generos şi de data aceasta şi a dăruit comunei Sânmartin o sală de sport minunată, dotată cu cele necesare pentru ca elevii şi sportivii României (a se reţine!) să beneficieze de condiţii decente pentru a-şi desfăşura şi în sezonul rece pregătirea fizică necsară pentru un trup şi o minte sănătoasă.
Sala a fost construită cu fonduri de la guvern, singura grijă a edililor urmând să fie asigurarea încălzirii în perioada iernii. Or acest aspect este o "rara avis" pentru aceste săli. Nu sunt bani pentru combustibil, în schimb, pentru festivităţi (de multe ori greţoase), festine (uneori chiar dionisiace), acordări de premii de tot felul (unde îşi etalează "muşchii" puternicii urbei), banii nu sunt o problemă. Sărăcie şi fudulie.
Copiii noştri, în schimb, continuă să se antreneze în frig şi întuneric, iar noi dorim să ne reprezinte la nivel înalt în competiţii internaţionale. Citim în presă că la Aleşd, Diosig, Vadu Crişului, Tinca şi peste tot unde s-au construit aceste săli care au consumat de la bugetul de stat mii de miliarde, administratorii acestora se confruntă cu aceleaşi probleme: lipsa încălzirii, execuţie de mântuială (plouă deja prin tavan), suprafaţa de joc se dezlipeşte. "Oameni politici, bunii noştri fraţi", pentru care din cele patru anotimpuri au fost construite aceste săli? Nu s-a gândit nimeni că vor trebui şi încălzite?
Directorul Şcolii cu cls. I-VIII din Sânmartin este un om activ, profesor de sport. Domnia sa are în dotare şi un chitanţier. Foarte conştiincios, la fiecare început de săptămână, la cravată sau în echipament de sport încasează taxele pe săptămâna anterioară. Academia de Tenis din Oradea s-a pregătit în această sală pentru a reprezenta Oradea şi, implicit, România la turneul internaţional de la Bergheim-Slazburg, din Austria. Lunar, academia orădeană a plătit în medie 10.000.000 lei vechi pentru această pregătire. În ţara lui Mozart, pe întreaga perioadă a turneului austriac cei opt tenismani orădeni ai primei academii de trenis din România au putut beneficia şi de un stagiu de pregătire la standardele europene graţie primarului din Lengenfeld, o localitate cu 10.000 de locuitori, la 200 kilometri de Salzburg. Domnul Otmar Gschwantner este, printre altele, proprietarul unei săli de sport cu două terenuri pe cuarţ granulat unde tenismanii orădeni s-au antrenat şase ore pe zi. Aici, utilizarea unei săli de sport în acest interval de timp i-ar fi costat o avere. La 800 de kilometri de Oradea, primarul din Lengenfeld nu a venit cu un chitanţier să încaseze taxele, ci s-a bucurat că opt jucători şi jucătoare din România joacă un tenis de bună calitate în sala de sport dotată la standarde europene. Ne mai mirăm că tinerii noştri umplu barurile, cazinourile, consumând droguri, când noi înşine le "netezim" drumul spre aceste locuri de pierzanie, îngrădindu-le accesul la sălile de sport.
"Oameni politici, încă sănătoşi" luaţi, până nu e prea târziu, măsuri cs aceste săli să beneficieze de condiţii de lucru decente şi să fie dăruite celor pentru care au fost construite: elevii şi sportivii României. Sursele de finanţare se pot găsi, citind cu atenţie, printre rânduri, textul de mai sus.



Comentarii
Nu există nici un comentariu.