Din seria “piromanii” sau cum să dau foc la chestii împăiate Step uan: Se ia una bucată elev din clasele mici; Step tu: Se ia una bucată pasăre împăiată (predomină în zona temperată a coridorului ce dă în lab-ul de bio); Step thri: Interacţionează elev cu pasăre împăiată; Step for: Procedeu simplu. Elev freacă beţe până ies scântei...(jokin) Elev ia bricheta, că doar avem fitze în căpşoru gelat de gimnaziu şi dă foc la pasăre; Step faiv: Degajare miros dubios pe coridor. Profesori în alertă; Step sics (şi final): Elev piroman prins. Pasăre împăiată (sau ce a mai rămas din pasărea împăiată) dusă la tomberon. Urmări : Specimenul "elevus piromanus" poate fi văzut şi astăzi, spălând coridoarele. Legile elevului A început un nou an şcolar, un nou ciclu liceal şi, totodată, am mai urcat o treaptă din nenumăratele şi nebănuitele trepte ale vieţii. Şi iată-mă în faţa "Bastiliei", în faţa celui mai "de temut" liceu din oraş. Arunc o primă privire: hmm...totul pare normal. Profii par şi ei ca oricare alţii. Doamna dirigintă e de treabă şi super simpatică, iar colegii de nota 10!!! Totuşi, nu înţeleg de ce toţi sunt speriaţi de mica noastră "Bastilie"? Au trecut câteva săptămâni de când a început "detenţia". Fiind nouă în liceu, încep şi eu să cunosc lumea nouă, mentalităţi mai mult sau mai puţin schimbate faţă de cele din şcoala generală. Centrul de interes este clar elevul, care şi-a creat nişte mici principii. Elevul gojdist are ÎNTOTDEAUNA dreptate, chiar dacă nu i se dă (că deh....şeful tot şef rămâne). Elevul niciodată nu COPIAZĂ, pur şi simplu se CONSULTĂ. El nu doarme, ci reflectează. În timpul orei nu se vorbeşte, doar se face schimb de impresii (filmu de aseară rupe tot. Imposibil să te abţii de la comentarii în timp ce profu de logică te adoarme cu principiile lui). Elevul nu îşi distrage atenţia, ci studiază anatomia muştelor (ce sa facem dacă ne place aşa mult biologia?!). Noi, elevii, nu chiulim, ci suntem solicitaţi în alte părţi (plimbarea în parc de la ora 11 nu se poate rata. Nu-nu!). Aici vine un principiu foarte important şi anume faptul că elevul NU RĂMÂNE corigent, ci este LĂSAT corigent (profii ăştia ne dau pe spate. Foarte greu cu ei!). Elevul nu fumează, ci se stimulează (se zvoneşte că fumul de ţigară face bine memoriei, deci este un stimul bun). Acesta nu înjurã, ci se descarcă (păi cum să nu te descarci când vezi ce notă de toată "mândria" ai împuşcat la matematică? Şi apoi cine zicea că suntem vânători de note, nu a greşit.) Nu poţi acuza un elev când citeşte reviste în timpul orei, pentru că el doar se informează (fără informaţie am fi pe nicăieri; mai e nevoie şi de un Cool Girl sau Cosmopolitan ). Elevul nu distruge şcoala, ci o decorează (trebuie personalizată un pic că altfel nu mai are farmec). În pauze, dar câteodată chiar şi în ore, se aruncă prin clasă sau coridor cu cretă, deoarece studiem legea gravitaţiei (ceea ce demonstrează că suntem foarte interesaţi de fizică). Un elev nu râde în ore, ci el este fericit (las că de fericire nu a murit nimeni, dar de supărare, s-a mai auzit). Cam aşa mi s-a prezentat viaţa de licean, dar acum sunt doar la început....