Mentalitatea moare ultima... Întrebarea preferată a românilor este: "Ce-ai schimba la ţara asta? Şi răspunsul care vine instantaneu: mentalitatea! Complet eronat - cum să schimbi un popor, o credinţă, o amprentă atât de pregnantă? E practic imposibil. La fel de adevărat e că întrebarea e ipotetică. De vreme ce variaţiunile pe tema dată sunt cele mai productiv. Eu m-am încumetat să-mi aduc contribuţia la această rubrică, aşternând doar să pun pe hârtie o umilă părere. Cred cu adevărat în potenţialul nostru, al României, de fapt, în sinea mea, şi nu mă mândresc că sunt româncă. Căldura umană specifică, şi cel mai mare avantaj, ambiţia de a face progrese, ne sunt într-adevăr benefice la o asemenea vârstă. La fel, cred că lucrurile încep să meargă mai bine. Mai încet, dar spre bine, pentru că avem marele nostru handicap - fosilele comunismului (şi ce urmează nu e o încercare de a găsi vinovaţi, ci de a explica ritmul lent în care se petrec toate). Cu o doză adecvată de istorie, nu poţi nega trecutul tumultuos, demnitatea de român, importanţa noastră pe toate hărţile strategice, nu poţi să-l negi pe Eminescu, nu-l poţi lăsa pe Eliade în India, pe Brâncuşi la Paris şi pe Enescu într-un festival anual la Bucureşti. Din cultura şi politica noastră a răzbătut întotdeauna o mare forţă. Până când teroarea celor mici şi complexaţi de ignoranţă şi-a spus cuvântul. Dacă Europa remarcase elanul ţării noastre, totalitarii au construit rapid o colivie cu gratii transparente în care conformismul era calea supravieţuirii, şi individualitatea, biletul către Gherla. Însă nici atunci românul adevărat nu s-a adâncit în mocirlă, deşi în ?89 bălţile de sânge n-au fost puţine. Suntem un popor care moare pentru libertate şi idealuri. Idilică imagine pentru România prăfuită căreia îi faceţi faţă zilnic sau căreia mulţi au renunţat să-i mai acorde o şansă, pentru că rutina pentru ei e o siguranţă. E bine şi aşa atâta timp cât aceştia din urmă au trecut de vârsta a treia şi care le-au trăit pe toate. Fatal pentru noi ar fi să nu ne urnim din loc prin singura şansă pe care o avem noi tinerii, singurul sâmbure de adevăr din toată campania, slavă Domnului, încheiată. Nu irosindu-ne timpul, căutând ţapi ispăşitori pentru ce-a fost şi ce este, vom lua decizii în Parlamentul european. Nu blamând o mentalitate ostilă calităţii şi aliată cantităţii - marile plicuri şi micile atenţii - vom accelera rotiţele unui mecanism care scârţâie. Trecutul trebuie lăsat în trecut, nu poţi schimba năravul lupului, dar poţi să-ţi spui cuvântul în prezent. Nu mâine, ci începând de azi! Mai concret? Învaţă să-ţi pese, învaţă că a fi de folos societăţii nu te face Maica Teresa şi că a încerca să schimbi ceva nu te transformă într-un politician de duzină. Pricepe că nu poţi fi util nici ţie, nici altora, decât dacă eşti consecvent cu tine. O astfel de atitudine e primul pas spre progresul general, cheia supravieţuirii în ziua de azi e încrederea de sine: cunoaşte-te pe tine însuţi şi vei cuceri lumea! Doar să nu te joci de-a Hitler, fă ca Napoleon şi schimb-o în bine. Nimic nu e mai adevărat ca în afirmaţia lui Pleşu "Răul ştiut e mai confortabil decât aventura de a începe". Avantajul e că cineva a început-o pentru noi, iar noi avem de toate pentru a o continua. Tinerii de azi, adolescenţii chiar îşi cunosc mai bine ca oricând interesele, sunt conştienţi de nevoia unei iniţiative şi nu foarte târziu îşi vor face simţită prezenţa: în mai multe zâmbete pe Republicii, în grupurile de bătrânei bonomi, pe faţa părinţilor întorşi de la serviciu cu siguranţa zilei de mâine şi sigur şi pe coridoarele şcolii. Cred în imaginea aceasta, dar ştiu că răbdarea e vitală. Poate părea un drum lung, o recomandare cu efecte târzii şi de o reuşită îndoielnică, dar cine a zis că viaţa-i uşoară şi cine a dat vreodată cuiva alte certitudini decât cele pe care şi le-a creat singur?. Mai mult, numiţi un lucru mai presus de mulţumirea pe care o ai la sfârşitul unei zile cu gândul datoriei împlinite. Încă mai sunteţi de părere că celebra mentalitate e de vină pentru tot? Mai gândiţi-vă o dată! Camelia POP Schimbarea schimbărilor Ce aş schimba în România? Această întrebare, pe care fiecare român şi-a pus-o cel puţin o dată în viaţă, ne face să ne gândim la un trai mai bun. Pentru ca fiecare român să ducă o viaţă mai bună, ar trebui să existe cât mai puţină sărăcie, iar oamenii să nu fie atât de indiferenţi unii faţă de alţii. Un exemplu concret în acest caz sunt oamenii foarte bogaţi, care refuză de cele mai multe ori să le dea o mână de ajutor celor nevoiaşi. Din fericire, există şi oameni cu suflet, care îi ajută, dar, din păcate, sunt prea puţini, pentru a rezolva această problemă a României. Dacă românii ar fi mai sufletişti şi statul s-ar implica mai mult, probabil, această problemă ar dispărea. Pentru ca România să devină o ţară prosperă, ar trebui să profite de resursele naturale de care dispune. Dar cele mai mari resurse ale ţării nu le constituie nici aurul din munţi şi nici cine ştie ce depozit de minereu, ci Noi, Oamenii. Prin munca noastră, cot la cot, România ar putea economisi bani, iar produsele din import ar începe să nu mai fie atât de căutate pe piaţa românească. Cu ajutorul acestor bani, statul ar putea construi centre, spitale, azile, iar oamenii săraci ar duce o viaţă mai bună. După cum toată lumea ştie, nivelul ridicat al şomajului din România ne dă şi el mult de furcă. Pentru a diminua amploarea acestui ?fenomen?, statul ar trebui să creeze cât mai multe locuri de muncă destinate cu predilecţie şomerilor. Dacă nu vor fi create destule locuri de muncă, cei mai mulţi dintre români vor emigra în alte ţări, pentru a duce un trai cât mai bun, iar cei mai mulţi specialişti vor părăsi România (ceea ce deja, oricum, se întâmplă. Urmează doar partea a doua a exodului). O altă problemă este inflaţia. După cum ştim, inflaţia scade puterea de cumpărare a populaţiei care duce la un nivel de trai scăzut al românilor. Pentru a diminua această problemă, statul ar trebui să crească salariile, să crească impozitele şi să dezvolte activităţi productive. Dupa părerea mea, ar trebui să se pună un accent mai mare pe sectorul serviciilor, pentru ca România să se dezvolte cât mai mult. Ajungem în final la o altă chestiune care ne dă bătaie de cap: problema mediului. Dacă nu facem paşi repezi, oprind poluările de orice fel, ne vom trezi într-o Românie moartă. Ar trebui să învăţăm de mici să respectăm natura şi mediul înconjurător, să învăţăm să-l întreţinem curat, să-l protejăm, să-l lăsam celor care vor veni după noi mai curat decât este azi. Un ultim sfat: statul ar trebui să vegheze ca fiecare să primească salariile după merit, să asigure un nivel de trai corespunzător tuturor oamenilor ca românii să ducă şi ei odată o viaţă cât mai decentă. Dacă se poate... CIORDAŞ Alina România de mâine, un popor de pensionari ?! E imposibil să spui ce ai schimba în România, pentru că nu ai şti cu ce probleme să începi: sărăcia, corupţia, mentalitatea, educaţia. Toate acestea contribuie la plasarea României pe o treaptă inferioară în ierarhia ţărilor cu probleme economice, politice, sociale, administrative etc. Una dintre problemele foarte mult mediatizate o reprezintă corupţia la nivel înalt. Ce este corupţia? În primul rând, această întrebare pe care ar trebui să şi-o pună multă lume, înainte de a acuza pe cineva despre care nu ştie nimic. CORUPŢIA reprezintă ilegalitatea, abaterea morală comisă de întreaga lume. Până şi eu am comis diferite ilegalităţi, dar de o importanţă minoră. NU e greu să recunoşti, dacă eşti împăcat cu ideea şi încerci să nu se mai repete. Dar dacă toată lumea e coruptă, cum ar putea să nu fie corupţi cei de la conducerea ţării şi persoanele importante din ţară? Putem spune că suntem o Românie a Corupţilor. Nu poţi să-l incriminezi pe un primar, dacă angajaţii primăriei sunt de fapt mai corupţi şi aceştia nu pot fi traşi la răspundere, pentru că ar trage după ei alte personaje importante. Corupţia a existat şi încă va mai exista mult timp de acum încolo (ca toate celelate probleme) şi oricine ştie că de corupţie nu vom scăpa niciodată. Şi atunci ce-i de făcut? NIMIC, pentru că ilegalităţile sunt comise conştient. Pentru a convinge pe cineva să nu mai fie corupt, ar fi cel mai bine să-i schimbi mentalitatea, ceea ce e imposibil de realizat. Fiindcă o mentalitate se formează în timp, începând cu cei şapte ani de acasă. Şi de aici se ajunge la o altă problemă: educaţia. Educaţia primită în familie este temelia oricărei persoane. Absenţa sau indiferenţa cu care îşi tratează unii părinţi copiii vor avea consecinţe marcante în viaţa acestora. Apariţia unor cadre specializate în educaţia viitorilor părinţi sau a mai multe cabinete de psihologi ar fi de bun augur. Ceea ce se întâmplă în jur, în colectivul acesta restrâns în care trăieşte un român, poate genera de multe ori nevoia de schimbare. Mulţi explică şi confirmă că lipsa banilor e cea mai importantă problemă cu care se confruntă România în ultimii ani, şi această problemă ar trebui să se soluţioneze înainte de aderarea la Uniunea Europeană ( 2007), dar banii nu se înmulţesc de azi pe mâine - asta nu înţeleg românii. Prima oară trebuie să muncim pentru un ban şi abia apoi să îl primim, nu să-l primim şi apoi să depunem un efort pentru justificarea lui. Neexistenţa locurilor de muncă pentru tinerii absolvenţi de facultate sau salariul derizoriu primit provoacă acel exod al populatiei sau o migrare a minţilor luminate în ţările occidentale şi care, în opinia mea, este cea mai gravă problemă cu care biata Românie nu poată să ţină pasul, fiindcă, după toate aparenţele, vom ajunge un popor de pensionari. Sunt multe chestiuni ce trebuie rezolvate şi puse la punct, dar este nevoie de mult timp şi cum noi nu putem controla timpul, ar trebui să învăţăm să facem acest lucru. De ce ai vrea să schimbi ceva? Deoarece consideri că meriţi ceva mai bun şi încerci din toate puterile să schimbi lucrurile şi să laşi ceva în urma ta. Ce? Orice. O casă, o lege, o carte? Dar schimbarea nu vine de la sine, ci prin ambiţie şi puterea de a-i influenţa şi pe ceilalţi. Cristina LĂZURAN