"Cuvinte sau dinţi?" Suntem puşi în faţa unei balanţe în care se cântăreşte ceea ce ne place să facem şi ceea ce le-ar plăcea părinţilor să realizăm. De exemplu, mie îmi plac cuvintele. Dintotdeauna m-au atras. Felul în care se pot ele potrivi pe foaie. Şi limba pe care o vorbesc îmi place. Iar ideile pe care le am simt că trebuie trecute pe o foaie şi împărtăşite şi celorlalţi. Dar mama, făcând abstracţie de ceea ce îmi place mie, încearcă să mă îndrume spre un domeniu total opus celui care mă atrage. Ea ar dori să urmez Facultatea de Stomatologie pentru a duce tradiţia familiei mai departe şi pentru a avea o situaţie financiară lejeră. Şi astfel sunt pusă în faţa unei dileme. Sună amuzant, dar sunt nevoită să fac o alegere care sună cam aşa: "Cuvinte sau dinţi?" Am stat, m-am gândit, m-am sfătuit cu cei păţiţi şi am ajuns la concluzia că ceea ce îmi place trebuie să fac. Şi dau acest sfat tuturor tinerilor aflaţi în situaţia mea. Niciodată munca mea nu va fi temeinic făcută, dacă nu va fi din plăcere. Şi niciodată nu voi ajunge cea mai bună într-un domeniu care nu mă pasionează. Oana Jarca clasa a XII-a A, Liceul Pedagogic "Iosif Vulcan", Crişana 18 octombrie Cu gândul la exod... După părerea mea, există două tabere de tineri: prietenii lui "Uncle Sam", care ar vrea din toţi porii să fie şi ei părtaşi la ultradisputatul "American dream", şi iubitorii Vestului, care mor de nerăbdare să-l ştie al lor (constat cu stupoare că se optează deseori pentru Italia; vorba vine: sângele latin apă nu se... face!) Eşti tânăr şi perfecţionezi până şi ultimul detaliu din orice domeniu ca să fii "trendy". Atunci, cum să rezişti în aroma de sarmale, pe un teren de oină, îmbrăcat în cioareci? Nu atentez la tradiţii, dar picătura cosmopolită din inimioara fiecăruia cere "hamburgeri", "baseball" şi costume de baie "zămislite" de designeri cu greutate. Cine respectă azi faimoasa "lege Pruteanu", care în cel mai onest mod posibil... o să devină şi ea "calc lingvistic" şi, cine ştie, vom avea ocazia să vedem nişte australieni cu acte în regulă locuind în case în stil "Oaş", cu pălincuţa cea de toate zilele lângă ei şi cu "Mioriţa" la loc de cinste în bibliotecă! Până atunci, însă, vă recomand cu vehemenţă să luaţi o hartă, un mijloc de transport sigur, bafta şi curaj şi... plecaţi! Doroteea Ianc, clasa a XI-a C, Colegiul Naţional "Mihai Eminescu", Crişana 27 septembrie O profitabilă afacere de sezon Finalul, în general, este neaşteptat, iar de cele mai mutle ori cel sau cea care se bucură de laurii victoriei este ori persoană non grata, ori cel care trebuia să câştige. Rareori se întâmplă ca elevul, care şi-a depus toată stăruinţa, să câştige. Cunoscând dedesubturile acestei afaceri de sezon, trebuie să vă aduc la cunoştinţă culisele organizatorice. În cele mai multe situaţii, organizatorii nu cheltuie prea mulţi bani pentru divertismentul publicului. Momente umoristice ori alte jocuri realizate de elevii din şcoală ţin locul cântăreţului sau trupei invitate altă dată pe cheltuială mare. Dacă evenimentul se desfăşoară într-o discotecă sau într-o sală de spectacole, aproape jumătate din preţul unui bilet reprezintă suma plătită de organizatori furnizorului de spaţiu. Restul de bani, după cumpărarea cadourilor pentru câştigători, şi restul de cheltuieli mai puţin semnificative rămân consiliului de elevi ori liceului respectiv, după caz. Concret, la un bilet care costă 50.000 de lei, dacă pentru chiria sălii s-a plătit din el 25.000 lei, atunci aproximativ 20.000 lei au rămas organizatorilor. Vă las pe dumneavoastră să calculaţi numărul de persoane pentru a înţelege de ce balul bobocilor este o profitabilă afacere de sezon. Emil Trifa, clasa a XI-a E, Liceul "Aurel Lazăr", Crişana 11 octombrie Periplu în lumea bogătanilor... Observ o adunătură de fete, care se distrează foarte bine, nu ştiu de ce şi nu sunt interesat, însă ceea ce îmi trezeşte interesul este un fapt ciudat. O colegă de clasă a acestor fete se apropie şi vrea şi ea să fie în anturajul lor, însă, de îndată ce ajunge destul de aproape, grupul se sparge. Dintr-o dată fiecare fată îşi aduce aminte că are ceva de făcut şi se îndepărtează, lăsând-o pe colega lor dezorientată şi singură. Trec mai departe, mormăind în gând că nu e treaba mea şi oricum acea fată trebuie să îşi dea seama singură cum stau lucrurile în viaţă. Mă aşez în bancă şi încep să reflectez asupra acestor zece minute în care m-am perindat prin liceu. Aceştia erau "colegii noştri de bani gata", cei pe care toţi îi invidiază. De ce sunt ei "colegii de bani gata"? Pentru că noi toţi îi punem mai presus, suntem stăpâniţi de complexe de inferioritate şi aspirăm spre o libertate de exprimare cum mulţi dintre aceştia au. Nu ştim însă că "tupeul" lor nu vine din inteligenţă, din gândire, ci din prostia lor. Ceea ce le dă încredere şi putere este admiraţia noastră faţă de prostia lor. Noi decidem care sunt aceia care pot fi consideraţi "de bani gata". Daniel Raţiu, clasa a X-a C, Liceul de Artă, Crişana 25 octombrie Economic S.A. Ce înseamnă liceul pentru mine? În mod sigur nu "cimitir al tinereţii mele" şi nicidecum raiul pe pământ. E, dacă vreţi, un purgatoriu, o etapă de tranziţie din viaţa fiecăruia, patru ani de adolescenţă trăită intens. De câte ori mi s-a cerut opinia în legătură cu acest subiect, n-am putut decât să susţin că liceul e un şir nesfârşit de noi experienţe care îţi dezvăluie viaţa, bună sau rea, aşa cum e ea. În momentele cruciale, au fost şi vor fi mereu două căi: un drum lung şi sinuos, şi altul scurt şi lipsit de peripeţii. Să fii elev la "Economic" e ca şi cum ai fi ales primul drum; la capăt te aşteaptă acelaşi lucru, dar succesul uşor obţinut nu înlocuieşte comoara strânsă pe parcursul călătoriei. Dacă drumul e cel bun, trebuie să-ncepi să profiţi de toate ocaziile. Începutul este întotdeauna plin de surprize, pentru care doar crezi că eşti pregătit, iar ce urmează poate părea un roller-coaster, dacă nu te ţii bine. Camelia POP clasa a XII-a, Colegiul Economic "Partenie Cosma", Crişana 15 noiembrie Azi, mâine... pentru totdeauna Adolescenţa este vârsta iubirii, a sentimentelor confuze care pun stăpânire pe mintea, sufletul şi corpul tău, dând frâu liber hormonilor. În sfârşit că pot explora trupul în care sunt prinşi de atâta amar de vreme. Iubirea este cel mai ciudat sentiment pe care-l poţi simţi în toată viaţa: îţi ia inima cu afecţiune, căldură şi ai senzaţia că nimic rău nu ţi se poate întâmpla acolo sus, în al nouălea cer; dar când eşti mai fericit te împinge înapoi spre pământ, şi ies ghiare şi colţi, sfâşiindu-ţi biata inimă în mii de bucăţele, pe care urmează să le lipeşti, după ce alergi ca nebuna pentru a găsi cel mai bun lipici posibil. Dar tot nu te înveţi minte şi o mai primeşti o dată, şi încă o dată, şi încă o dată, până când, în sfârşit, după atâta bătaie de cap, îţi găseşti perechea, dacă ai noroc, şi trăiţi fericiţi până la adânci bătrâneţi, uitându-vă unul la celălalt cu aceeaşi iubire, chiar dacă sunteţi plini de riduri, cu un început de chelie şi vă daţi seama că v-aţi încurcat protezele; dar nimic nu mai contează acum, după atâţia ani de dragoste fidelă. Raluca RADA, clasa a X-a B, Colegiul Naţional "Mihai Eminescu", Crişana 6 decembrie Fragmente din "Manualul războinicului luminii"... Consideri că părinţii tăi sunt dificili, absurzi, abuzând adeseori de autoritatea lor? Stai calm. Răzvrătirea nu rezolvă nimic şi nici o atitudine plină de ură. Acordându-le acelaşi respect care ai dori să ţi se acorde, eviţi nenumărate conflicte şi reuşeşti astfel să conturezi o relaţie bazată pe prietenie şi respect în familia ta. Când unul dintre părinţi se recăsătoreşte, în sufletul tău se nasc sentimente de mânie, nesiguranţă şi gelozie, dar pentru a duce o viaţă cât mai fericită, primeşte sfatul meu: acceptă situaţia, supune-te, suportă şi, până la urmă, amărăciunea, tulburarea şi durerea pe care le-ai simţit la început se vor atenua. De ce să rişti relaţia cu părinţii tăi din egoism? Te simţi singur. Vrei să te împrieteneşti cu colegii sau cu alţi tineri, dar nu poţi. Te simţi inutil. Încearcă să acţionezi, să gândeşti pozitiv şi să simulezi o atare sociabilitate şi comunicativitate Alexandra STAN, clasa a X-a B, Liceul "Onisifor Ghibu", Crişana 22 noiembrie Baptiştii... şi ceilalţi?! Mulţi dintre voi, cititorii, deduceţi din acest titlu două tabere opuse: baptiştii... şi ceilalţi. Majoritatea persoanelor cu care am vorbit despre acest subiect de-a lungul timpului "au ridicat o barieră" între Liceul "Emanuel" şi alte licee din Oradea, ei văzând în acestea două moduri de viaţă diferite. Cred că, petrecându-mi anii de studiu atât într-o şcoală laică, cât şi într-una baptistă, mi-am format o părere despre ambele. Venind în acest liceu, mi-am dat seama că libertatea limbajului, a ţinutei, a atitudinii, a comportamentului în general sunt diminuate. După un timp petrecut în acest mediu, am realizat că, deşi regulamentul era mult mai strict, tocmai acest motiv a fost factorul determinant în alegerea făcută de elevi. Ca mine, toţi cei care au optat pentru acest liceu au încercat să evadeze dintr-un mediu în care a avea o părere proprie, diferită de a celorlalţi, este un fapt riscant; rişti să fii catalogat ca fiind "de modă veche" şi, implicit, să fii "pus la colţ". După opt ani petrecuţi într-o şcoală laică, ideea pe care mi-am format-o este că o astfel de şcoală nu clădeşte caractere, ci tipare, tocmai prin încercarea fiecăruia de a se impune. Toleranţa conducerii şcolii faţă de comportamentul elevilor degenerează într-o intoleranţă a acestora, unii faţă de alţii. Anca ŞULE, clasa a XI-a A, Liceul Teologic Baptist "Emanuel", Crişana 8 noiembrie Cecuri pentru fericire... Unii vorbesc despre "Crăciunul perfect", care, într-adevăr, există, este acela care însămânţează în inima poporului iertarea, doriţa de a fi complice la pregătirea festivităţii ...este momentul în care în conştientul nostru se instalează ideea de "eu sunt om şi am datorii faţă de ceilalţi oameni", datorii ce nu se pot cumpăra cu file de cec, ci doar prin dăruirea celui mai scump spic- dragostea pentru semeni. Sper ca toţi cei care nu au un"Crăciun perfect", să aibă această şansă, să fim toţi fericiţi şi măcar de Crăciun , să fim uniţi şi iubiţi unii de ceilalţi! Roxana Iova, clasa a X-a E, Liceul Pedagogic "Iosif Vulcan", Crişana 13 decembrie Îngeraşi perfecţi de zăpadă... Acum şti sigur că n-ar accepta să se testeze pe el nici măcar o pastă de dinţi şi cu atât mai puţin să fie folosit la experimentele unor marţieni, asta pentru că e prea ocupat să răspundă la telefonul său mobil, să-şi rezerve masa pe diseară la discotecă şi să experimenteze forţa tastaturii în faţa unui program de chat. Tu, pe atunci adepta "iubirii sincere", voiai o iubire cu îngeraşi perfecţi făcuţi în zăpadă - îngeraşii făcuţi în zăpadă nu sunt niciodată perfecţi, îi strici cu propria ta mână când te ridici, dar lui i-ai fi făcut o infinitate de îngeraşi perfecţi -, cu păpădii trecute şi apusuri de soare, iar el voia doar o fată cu ochii rimelaţi, buzele strâmte şi fustiţe scurte. "Cel puţin acum sunt sigură că degeaba îmi las pantoful pe undeva. În cel mai fericit caz mi-l înapoiază proprietarul apartamentului în care s-a ţinut cheful, sau într-un caz mai nefericit, încep iar să bat toate magazinele în căutarea unor pantofi mărimea 38". Cu toate acestea, nu arunci nici acum punga. O îndeşi în dulap printre zecile de alte lucruri aruncate acolo, şi te întrebi dacă vei putea vreodată face un îngeraş perfect în zăpadă. Andra CHIRILĂ, clasa a X-a C, Colegul Naţional "Mihai Eminescu" ("Crişana", 29 noiembrie 2004) Ruda săracă a guvernanţilor, la atac... În fiecare an, se repetă aceeaşi poveste. În fiecare an, Guvernul promite şi în fiecare an nu se ţine de cuvânt. În cazul acesta proverbul "Cel mai deştept cedează" este dureros de adevărat. Dascălul, cu decenţa care-l caracterizează în general, cedează în faţa ipocriziei Guvernului. După părerea mea, nu ar trebui să se ceară atât de insistent să se afişeşe dosarul de securitate al parlamentarului, ci foaia lui matricolă. Cred că am avea ce vedea... altfel nu-mi explic de unde atâta înverşunare de a menţine un nivel salarial atât de scăzut pentru cei care se ocupă de educaţia generaţiei actuale şi viitoare. Au profesorii dreptul de a-şi susţine revendicările? În mod cert, da. Ei nu se manifestă ca minerii care au bulversat Bucureştiul şi ţara prin forţă. Nu pot să oprească trenuri ca protestatarii CFR-işti. Nu pot bloca drumuri ca şi cei din transporturi. Ei pot doar într-un singur mod să-şi impună doleanţele şi anume prin încetarea activităţii, prin tăcerea care lasă o nelinişte dureroasă asupra părinţilor, care numai ei ştiu cum le asigură educaţia atât de necesară copiilor lor, care vor să răzbească în viaţă. Dragoş IANCU, Colegiul Naţional "Emanuil Gojdu" ("Crişana", 4 octombrie 2004)