Liceul "Emanuel" a fost, timp de patru ani, o a doua familie pentru mine. Mi-am dorit foarte mult să continuu să studiez tot în acest liceu, această dorinţă determinându-mă să învăţ azi mai mult decât ieri şi mâine mai mult decât azi. Am crescut în această şcoală împreună cu colegii mei care mi-au fost adevăraţi prieteni. Am învăţat cu toţii adevăratele valori ale vieţii explicate pe limba noastră de către profesori. Ceea ce caracterizează acest liceu în mod deosebit, după părerea mea, este relaţia profesor-elev. Încrederea pe care o are un elev în cel care îl iniţiază în tainele acestei lumi este din punctul meu de vedere fundamentală. Ca elev, am observat atitudinea profesorului când vine la oră: are acea dorinţă de a ne dărui şi nouă din cunoştinţele dobândite de el prin muncă. Pot să spun că niciodată nu am avut impresia că profesorul de la catedră îşi face meseria din obligaţie sau pentru că asta îi este datoria, ci mereu am observat însufleţirea cu care ne sunt predate toate materiile. De asemenea, am observat în liceul nostru faptul că elevii sunt încurajaţi să-şi dezvolte personalitatea şi originalitatea. Elevul poate să-şi expună părerea liber. Un motiv deosebit pentru care am ales acest liceu au fost şi colegii. Mi-am dorit ca aceşti tineri deosebiţi să alcătuiască mediul în care să mă formez. Un lucru important pe care l-am dobândit în acest liceu a fost dorinţa de a fi mai bun în domeniul care mă reprezintă, de a păstra direcţia ascendentă. Pentru mine cea mai importantă lecţie primită în această şcoală a fost că notele nu contează atât de mult, cât cunoştinţele pe care le ai. De asemenea, am învăţat că valoarea unui om nu este dată de ceea ce deţine în plan material, ci mai cu seamă de ceea ce sufletul său poate oferi altora. Trăim într-un secol zbuciumat, de unii suntem consideraţi o "generaţie de sacrificiu", dar cu toate acestea rămânem preţioşi în ochii lui Dumnezeu, care nu va întârzia a sta în spărtură alături de noi, atâta timp cât noi Îl alegem pe El.