Ascult muzică pentru că mă face să mă simt bine, o ascult tot timpul acasă pentru că aşa simt că îmi pot pune gândurile în ordine şi că mă pot concentra la ceea ce contează în realitate. Da, spun că muzica îmi creează o lume proprie, o lume formată din playlisturile pe care le ascult mereu, din melodiile astea puse cap la cap, pe care le ascult întotdeauna. Câteodată am impresia că îmi formez o lume mărginită şi seacă, dar pe care o simt ca parte din mine. Altă dată am impresia că ascult muzică doar pentru a-mi continua o anumită stare de tristeţe sau ca să mă închid în mine. În legătură cu muzica pe care o ascultăm există o mulţime de prejudecăţi. Ceilalţi te critică, te privesc altfel sau te consideră de-al lor. Se zice că asta te caracterizează atât de mult încât poţi să fii ignorat sau marginalizat, iar pe de altă parte acceptat. De ce trebuie să asculţi ceea ce se poartă şi se cere? Sunt chiar enervată când îmi place o trupă sau un cântăreţ şi aud a doua zi că are tot mai mulţi fani. Când se întâmplă aşa, deja devine comercial. O formaţie nu se poate adresa tuturor fanilor în acelaşi fel şi un mesaj nu ajunge la toată lumea cu acelaşi sens. De aceea, părerea mea e să vă lăsaţi, oameni buni, de adorarea unui tip de care abia aţi auzit de două zile sau să spuneţi că sunteţi un fan extraordinar dacă aţi auzit o melodie şi aia transmisă la fiecare oră la tv. Ca să-ţi placă o trupă trebuie să-i trăieşti cântecele, să o cunoşti, să o simţi, să facă parte din tine. Una din trupele mele preferate este Nickelback, o trupă post-grunge din Canada. Nickelback nu mi se pare o trupă comercială şi chiar nu am nimic împotriva faptului că nu este atât de mediatizată, pentru că important este să îmi placă mie, chiar dacă fanii lor nu se isterizează prin toate revistele ca şi la alte fake-uri de trupe rock. Stilul lor cred că mă reprezintă mult, iar melodiile lor au versuri super. Melodia mea preferată de la ei este “Savin me”, care are un videoclip foarte inspirat şi emoţionant. Alte idei pentru trupe care merită ascultate ar mai fi Green Day, Matchbox 20, Vertical Horizont, Breaking Benjamin, ăsta nefiind neapărat un îndemn. Fiecare ştie ce simte şi ce poate asculta şi asta e cel mai important: să fii tu însuţi în ceea ce asculţi. Nu îmi plac persoanele prefăcute care vor să pară rockeri odată cu apariţia unor trupe care se vor a fi rock, ca Tokio Hotel, care nu au nici o legătură cu acest gen. Dar părerile sunt împărţite şi nu are rost să încerci să schimbi convingerile cuiva care crede cu totul într-un anumit stil de viaţă, chiar dacă e influenţat de o nonvaloare. Acest stil de viaţă poate fi exact ceea ce acea persoană caută sau ceea ce o face să se exprime aşa cum vrea. Pe de altă parte, ador de asemenea stilul skaterilor, modul lor de viaţă nonconformist şi stilul de a se îmbrăca, în special skate-shoes-ii. Pentru că pe lângă alte motive de a asculta un anumit tip de muzică, cred că cel mai important lucru, când o alegi, e ce sentimente îţi produce, cât de liber şi cât de în largul tău te poţi simţi când n-ai nimic altceva în minte decât o anumită linie melodică, anumite versuri care ajung să te ghideze din interior.