Încă de la începutul lui decembrie 2005, 2006 şi-a vestit venirea cu multă insistenţă, suspendat sub formă de reclame luminoase pe stâlpii de electricitate sau mâzgălit cu “spray de zăpadă” pe geamurile gheretelor care vând petarde en-gros. O lună mai târziu, sub presiunea concentrată a pocnitorilor şi focurilor de artificii, vechiul an avea să cedeze în faţa mai rotunjorului său frate, 2006. Trecerea în noul an a fost realizată de majoritatea românilor în faţa unei mese îmbelşugate şi cu o cupă de şampanie în mână. În mod paradoxal, primul loc în topul angajamentelor luate de români în noaptea de revelion (conform unui top realizat de Europa FM) este ocupat de “pierderea kilogramelor”- multe dintre ele acumulate şi datorită festinului de Sărbători. Hotărâre mai greu de îndeplinit în primele zile libere ale anului mai ales datorită “misiunii imposibile” de golit frigiderul la care luăm parte benevol. Semnele belşugului sunt oricum bine-venite în speranţa că poate-poate se întinde febra dărniciei şi la guvern şi ne saltă veniturile. Mai puţin generoşi (cu propria persoană mai ales) i-am dori anul ăsta pe domnii din Parlament. Nu strică nici să nădăjduim că de frica febrei aviare aleşii noştri vor înceta să mai fie în plop sau să dea senzaţia că “sunt în aer” (în maniera lui Andrei Gheorghe). În mod oficial, noul an a debutat la Bucureşti pe ritmurile operei lui Carl Orff ( în anul Mozart), însoţite de urarea reformulată a preşedintelui Băsescu “ Să trăiţi bine!”. Nu am înţeles încă dacă mesajul se referă la mandatul său. 2006 ar putea fi ultimul nostru an în afara graniţelor U.E - deja putem auzi ceasul integrării ticăind, ceea ce nu ştim sigur însă e dacă are sau nu bomba amânării ataşată. Comparat cu precedentul 2005 (luat de ape, lovit de epidemii, greve şi dus de nas de jocurile de-a demisia), 2006 are toate şansele să fie un an mai bun. Când vine vorba de însuşi oraşul nostru “Semne bune anul are !”, având în vedere că - după toate previziunile - în toamna viitoare strada Republicii va putea fi traversată şi fără cizme de cauciuc. Chiar şi la o privire superficială asupra anului - mă refer aici la simpla succesiune a cifrelor 2, 0 şi 6- se poate dobândi un sentiment de echilibru. Dacă ar fi să apelăm la un dicţionar de simboluri, am descoperi că cifrele doi şi şase stau sub semnul opoziţiei, iar dacă şase este numărul probei prin care se deosebeşte binele de rău, doi indică în acelaşi timp potenţiala evoluţie sau involuţia. Zero se arată auspicios fiind vorba de un număr care stă sub semnul regenerării ciclice. Fără pretenţia de-a o concura neloial pe Mama Omida, se poate trage concluzia că, una peste alta, 2006 ne apare ca un an provocator, a cărui modelare depinde în mare parte de noi. Pentru a încheia se recomandă urarea de mai jos următoarelor categorii (fără prescripţie de lectură): A. celor care au fost deja uraţi B. celor care n-au primit sorcova C. tuturor categoriilor de mai sus “Sorcova, vesela, Să trăiţi, să vă iubiţi, Ziarul iar să îl citiţi Într-o casă cu piscină, Lângă o nouă maşină. Fiţi voioşi! Şi sănătoşi! Fără nori pe frunte, Cu inima cât un munte. La anul şi la mulţi ani!” CN „Mihai Eminescu”, clasa a XII-a B