O generaţie de copii a terminat clasa I, şi întâmpină cu braţele deschise prima lor vacanţă mare de şcolari. Ne-am amintit de ei din toamna trecută, când se ţineau strâns de mâinile mamelor, şi se simţeau mult mai aproape de grădiniţă decât de statutul de şcolărei. Acum sunt încrezători şi glumesc încântaţi pe seama emoţiilor de atunci. I-am rugat să ne povestească ce a însemnat pentru ei aventura clasei I. Vă redăm în continuare gândurile Beatricei Cicortaş, absolventă a clasei I C a Liceului Pedagogic ?Iosif Vulcan? Oradea. ? A fost odată o fetiţă care îşi dorea tare mult să meargă la şcoală. Ziua de 15 septembrie a sosit. Era o zi însorită, copiii erau veseli şi emoţionaţi. Când au intrat în şcoală, doamna învăţătoare le-a spus: -Aceasta este clasa noastră! Elevii erau încântaţi de clasa lor. Pe bănci au găsit Abecedarul; în sfârşit vor învăţa să citească! *** Dacă mă gândesc bine, nu a fost atât de uşor! Păpuşile nu m-au ajutat de loc, cu toate că eram bune prietene. Ursuleţul de pluş nu avea nici o idee la matematică. Încet, încet, am învăţat cum să?învăţăm.? Beatrice şi alţi 24 de bobocei au început şcoala în septembrie 2003. Bobocii de atunci s-au deschis şi au înflorit minunat sub îndrumarea pricepută a doamnei învăţătoare Olimpia Sarca, iar părinţii copiilor îi mulţumesc din suflet pentru această miraculoasă transformare.