Universitatea din Oradea a devenit o ?fabrică? de şomeri cu studii superioare Un grup de foşti studenţi ai Universităţii din Oradea, actuali angajaţi la diverse firme, majoritatea pe alte posturi decât cele pe care ne-am ?pregătit? în facultate doreşte să-şi exprime profunda nemulţumire faţă de ceea ce se întâmplă în această mega-universitate cu unii profesori proveniţi din mediul preuniversitar, ocrotiţi ai unor decani sau membri ai conducerii Universităţii, foşti membri ai defunctului partid comunist sau a fostelor structuri de securitate. An de an, la Universitatea Oradea, se înfiinţează noi secţii care nu au acoperire pe piaţa forţei de muncă. Acestea prezintă o anumită programă, care pe parcursul anilor se modifică, fiind introduse materii de umplutură şi fiind scoase materii interesante, dar pentru care Universitatea nu are profesori calificaţi. Multe cursuri sunt susţinute de profesori care nu au pregătirea necesară, acelaşi profesor prezintă mai multe cursuri care nu sunt nici măcar adiacente. Din lipsă de cadre, vin profesori de la Bucureşti, Cluj-Napoca, Timişoara. Aceştia vin când pot şi stau 2, 3 ore, de restul cursurilor ocupându-se preparatorii sau seminariştii. Pe lângă lipsa de profesori pregătiţi, un alt lucru ruşinos este ?cumpărarea? examenelor. Cu sume cuprinse între 50 şi 150, 200 de euro şi cu o ?pilă?, poţi trece aproape orice examen. Mulţi copii ai mahărilor locali veneau doar la examene, comasau anii de studii, cumpărau examenele şi, culmea, aveau şi bursă, iar la terminarea facultăţii ocupau un loc cald de asistent sau preparator la sânul ?unchiului?. O altă problemă flagrantă este cea a lipsei bazei de material didactic. La o seamă de facultăţi se găseau la biblioteca universităţii câteva zeci de cărţi, de mult depăşite, iar dacă aveai nevoie de cărţi pentru un referat sau o lucrare de licenţă trebuia să mergi la Cluj-Napoca, Timişoara sau chiar la Bucureşti. De ce se plătesc asemenea taxe de şcolarizare, dacă nu ţi se oferă nimic? Programele de învăţământ sunt stufoase şi nu au legătură cu ceea ce ţi se cere să faci după ce termini facultatea. De ce nu se pot face programe mai aerisite care să corespundă cu realitatea? Astăzi nu mai contează cultura generală, contează ce ştii să faci. Eşti intoxicat cu tot felul de cursuri, cu titluri care de care mai pompoase, iar practica este de 2 săptămâni pe semestru pe parcursul a maximum 3 ani. La multe facultăţi trebuie doar să duci o adeverinţă care să ateste faptul că ai făcut practica dar nu eşti verificat dacă chiar ai făcut ceva acolo. Studentul comod este mulţumit că are două săptămâni de vacanţă în plus, iar profesorul că scapă de studenţi şi poate să-şi vadă de afaceri. Termini o facultate, eşti suprasaturat de informaţii teoretice din care majoritatea nu-ţi folosesc la nimic, nota de la licenţă nu corespunde cu cunoştinţele pe care le ai şi te trezeşti că eşti licenţiat şi trebuie să dai piept cu realitatea dură a copetiţiei de pe piaţa forţei de muncă. Teoretic, ştii multe, practic, nu eşti pregătit destul. Mergi la un interviu, în cele mai multe cazuri, pentru un post care nu are legătură cu facultatea terminată, pentru că multe specializări nu au acoperire în nomenclatorul de meserii, iar dacă te descurci şi ai puţin noroc, eşti angajat. Eşti în perioada de probă, când îţi dai seama că, de fapt, ceea ce ai învăţat nu are aplicabilitate. Te apuci să înveţi totul de la zero. Dacă reuşeşti - bine, dacă nu - o iei de la capăt: alt interviu, altă perioadă de probă, altă perioadă de pregătire. Apare întrebarea: după ce am pierdut între 3 şi 6 ani, în funcţie de specializare, după ce am plătit taxe de studiu, am cheltuit o groază de bani cu chiria, ce am câştigat? O diplomă de licenţă pe care scrie Universitatea din Oradea, care nu va avea niciodată aceeaşi valoare cu una pe care scrie Bucureşti, Cluj-Napoca etc.