Eul meu în artă este ancorat în pasiunea mea din copilărie -descoperită de către cei din jurul meu, care aveau deja ceva în comun cu arta şi care mi-au creat şi mie mediul propice pentru călătoria în tainele artei. O dată gustând din aceste lumi ale frumosului, mi-am dat seama că arta îmi este indispensabilă şi că a devenit un mod de a trăi. Doresc, pe viitor, ca acest liceu să-mi pună bazele viitoarelor vocaţii pentru a nu deveni un simplu hobby, de care mă simt străin. Eul meu în artă îmi place să cred că depăşeşte ipostaza mediocrului, căci doresc să-mi adâncesc mereu cunoştinţele în tainele frumosului artistic în ciuda contrastelor estetice (urât, frumos, grotesc etc.). Liceul de Artă este pentru mine piatra de încercare, puntea dintre trecutul şi viitorul meu, dintre banalul talent descoperit în copilărie şi viitorul pe care mi-l doresc în drumul meu spre experimentarea tehnică a tematicilor şi subiectelor personale. ARTA este visul şi locul împlinirii, este lumea pe care o percep şi pe care doresc să o caut mereu, este comunicarea cu mine însumi şi în care voi căuta să mă fac înţeles prin expresiile lucrărilor mele. Pe agenda viitorului meu încerc să-mi schiţez educaţia în artă. Deci nu întâmplarea m-a adus aici, ci chemarea sufletului meu. Să nu uităm că în artă sufletul joacă un mare rol, el este cel care cheamă sau trimite spre lumea unde vrei să te faci înţeles.