Tipologia studentului de azi Stau câteodată şi îmi aduc aminte ce vremuri au trecut pe lângă mine, cum mi-am petrecut timpul şi mă gândesc oare alţii cum au procedat? Cum îşi petrece timpul studentul zilelor noastre, cum şi-l organizează, cum se distrează, cum, cât sau când învaţă. Să vedem în cele ce urmează ce fel de tipuri de studenţi pot exista, unde se pot întâlni şi cum îşi organizează ei timpul. Studentul orădean este de cele mai multe ori un aventurier. Îi place foarte mult viaţa de noapte, caută să se distreze cât mai mult prin cluburi şi localuri şi îşi petrece destul de puţin timp prin biblioteci sau învăţând. De ce să nu recunoaştem ? Studentul este un om tânăr, mereu în căutare de nou. Este un modern, mai puţin pasionat de istoria neamului sau de trecut şi mai degrabă interesat de tehnologie, comunicaţie şi... multă distracţie. Un alt caz este acela al studentului care munceşte. Lucrează pentru a se întreţine, pentru a-şi plăti taxa, care de la an la an se măreşte. Timpul alocat studiului îi este insuficient. Tocmai din acest motiv, abia dacă mai are timp şi pentru a învăţa sau de multe ori de a se prezenta la examene. Şi nu în ultimul rând, ne referim la studentul eminent, cel care este mereu prezent la cursuri, învaţă constant, iar în sesiune este pregătit pentru orice examen. De obicei, studenţii eminenţi sunt şi bursieri. Şi cu toate că banii din bursă îi sunt insuficienţi, abia dacă îşi poate cumpăra cărţile necesare, totuşi continuă să înveţe şi să termine facultatea cu notele cele mai mari. În continuare, voi vorbi doar despre studentul din ultimul caz. El este subiectul meu. Cum învaţă el, cum se pregăteşte de şcoală? Acest personaj, tot mai rar întâlnit cu fiecare an, are un program în care învăţatul este prioritatea lui. Aş putea face o restructurare a acestei categorii în: studentul dedicat exclusiv cărţii şi cel care, pe lângă asta, are parte şi de timp liber, de amuzament, relaxare şi pasiuni extraşcolare. Prima subcategorie îl încadrează pe cel care învaţă mereu. Pentru el, între timpul semestrului sau cel al sesiunii nu există diferenţă. Studiază la fel de mult. Este pregătit pentru orice întrebare, orice test sau examen. Crede că fără a învăţa nu prea poţi reuşi în viaţă. Un astfel de student ajunge să înveţe zile întregi pentru un examen. Şi nici măcar cel mai greu examen nu poate să îl obosească sau să îl prindă nepregătit. Cea de-a doua subcategorie este cea a studentului care pe lângă studiu are diferite preocupări, dintre cele mai interesante. Un astfel de student învaţă în timpul sesiunii între 8 şi 10 ore pe zi şi dacă este şi inteligent şi prinde repede, poate fi la fel de bun ca acela din prima subcategorie. Până la urmă e vorba de cum ştie să îşi structureze materia, de cum şi cât de repede prinde din aceasta. Astfel, pentru un examen poate ajunge la minim 30 de ore de învăţat. Pentru cei mai mulţi timpul este suficient şi rezultatul este foarte bun. În timpul în care nu învaţă, el îşi pune calităţile în evidenţă, spre deosebire de acela care îşi petrece întreg timpul studiind. În general, în această categorie găsim cei mai mulţi tineri cu interese deosebite. De la lideri ai asociaţilor studenţeşti la reprezentanţi în Senatul Universităţii, la studenţi mereu preocupaţi de probleme sociale şi lista ar putea continua. De cele mai multe ori câştigul lor nu se rezumă doar la bursă. Sunt tineri demni de admirat, ale căror nume vor rămâne probabil în inimile studenţilor, în ziare, pe Internet sau în arhiva Universităţii. Revenind la studentul eminent, ajung să cred că un astfel de personaj se întâlneşte tot mai rar în zilele noastre. Locul său este luat de băieţii şmecheri şi de fetele pentru care şcoala este un loc de etalat toalete şi mai puţin cunoştinţe. Învăţământul superior îşi pierde calitatea de la an la an, dezinteresul studenţilor fiind profund accentuat. Cei care încă mai studiază o fac fie din plăcere, fie din necesitate. De cele mai multe ori, studentul eminent învaţă singur. Motivaţia porneşte chiar de la definiţia cuvântului “student”, care după cum ne spuneau profesorii noştri este persoana care învaţă în cadrul unei instituţii de nivel superior, minimum 4 ore pe zi. Aşa că de ce să li se predea, când doar el, studentul, are suficiente resurse din care ar putea să înveţe şi singur. De aici, vine această împărţire a studenţilor pe categorii. De la cei dezinteresaţi şi până la cei dintâi, de la cei pentru care şcoala înseamnă un loc de întâlnire cu colegii şi până la şcoala adevărată, acel loc în care se învaţă…sau se învăţa! Adevăratul student, aşa cum am spus, învaţă mult, poate prea mult. Sunt lucruri pe care le învaţă, deşi foarte puţine îi vor fi necesare în viaţă, dar le studiază, pentru că este obişnuit să perceapă informaţia, indiferent de importanţa acesteia pentru viitorul său sau de părerea lui despre aceasta. Cum învaţă studentul în ziua de azi? Înainte de examene, acesta îşi structurează de aşa natură materia încât să-i fie cât mai uşor să înveţe. Unii preferă să îşi facă conspecte din notiţele de curs, alţii învaţă direct din cursuri. Totul depinde de el, de felul său de a fi şi de a-şi pregăti materia pentru evaluare. Ce înseamnă pentru el examenul? Este prilejul de a-şi testa cunoştinţele. Primele examene sunt de obicei cele mai grele, pentru că este acea perioadă de acomodare cu... stresul. Dar toate trec şi până la urmă tot răul spre bine. Pentru că nici un test sau evaluare, oricât de grele ar fi, nu îl poate doborî sau găsi nepregătit pe cel studios. Şi, în definitiv, cel care învaţă este de cele mai multe ori avantajat. Însă nu îţi ajunge doar să ştii, să înveţi şi să fii bun, trebuie să ştii să te descurci în viaţă, căci şcoala este şi locul în care te formezi ca om. Să fii bun înseamnă să fii bun în multe privinţe, să îţi foloseşti timpul la maxim, să nu te gândeşti niciodată cu regret la ce ai făcut, ci la ceea ce nu ai făcut. Caută timpul pierdut prin regăsirea lui, prin petrecerea lui în modul cel mai plăcut şi mai util posibil, ca peste ani, să te poţi mândri de ceea ce ai făcut. Să înveţi, dar să îţi găseşti preocupări interesante. Să te implici în cât mai multe activităţi şi să te faci remarcat. Ideea de student modern este o combinaţie de 3 I : Învaţă, Implică-te şi Ieşi în faţă! Alina Gâdoiu Anul IV - Calculatoare Facultatea de Inginerie Electrică şi Tehnologia Informaţiei Nu vinde înţelepciunea! Un vechi proverb zice aşa: „Cumpără adevărul şi nu vinde înţelepciunea, învăţătura şi priceperea”. Şi cât adevăr poate grăi! Vă veţi întreba, unii dintre voi, ce legătură are proverbul cu cele câteva gânduri aşternute pe o coală de hârtie. Învăţătura dobândită poate fi de folos pentru unii, chiar de mare folos, însă e pierdere de timp pentru alţii. La ce bun să studiezi, dacă ceea ce ai învăţat nu îţi va deschide ochii, nu te va îndruma spre o uşă la care să baţi, nu vei cunoaşte o persoană influentă care să te pună pe o rampă de lansare?... Sunt adevăruri, dragii mei, obiceiuri care se poartă. Haideţi să le vindem, poate le cumpără cineva! Nu avem nevoie decât de învăţătură şi, de ce nu, de înţelepciune. Înţelepciunea vine doar cu timpul. Se zice că timpul cerne valorile. Rămâne ca fiecare dintre noi să medităm asupra acestui lucru. Într-o lume care se îndreaptă către ceva suntem mereu în căutarea timpului pierdut, aidoma lui Marcel Proust. Uneori, când voia să recupereze timpul pierdut, îşi aducea aminte de mirosul acelor prăjiturele numite magdalene. Acestea îi provocau un sentiment plăcut. E şi aceasta o abordare posibilă a timpului pierdut. Se gândeşte oare studentul la prăjiturele atunci când trebuie să-şi recupereze timpul pierdut pe parcursul unui întreg semestru? Nicidecum. Cursuri, seminarii, laboratoare, cursuri, seminarii şi iar laboratoare. Ca o linie melodică ce-i apare pe parcursul sesiunii. Şi ce bine ar fi dacă acestea ar avea gust şi miros de prăjiturele. Mie-mi spuneţi? Am fi obezi de atâta învăţătură - sau poate lihniţi de foame. Pe cuvânt de onoare. Şi, totuşi, cum am putea recupera timpul pierdut? Sunt sigură că fiecare dintre noi găsim, într-un final, soluţia potrivită. Cei mai mulţi învaţă pe ultima sută de metri. Că poate, poate vor câştiga cursa. Alţii, prin baruri, cafenele şi fel de fel de cluburi îşi ghicesc norocul în vreo ceaşcă de cafea, sorbită spre dimineaţă pentru a ajunge în timp util la examen. Or fi de principiul: „Omului cu stăruinţă toate îi sunt cu putinţă”. Iar dacă unii ajung la examen direct din cine ştie ce club, alţii ajung direct de la bibliotecă. Acolo obişnuiesc să şteargă praful de pe cărţile care, pentru unii, de multă vreme nu mai prezintă interes. Da, acesta este adevărul crud, prea dureros, din păcate. Cartea nu mai prezintă interes. Pentru unii, valorile şi atitudinile sunt într-o continuă evoluţie. Evoluţie descendentă, spre dezamăgirea multora. Trist. Mă interesează doar un calculator performant şi nu mai am alte griji. Face de toate - sau aproape de toate. Trăim într-un secol al comodităţii. Parcă nici nu mai avem vreme să recuperăm timpul pierdut. Că doar ne-a fost dată deplina libertate să facem ce credem de cuviinţă cu timpul nostru. Un singur sfat însă ar fi de reţinut: să nu şchiopătăm în faţa şchiopilor. Ali G Facultatea de Litere În căutarea timpului pierdut Sesiune - stresiune! O realitate inevitabilă, dar nu foarte plăcută în viaţa de student! Abia începe anul universitar şi te trezeşti deja în mijlocul examenelor. Respiri uşurat după un examen şi perspectiva următorului te ameninţă deja la orizont. Strategii de învăţare, modalităţi de împărţire inteligentă a timpului între examene, goana după informaţie şi material, despre toate acestea ne vorbesc trei studente orădence care pe lângă examene au găsit un mic răgaz ca să ne împărtăşească ceva din experienţa lor. Gabriela Győri Curaj! Primele zile din „calendarul universitar” mi s-au părut destul de lejere. Însă au trecut şi am intrat în sesiune. Învăţatul pentru colocvii: Internet şi intranet, engleză, desen tehnic şi utilizarea calculatorului, care nu sunt materiile de bază m-a ajutat să mă pregătesc pentru examenele foarte grele din sesiune. Am început prin predarea temelor de laborator. Distanţa dintre examene este de câteva zile, timp în care te poţi pregăti pentru a obţine nota minimă. Pentru a putea face faţă şi pentru a putea lua o notă mai mare decât cea de trecere la materiile mai grele cum ar fi electrochimie, fizică ai însă nevoie de o pregătire foarte serioasă, care se face în timp, înainte de a începe sesiunea. În plus, profilul Inginerie Medicală mi se pare destul de greu, dacă nu ai bazele din liceu (matematică, fizică). Trebuie să te străduieşti şi dacă pici un examen nu e o tragedie: există o a doua şansă, chiar şi a treia. Curaj! Pop Mariana-Ofelia Facultatea de Electronică şi Informatică, SIA (Ştiinţe Inginereşti Aplicate), Inginerie Medicală, Anul I