Violenţa este o însuşire negativă care se manifestă prin agresiune, de oricare tip ar fi aceasta. O fiinţă violentă acţionează cu forţă, este brutală, nestăpânită. La oameni însuşirile de acest fel se numesc necontrolări. Se pare că aceste manifestări agresive au apărut de la începuturi în caracterul animalelor, dezvoltându-se ulterior şi la rasa umană. Violenţa cunoaşte mai multe forme: verbală, fizică, morală. Cei trei factori ai educaţiei: familia, şcoala şi societatea au fost martori şi oarecum primitori ai formelor de adresare brutală tocmai pentru că nu au luat măsuri. Din păcate, violenţa ni se "plantează" în caracter încă din acei şapte ani, respectiv şase, cu care venim de acasă. Ea ne rămâne o moştenire, pe viitor fiind promovată în întreaga societate. În fiecare zi suntem înconjuraţi de evenimente nefericite: crime, omoruri, sinucideri, etc. În sprijinul faptelor impulsive vin drogurile şi alcoolul, tot mai des consumate de către tineri şi nu numai, ceea ce este de-a dreptul îngrijorător. Violenţa, de oricare fel ar fi ea, este împiedicată prin lege, şi tocmai de aceea s-au înfiinţat diverse campanii împotriva violenţei. Astfel de fapte nu au de ce să fie mascate, protejate sau trecute cu vederea. Ele trag un adevărat semnal de alarmă care ar trebui să ajungă la urechile tuturor. Nimeni nu are de ce să fie o victimă a violenţei, argumentând cu o afirmaţie cum e cea care spune că bătaia este ruptă din iubire. Primul pas pe care trebuie să îl facem este să acceptăm că violenţa face parte din noi, indiferent cât de buni, de deştepţi şi de frumoşi ne credem. Aşa, raţiunea va putea învinge, canalizând violenţa pe un alt drum, mai puţin distructiv. E adevărat că strămoşii noştri au scris istorie folosind forţa, câştigând bătălii, trecând prin războaie, dar au făcut toate acestea pentru a apăra teritoriul patriei-mamă şi pentru a ne fi nouă mai bine. Dar noi ce apărăm sau pentru ce milităm atunci când suntem brutali? Îmi pare rău să spun asta, dar nu facem decât să ne întunecăm propria imagine. Dacă ar fi să privim câteva momente în oglinda sufletului nostru, ce am observa? Cât de satisfăcuţi suntem de ceea ce vedem? Îmi imaginez, pe cât posibil, cum este privită o persoană care se manifestă în mod violent. Este precum o umbră pentru cei apropiaţi. Suntem victima propriului nostru orgoliu atunci când facem abstracţie de ceea ce se numeşte personalitate. Un individ care are acest talent şi ştie cum să îl folosească, nu va recurge la violenţă. Va cântări mereu situaţiile şi, în mod sigur, va recurge la soluţionarea problemelor pe cale paşnică. A învăţa din greşeli se spune că este o calitate, dar, dacă este posibil, să învăţăm din greşelile altora, nu din ale noastre. Dacă vedem efectele provocate de violenţă, inteligent ar fi să ocolim utilizarea ei şi nu doar atât: să reacţionăm la tot ce se manifestă sub acest semn în jurul nostru. Astfel, împreună poate vom reuşi să învăţăm să ne respectăm reciproc, pentru că totul porneşte de la respect. Şi să nu uităm că această problemă a devenit atât de îngrijorătoare, încât o zi din calendarul celor doisprezece luni a fost numită ziua internaţională a non violenţei, şi anume ziua de 25 noiembrie a fiecărui an.