Am aşteptat cu o curiozitate reţinută discursul lui Orbán Viktor, pariind în sinea mea că nu va adăuga prea multe la teoria populistă pe care o livrează  de ani buni şi care îi asigură, iată, o îndelungată domnie şi o bună imagine în ţările vecine unde trăiesc minorităţi maghiare. M-aş fi declarat însă uluit dacă un singur lider mioritic ar fi reuşit să-i dea o replică pe măsură.

Ceea ce veți citi mai jos pare neverosimil. Cum să creadă cineva astăzi, când fanfarele cântă triumful „integrării europene” al Chișinăului, liderii Republicii Moldova fac poze cu toți oficialii continentului, iar drapelele europene flutură în capitala republicii, că dincolo de acest tablou se ascunde și o realitate care desfinde nu doar percepțiile noastre, dar și bunul simț. Practic, Chișinăul, aflat pe drumul integrării europene, privatizează fără jenă cu rușii din anturajul lui Vladimir Putin...

Au trecut aproape trei luni de când Putin a dezlegat câinii războiului ce devastează Ucraina în numele „denazificării”, o minciună în stilul propagandistic al celui de-Al Treilea Reicht. La parada reinventată de 9 mai din Piaţa Roşie, liderul de la Kremlin nu a făcut nicio declarație care să-i anunţe intenţiile viitoare, o situaţie mult mai periculoasă decât declararea oficială a războiului în Ucraina.

Cu PSD este mai simplu, a răsunat explicaţia strategului liberal cadrilat şi pensat, cel care la curtea Brătienilor ar fi ajuns doar garderobierul clovnilor. O fi aritmetica parlamentară mai simplă cu PSD, dar guvernarea este complicată precum strânsoarea unui piton aplicată asupra unei maimuţe capucin nevrotice.

Demult nu s-a mai văzut o echipă câştigătoare care să-şi dea autogol după autogol, iar la final să facă schimb de tricouri cu galeria adversă. Căpitanul de echipă, acest supermangă de America, după ce s-a înjurat ca la uşa cortului cu toţi ultraşii pesede, este gata să fac blat cu Ciuma Roşie.

Zgâlţâită în toate părţile de furtuna Covidului, fulgerată în catarge de explozia energiei şi cu hrana de zi cu zi tot mai scumpă, copaia plutitoare numită ţara noastră-i o comoară pare condusă de un echipaj de piraţi beţi. Căpitanul s-a închis în cabină şi înghite o broască.

De pe Dealul Cotrocenilor se rostogoleşte la vale, scăpat de sub control, un program prezidenţial, care trebuia să educe o ţară după modelul performant din Occident. Scos din sertarul în care un alt preşedinte îşi ascundea whiskey-ul, programul România educată a fost aruncat strategic în grija unui guvern tricicletă, cu ghidonul defect.

​Trei puştani talentaţi şi superbogaţi au ratat loviturile de la 11 metri care au îngropat Anglia. Faptul că au îngenuncheat împreună cu toată echipa la fiecare început de partidă în semn de sprijin pentru mişcarea Black Lives Matter nu i-a scăpat apoi de un şocant val de critici rasiale. Politica nu are ce căuta în sport, dar fotbalul este o afacere planetară.

Un mucos teribilist zdobeşte cu maşina doi tineri în staţia de autobuz. Un golan drogat intră noaptea în casă peste o familie şi îl omoară pe tată, apoi o violează pe fiică sub ochii îngroziţi ai mamei imobilizate. Urşii coboară din munţii cheliţi de păduri şi aleargă gospodarii prin bătătură. Nu sunt scene dintr-un film dubios, se întâmplă în România.

Municipalitatea orădeană nu renunţă la ideea de a lăsa întreţinerea spaţiile verzi dintre blocuri în seama asociaţiilor de proprietari, adică pe cheltuiala orădenilor care locuiesc la bloc. O decizie cinică şi ilegală. Există însă şi o soluţie, dar nu va fi pe placul conducerii Primăriei...