Internarea într-o unitate de asistenţă medico-socială D.O, de 43 ani, din mediul rural, întreabă care este procedura ce trebuie urmată pentru a interna o persoană într-o unitate de asistenţă medico-socială. În vederea internării unei persoane într-un centru de asistenţă medico-socială, este necesar, mai întâi să se completeze o grilă, care cuprinde atât evaluarea medico-socială, cât şi evaluarea medicală. Evaluarea medico-socială va fi făcută de asistentul social din cadrul Primăriei de domiciliu a persoanei care urmează să fie internată, iar evaluarea medicală va fi făcută de medicul de specialitate. Este foarte important ca diagnosticul pe care îl indică medicul de specialitate să fie unul pentru care unitatea de asistenţă medico-socială unde urmează să fie internată persoana asigură îngrijire. La prezentarea la unitatea de asistenţă medico-socială, este necesar ca persoana să aibă asupra sa cuponul de pensie şi actul de identitate. Drepturi ale persoanelor persecutate din motive etnice D.R., de 57 ani, din mediul urban, doreşte să afle dacă o persoană persecutată din motive politice sub regimul comunist, are dreptul la reţete gratuite, în condiţiile în care realizează, pe lângă veniturile din pensii şi venituri din chirii. Beneficiază de reţete gratuite persoanele ale căror drepturi sunt stabilite prin Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, prin Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, prin Legea nr. 44/1994 privind veteranii de război, precum şi unele drepturi ale invalizilor şi văduvelor de război, republicată, precum şi persoanele prevăzute la art. 2 din Legea nr. 42/1990 pentru cinstirea eroilor-martiri şi acordarea unor drepturi urmaşilor acestora, răniţilor, precum şi luptătorilor pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, dacă nu realizează alte venituri decât cele provenite din drepturile băneşti acordate de aceste legi, precum şi cele provenite din pensii. Când se poate refuza reînnoirea contractului de închiriere? R.P., de 46 ani, din mediul urban, întreabă în ce condiţii poate refuza proprietarul unei locuinţe retrocedate reînnoirea contractului de închiriere. Conform articolului 14 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului, la expirarea termenului de închiriere stabilit conform prezentei ordonanţe de urgenţă, chiriaşul are dreptul la reînnoirea contractului, pentru aceeaşi perioadă, dacă părţile nu modifică prin acord expres durata închirierii. Proprietarul poate refuza reînnoirea contractului de închiriere numai pentru următoarele motive: a) locuinţa este necesară pentru a satisface nevoile sale de locuit, ale soţului, părinţilor ori copiilor oricăruia dintre aceştia, numai dacă sunt cetăţeni români cu domiciliul în România; b) locuinţa urmează să fie vândută; c) chiriaşul nu a achitat chiria cel puţin 3 luni consecutive în executarea contractului de închiriere; d) în cazul chiriaşilor care au subînchiriat locuinţa fără consimţământul scris al proprietarului; e) în cazul chiriaşilor care au schimbat total sau parţial destinaţia ori structura interioară a locuinţei fără consimţământul scris al proprietarului şi fără aprobările legale; f) chiriaşului care a pricinuit însemnate stricăciuni locuinţei, clădirii în care este situată aceasta, instalaţiilor sau bunurilor aferente acestora ori care a înstrăinat fără drept părţi din acestea; g) chiriaşului care are un comportament ce face imposibilă convieţuirea sau împiedică folosirea normală a locuinţei. Proprietarul este obligat să îi notifice chiriaşului refuzul de a reînnoi contractul de închiriere cu cel puţin un an înainte de expirarea acestuia, în situaţia în care locuinţa este necesară pentru a satisface nevoile sale de locuit, ale soţului, părinţilor ori copiilor oricăruia dintre aceştia sau în situaţia în care locuinţa urmează să fie vândută. Regimul juridic al adopţiei A.T., de 38 de ani, din mediul urban, se interesează despre condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească persoanele care doresc să adopte un copil şi cine trebuie să-şi dea consimţământul în acest sens. Legea 273/2004, privind regimul juridic al adopţiei, este cea care reglementează condiţiile de fond ale adopţiei. Articolul 9, din Legea 273/2004, prevede că persoanele interesate să adopte un copil trebuie să aibă capacitate deplină de exerciţiu, adică să fie majore, să nu sufere de boli psihice şi handicap mintal şi să fie cu cel puţin 18 ani mai în vârstă decât cel pe care doresc să-l adopte. Prin excepţie, aliniatul 2 al articolului 9, prevede că pentru motive temeinice, instanţa de judecată poate aproba adopţia chiar dacă diferenţa de vârstă, dintre adoptator şi adoptat, este mai mică de 18 ani, dar în nici un caz să nu fie mai mică de 15 ani. Adopţia între fraţi este interzisă. Este interzisă, de asemenea, adopţia între soţi sau foştii soţi, sau adopţia a doi soţi ori foşti soţi de către acelaşi adoptator. Adoptatorii trebuie să îndeplinească anumite garanţii morale şi condiţii materiale necesare dezvoltării depline şi armonioase a personalităţii copilului. Potrivit articolului 11 din Legea 273/2004, consimţământul în vederea adopţiei trebuie manifestat de următoarele persoane: părinţii fireşti sau, după caz, tutorele copilului; copilul care a împlinit vârsta de 10 ani; adoptatorul sau, după caz, familia adoptatoare. Lezarea drepturilor printr-un act administrativ L. O., de 41 de ani, din mediul rural, vrea să ştie ce poate face o persoană care se consideră vătămată în drepturile sale, prin emiterea unui act de către autorităţile administrative. Potrivit articolului 1, din Legea 554/2004, referitoare la contenciosul administrativ, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său în interesul său legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termen legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Persoana care se consideră lezată într-un drept al său printr-un act administrativ, va trebui să urmeze o anumită procedură prevăzută de lege. În termen de 30 de zile de la data la care i s-a comunicat actul administrativ, sau la expirarea termenului de 30 de zile în care trebuia formulat un răspuns la cerere, persoana îndreptăţită se va adresa cu o reclamaţie autorităţii emitente. Autoritatea emitentă este obligată să rezolve reclamaţia în termen de 30 de zile de la înregistrea acesteia. În cazul în care persoana este nemulţumită de soluţia dată reclamaţiei sale aceasta se poate adresa Tribunalului competent teritorial, în termen de 30 de zile de la comunicarea soluţiei. Dacă persoana s-a adresat cu o reclamaţie şi autorităţii administrative ierarhic superioare celei care a emis actul, termenul de 30 de zile începe să curgă de la data comunicării soluţiei de către această autoritate. Sesizarea Tribunalului se va putea face şi în situaţia în care autoritatea emitentă sau autoritatea ierarhic superioară celei emitente nu va soluţiona reclamaţia în 30 de zile. Instanţa competentă să judece procesele şi cererile în materie de contencios administrativ este tribunalul. Procesele şi cererile în materie de contencios administrativ privitoare la actele emise de autorităţile publice centrale sunt de competenţa Curtilor de apel. Acţiunea este scutită de taxă de timbru. Biroul de Consiliere pentru Cetăţeni vă informează... ... cu privire la procedura de acces în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. CURTEA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI (CEDO) CU CE SE OCUPĂ? CEDO poate fi sesizată cu plângeri de către persoanele ce pretind că drepturile lor, prevăzute în Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, au fost violate. CEDO poate examina numai cereri îndreptate împotriva statelor, NICIDECUM a persoanelor fizice. Pentru a avea acces în faţa CEDO, este necesar să se fi epuizat în prealabil toate căile de atac la instanţele naţionale. De asemenea, este necesar să se fi utilizat, în statul de origine, toate remediile juridice. În utilizarea acestor remedii, trebuie să se fi respectat regulile de procedură naţională, mai ales termenele de procedură. Termenul în care poate fi introdusă o cerere la CEDO este de 6 LUNI de la pronunţarea ultimei hotărâri interne. Hotărârea internă trebuie să fie definitivă şi irevocabilă. CUM SĂ VĂ ADRESAŢI CURŢII? Limbile oficiale ale CEDO sunt engleza şi franceza, dar vă puteţi adresa şi în limba oficială a unui stat care a ratificat convenţia. Orice plângere adresată CEDO poate fi depusă prin poştă, telefon sau poştă electronică. Plângerile depuse prin telefon sau poşta electronică trebuie, obligatoriu, să fie urmate de confirmare prin curier normal. Adresa la care trebuie transmisă cererea este următoarea: Monsieur le Greffier de la Cour europeenne des Droits de l Homme Conseil de l Europe F-67075 STRASBOURG CED EX La primirea primei scrisori sau a formularului de cerere, grefa Curţii vă va raspunde, informându-va despre deschiderea în numele dumneavoastră a unui dosar al cărui număr trebuie menţionat în orice corespondenţă ulterioară. Este bine să daţi dovadă de diligenţă în relaţia cu Grefa. Dacă vi se impun anumite termene în interiorul cărora trebuie să furnizaţi informaţii Curţii, este bine să le respectaţi. Dacă consideraţi că motivele plângerii se referă la unul dintre drepturile garantate de Convenţie sau de Protocoale şi daca aţi îndeplinit condiţiile descrise mai sus, veţi fi invitat să completaţi cu grijă şi lizibil formularul de cerere şi să îl transmiteţi în decurs de maximum 6 săptămâni. Formularul de cerere va trebui să cuprindă: · scurt rezumat al faptelor de care doriţi să vă plângeţi, precum şi al capetelor de cerere · menţionarea dreptului sau drepturilor prevăzute de Convenţie, care consideraţi că v-au fost încălcate · indicarea remediilor juridice pe care le-aţi exercitat · lista deciziilor pronunţate în cazul dumneavoastră, precizând pentru fiecare: data, conţinutul sumar şi autoritatea care a pronunţat-o. Anexaţi cererii, în mod obligatoriu, copii ale acestor decizii. Atenţie, nu anexaţi originalele, întrucât aceste acte nu vă vor fi returnate. Formularul cererii trebuie semnat în mod obligatoriu de către reclamant sau de către reprezentantul legal al acestuia. Daca nu doriţi să vă fie publică identitatea, puteţi solicita acest lucru Curţii. Curtea va putea admite această derogare de la regula de procedură comună, numai dacă veţi motiva temeinic această cerere. Dacă doriţi să sesizaţi Curtea prin intermediul unui avocat sau al unui alt reprezentant, trebuie anexată la formular o procură în favoarea acestuia. CEDO nu acordă asistenţă judiciară, pentru a vă ajuta să plătiţi un avocat în vederea redactării plângerii dumneavoastră iniţiale. Examinarea cererii dumneavoastră este gratuită. Grefa vă va ţine la curent cu privire la progresele înregistrate de procedură, în scris. Aşadar, pentru început, nu va trebui să vă prezentaţi personal în faţa Curţii.