​Declaraţia de autodeterminare naţională a avut un justificat ecou în epocă, realitate ce se desprinde din numeroase comentarii publicistice, din unele documente şi aprecieri formulate ulterior de participanţii la Conferinţa de la Oradea.

În lupta pentru desăvârşirea procesului de făurire a statului naţional unitar român, Conferinţa de la Oradea, din 12 octombrie 1918, cu prilejul căreia liderii mişcării naţionale a românilor de dincoace de Carpaţi au elaborat un document politic remarcabil - Declaraţia de autodeterminare naţională a celor peste trei milioane şi jumătate de români din Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş - se situează printre momentele decisive.

Au trecut mai bine de 100 de ani de la plecarea bunicului pe front ca ostaș înrolat în Armata Austro-Ungară.

Elitele burgheze și rurale românești, împreună cu cele religioase, promotoare ale ideii de naționalitate s-au aflat în fruntea luptei naționale care să permită națiunii române dezvoltarea sa în deplină libertate.

Consideraţii privind evoluţia principiului de autodeterminare naţională până în anul 1918. Anul acesta se împlinește un secol de la Marea Unire din 1 decembrie 1918, eveniment care a încheiat etapa finală a procesului de unificare politică a românilor, începută în martie 1918, prin unirea Basarabiei cu România și continuată, în noiembrie 1918, prin unirea Bucovinei cu țara-mamă.

Pe 27 iulie 2018, vicepremierul Ungariei, Semjén Zsolt, a afirmat, la Băile Tuşnad, că Ungaria nu va onora Ziua Naţională a României de la 1 decembrie şi a solicitat intempestiv „autonomia“ pentru maghiarii din Transilvania prin apel la Rezoluţia de Unire de la Alba Iulia. Preşedintele Academiei Române, istoricul Ioan-Aurel Pop a reacţionat la această declaraţie: „Eu am o singură rugăminte, nimic altceva. Vă rog frumos să citiţi, să recitiţi declaraţia de la Alba Iulia“.

​Pe 27 iulie 2018, vicepremierul Ungariei, Semjén Zsolt, a afirmat, la Băile Tuşnad, că Ungaria nu va onora Ziua Naţională a României de la 1 decembrie şi a solicitat intempestiv „autonomia“ pentru maghiarii din Transilvania prin apel la Rezoluţia de Unire de la Alba Iulia.

Dacă domnitorul şi apoi regele Carol a întruchipat ideea de independenţă a ţării, Ferdinand I, înfrângându-se pe sine, a ajutat pe români să-şi desăvârşească patria în hotarele naţiunii. Domnia lui avea să fie însă cu mult mai scurtă decât cea a unchiului său. O boală nemiloasă avea să-l doboare în 1927.

​Secolul al XIX-lea este îndeobşte cunoscut ca un secol al naţiunilor pe continentul european. Cele mai multe dintre statele europene care nu-şi desăvârşiseră construcţiile naţionale au făcut acest lucru de-a lungul acestui veac.

Prezentăm situaţia statistică cu mormintele ostaşilor căzuţi, aflaţi pe teritoriul judeţului Bihor, pe plase şi comune, după cum au fost consemnate într-o cercetare de Elena Zârnă.