Pe când am eşit eu de la biserică la ora 11 şi jumătate, se iveşte prima patrulă de roşiori în frunte cu locotenentul Teodorescu, împodobiţi cu lilieci, floarea primăverii. Publicul imens adunat în piaţă credea că sunt francezi, fiindcă pe români îi socotea nişte sălbateci şi erupe frenetic „Vive la France”, soldaţii le răspund „Vive la România”.
La 16 aprilie 1919, ora 3.15, centrul ofensiv, forța românească de izbire formată din Diviziile 6 și 7 Infanterie, avansează și depășește linia de demarcație. Atacul se dă pe văile Crasna, Barcău şi pe cele trei Crişuri, iar în nord pe valea Tisei.
Bolşevizarea Ungariei şi violenţele comise asupra populaţiei româneşti din teritoriile ocupate i-au determinat pe comandanţii armatei române să decidă înaintarea treptată în Transilvania. Puşi în faţa faptului împlinit, comandanţii aliaţi nu s-au opus, dimpotrivă, şi-au dat seama că doar armata română poate rezolva tulburările din Ungaria.
După consumarea momentului de la 1 Decembrie 1918, lucrurile în provinciile româneşti din defunctul imperiu „chezaro-crăiesc” nu s-au aşezat de la sine. Dimpotrivă, proclamarea independenţei Ungariei faţă de Dubla Monarhie a sporit tensiunile politice şi etnice. Înaintarea armatei române în Transilvania s-a desfăşurat în câteva etape, care au culminat cu ofensiva românească din aprilie 1919 şi ocuparea Budapestei.
În anul cursul anului 2018, Anul Centenar, Episcopia Română Unită cu Roma, Greco-Catolică de Oradea, în cadrul Conferințelor Unirii, a evocat, alături de alte mari personalități politice și religioase care au contribuit la realizarea României Mari, și personalitatea episcopului unit Demetriu Radu
Roman Ciorogariu se naşte în localitatea arădeană Pecica, la 6 decembrie 1852. Tatăl său, Dimitrie, se trăgea dintr-o familie de moţi din satul Ociu, de lângă Brad, ai cărei înaintaşi au fost dezrădăcinaţi şi strămutaţi după Revoluţia lui Horia de la 1784 în Câmpia Aradului.
Au trecut şapte ani de când un bărbat în vârstă, bolnav însă dârz, m-a căutat la redacţie. În acea zi de februarie a anului 2012 mi-a povestit calvarul pe care l-a îndurat în februarie 1919 părintele Mihai Dănilă din Dijir, un sătuc din apropierea oraşului Marghita.
„Orice încercare a mea de a găsi gestului (comunicatul Ambasadei Rusiei – n.r.) o explicație rațională a fost sortită eșecului...”, scrie jurnalistul Ion Cristoiu pe blogul său.
Generalul francez a sosit în Regatul României, în octombrie 1916, în fruntea unui corp de ofițeri, medici și surori de caritate francezi, trimiși de guvernul și Marele Stat Major al Armatei Franceze pentru a sprijini statul și Armata Română în lupta împotriva trupelor Puterilor Centrale. Acestea atacaseră România din toate părțile, în timp ce aliatul nostru din răsărit, Rusia Țaristă, nu-și respecta angajamentele militare.
În cele ce urmează, vom prezenta părţi din discursul lui Iuliu Maniu, aşa cum a fost reprodus de ziarul "Telegraful Român" din 11 decembrie 1918, o reeditare în aceeaşi publicaţie din anul 1943. Impresia copleşitoare, de contopire între orator şi cei cărora li se adresa, care se degajă din lecturarea discursului (întrerupt prin aplauze şi aclamţii îndelungate de peste 20 de ori) este întregită de frumuseţea deosebită a unora dintre pasaje.
