Scriitorul și jurnalistul francez de origine română Radu Portocală afirmă în volumul „România – autopsia unei lovituri de stat – în ţara în care a triumfat minciuna” că Nicolae Ceaușescu însuși a fost cel care a declanșat îndepărtarea sa brutală de la putere și prăbușirea comunismului în România.
Chipul lui Mihai Viteazul a rămas o enigmă până în anul 1847, când Nicolae Bălcescu împreună Al. G. Golescu descoperă o gravură în biblioteca regală din Paris. În timp apar şi alte portretizări ale voievodului, iar în urmă cu doi ani a fost realizat primul portret realist în baza măsurătorilor făcute în anul 1920 pe craniul domnitorului.
Pe 2 iulie 1504 s-a încheiat cea mai lungă domnie a Evului Mediu cunoscută în Țările Române. La această dată, se stingea din viață, la Suceava, după o domnie de 47 de ani, Ștefan cel Mare (1457-1504), Domnul Moldovei. În acest an, la 2 iulie, se împlinesc 515 ani de la moartea sa.
Deși de origine germană, Carol I, primul Rege al României moderne, s-a străduit și reușit să înțeleagă Istoria națiunii peste care a acceptat să domnească,apoi să o impulsioneze, de la omul de rând la elita majoră, pe drumul modernizării.
Societatea cultural-patriotică Avram Iancu din România-Filiala Oradea comemorează, în fiecare an, în ziua de 24 iunie, nașterea lui Avram Iancu. În acest an se împlinesc 195 de ani, însă și 235 ani de la răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan, care a zguduit Imperiul Habsburgic.
Trupele ungare au fost dezarmate în totalitate, iar românii iau măsuri pentru reînceperea aprovizionării cu alimente a capitalei maghiare. Kun Béla şi alţi membri ai guvernului bolşevic fug în Uniunea Sovietică, prin Austria, cu acte false. Liderul bolşevic ungur va rezista în URSS până în 1938, anul marii epurări, când va fi executat din ordinul lui I.V. Stalin.
La sfârşitul lunii iulie 1919, trupele române au aruncat peste râul Tisa toate forţele bolşevice ungare şi stabiliseră câteva capete de pod. S-au efectuat mai multe manevre care să dezorienteze inamicul în privinţa locului ales pentru traversarea râului de către grosul trupelor.
Acest episod a intrat în folclor, chiar dacă în perioada comunistă istoria războiului româno-ungar din 1919 a fost interzisă. Relatarea este făcută de generalul Marcel Olteanu, comandantul trupelor româneşti care au eliberat nordul ţării, Maramureşul istoric şi părţi din Galiţia. Generalul Olteanu a fost guvernator al Budapestei în perioada august-noiembrie 1919.
În momentul declanşării ofensivei ungare din 20 iulie 1919, Comandamentul Trupelor din Transilvania (CTT), dispune forţele disponibile în două eşaloane, de-a lungul Tisei, de la Csap (Chop, în Ucraina), până la confluenţa cu Mureşul, un front lung de peste 300 km.
La 7 iunie 1919, Conferinţa de Pace de la Paris somează Ungaria „să înceteze imediat atacurile împotriva cehoslovacilor, în caz contrar, guvernele aliate şi asociate sunt ferm hotărâte să recurgă la măsuri extreme pentru a sili Ungaria să înceteze ostilităţile şi să se conforme voinţei nestrămutate a Aliaţilor”.
