Bolşevizarea Ungariei şi violenţele comise asupra populaţiei româneşti din teritoriile ocupate i-au determinat pe comandanţii armatei române să decidă înaintarea treptată în Transilvania. Puşi în faţa faptului împlinit, comandanţii aliaţi nu s-au opus, dimpotrivă, şi-au dat seama că doar armata română poate rezolva tulburările din Ungaria.

După consumarea momentului de la 1 Decembrie 1918, lucrurile în provinciile româneşti din defunctul imperiu „chezaro-crăiesc” nu s-au aşezat de la sine. Dimpotrivă, proclamarea independenţei Ungariei faţă de Dubla Monarhie a sporit tensiunile politice şi etnice. Înaintarea armatei române în Transilvania s-a desfăşurat în câteva etape, care au culminat cu ofensiva românească din aprilie 1919 şi ocuparea Budapestei.

În anul cursul anului 2018, Anul Centenar, Episcopia Română Unită cu Roma, Greco-Catolică de Oradea, în cadrul Conferințelor Unirii, a evocat, alături de alte mari personalități politice și religioase care au contribuit la realizarea României Mari, și personalitatea episcopului unit Demetriu Radu

Roman Ciorogariu se naşte în localitatea arădeană Pecica, la 6 decembrie 1852. Tatăl său, Dimitrie, se trăgea dintr-o familie de moţi din satul Ociu, de lângă Brad, ai cărei înaintaşi au fost dezrădăcinaţi şi strămutaţi după Revoluţia lui Horia de la 1784 în Câmpia Aradului.

Au trecut şapte ani de când un bărbat în vârstă, bolnav însă dârz, m-a căutat la redacţie. În acea zi de februarie a anului 2012 mi-a povestit calvarul pe care l-a îndurat în februarie 1919 părintele Mihai Dănilă din Dijir, un sătuc din apropierea oraşului Marghita.

„Orice încercare a mea de a găsi gestului (comunicatul Ambasadei Rusiei – n.r.) o explicație rațională a fost sortită eșecului...”, scrie jurnalistul Ion Cristoiu pe blogul său.

Generalul francez a sosit în Regatul României, în octombrie 1916, în fruntea unui corp de ofițeri, medici și surori de caritate francezi, trimiși de guvernul și Marele Stat Major al Armatei Franceze pentru a sprijini statul și Armata Română în lupta împotriva trupelor Puterilor Centrale. Acestea atacaseră România din toate părțile, în timp ce aliatul nostru din răsărit, Rusia Țaristă, nu-și respecta angajamentele militare.

În cele ce urmează, vom prezenta părţi din discursul lui Iuliu Maniu, aşa cum a fost reprodus de ziarul "Telegraful Român" din 11 decembrie 1918, o reeditare în aceeaşi publicaţie din anul 1943. Impresia copleşitoare, de contopire între orator şi cei cărora li se adresa, care se degajă din lecturarea discursului (întrerupt prin aplauze şi aclamţii îndelungate de peste 20 de ori) este întregită de frumuseţea deosebită a unora dintre pasaje.

În 1 decembrie 1918, la ora 7.00 dimineaţa, în bisericile ortodoxe şi greco-catolice din Alba Iulia s-au ţinut slujbe şi Te Deum-uri solemne. A urmat o impresionantă paradă a mulţimilor sosite în oraş, prin porţile Cetăţii şi pe lângă Casinoul Ofiţerilor, spre locul destinat poporului, Platoul Romanilor.

Consiliul Naţional Român Central a publicat în 18 noiembrie 1918 manifestul Către popoarele lumii - în ediţie trilingvă (română, engleză şi franceză), inspirat din Declaraţia de independenţă a Statelor Unite ale Americii. Pe cuprinsul defunctului imperiu erau răspândiţi însă mii de soldaţi români, care trebuiau aduşi acasă.