Nu departe de ruinele palatului domnitorului Moldovei Dimitrie Cantemir se află și clădirea Patriarhiei ecumenice ortodoxe din Istanbul, având în păstorire religioasă și spirituală peste 300 de milioane de credincioși ortodocși din întreaga lume.

Nu departe de ruinele palatului domnitorului Moldovei Dimitrie Cantemir se află și clădirea Patriarhiei ecumenice ortodoxe din Istanbul, având în păstorire religioasă și spirituală peste 300 de milioane de credincioși ortodocși din întreaga lume.
De pe bulevardul Kennedy am luat-o cu fiul meu Theodor spre nord-est spre cartierul Fanar, cartierul unde a continuat să trăiască populația creștină grecească a Constantinopolului după cucerirea marii cetăți în anul 1453, împreună cu patriarhul ortodox grec Ghenadie.
Din Turnul Victoriei de altădată al împăratului bizantin Theodosius, unde se celebrau odinioară victoriile creștinilor împotriva necredincioșilor, turn devenit ulterior fortăreața otomană Yedicule (a celor șapte turnuri), eu și cu fiul meu Theodor ne întoarcem învinși, după ce am eșuat în încercarea noastră febrilă de găsire a tăbliței dedicate domnului român martir Constantin Brâncoveanu executat împreună cu fiii săi în 15 august 1714 și instalată în interiorul cetății în 23 octombrie 2013 de către fostul premier Victor Ponta și oficiali turci din Istanbul.
De mai bine de o oră, eu și fiul meu Theodor, căutăm în interiorul fostei închisori Yedicule din Istanbul locul unde a fost amplasată o tăbliță comemorativă în 23 octombrie 2013 de către fostul premier Victor Ponta și a unor oficiali turci, dar nu o găsim în ruptul capului.
Uriașa monedă jubiliară a fost gravată de maestrul ardelean Carl Hoffman, care a avut grijă să-și încrusteze inițialele C. și H. În mod sigur, baterea acestei monede jubiliare de care au dat de știre la Istanbul spionii sultanului de la București a stârnit nemulțumirea și nespusa lăcomie a sultanului Ahmed, decis să-l pedepsească pe Prințul Aurului (Altîn Bey) prin chinuirea acestuia și deposedarea lui de toată averea disponibilă.
În după-amiaza zilei de 4 mai 2024, eu și fiul meu, Theodor, ne-am învârtit prin toată cetatea ridicată de bizantini și preschimbată de osmanlâi în teribila închisoare Yedicule (a celor șapte turnuri), în căutarea locului unde a fost anchetat și bătut să spună unde-i sunt ascunse averile și în căutarea unei tăblițe comemorative cu numele lui.
Încă înainte de a ateriza pe uriașul aeroport din Istanbul, gândul meu constant a fost acela de a vizita locul de martiraj al domnitorului nostru Constantin Brâncoveanu, domnul Țării Românești.
Din fericire, la țară lumea încă te salută, chiar dacă nu te cunoaște, și îți răspunde la salut cu nedisimulată bucurie. Într-o zi de sâmbătă, la sfârșit de vară, drumurile m-au purtat la Chișcău.
Nu departe de Hagia Sofia am vizitat biserica Sfânta Irina, aflată într-o stare de degradare totală, deși este vizitată de foarte multă lume. Această biserică este una dintre cele mai vechi sanctuare creștine ale vechiului Constantinopol.
De la măreața biserică Hagia Sofia ne-am îndreptat spre un alt obiectiv de sorginte bizantină și anume Basilica Cisternă, în limba turcă Yerebatan Sarayi. Basilica Cisternă? O alăturare stranie de cuvinte unul de sfințenie, basilica sau biserică, și celălalt de strictă utilitate, prin termenul de cisternă. Cum să decadă o biserică la statutul de banală cisternă? Cum să se înalțe o simplă cisternă la demnitatea și sacralitatea unei biserici?