Pandemia de coronavirus a întrerupt, din păcate, cadența obișnuită, anuală a Pelerinajului poetic „Pe Crişuri în sus”, organizat de Cenaclul literar al Baroului Bihor. Efectele acestei pandemii care a zguduit lumea au fost scoase în evidență chiar de către unul dintre participanții la această ediție și anume dl. George Roca, prolificul autor şi prietenul transpacific al scriitorilor bihoreni și nu numai. Îndepărtatul şi credinciosul pelerin vine o dată pe an din Australia şi vine de fiecare dată în pelerinaj.

Îndeobște, lumea creștină ortodoxă leagă prăbușirea Imperiului Bizantin de cucerirea în 29 mai 1453 a marii cetăți a Constantinopolului, cetate aparent invincibilă de marea străduință militară, încăpățânare dusă la extrem, dar și norocul neașteptat al sultanului Mahomed Cuceritorul (Mehmet Fatih) care reușise să-l atragă pe un tunar pe nume Orban să-i construiască un tun de o putere și mărime neobișnuită care a reușit să distrugă o parte din zidul de apărare al cetății.

Nu departe de ruinele palatului domnitorului Moldovei Dimitrie Cantemir se află și clădirea Patriarhiei ecumenice ortodoxe din Istanbul, având în păstorire religioasă și spirituală peste 300 de milioane de credincioși ortodocși din întreaga lume.

De pe bulevardul Kennedy am luat-o cu fiul meu Theodor spre nord-est spre cartierul Fanar, cartierul unde a continuat să trăiască populația creștină grecească a Constantinopolului după cucerirea marii cetăți în anul 1453, împreună cu patriarhul ortodox grec Ghenadie.

Din Turnul Victoriei de altădată al împăratului bizantin Theodosius, unde se celebrau odinioară victoriile creștinilor împotriva necredincioșilor, turn devenit ulterior fortăreața otomană Yedicule (a celor șapte turnuri), eu și cu fiul meu Theodor ne întoarcem învinși, după ce am eșuat în încercarea noastră febrilă de găsire a tăbliței dedicate domnului român martir Constantin Brâncoveanu executat împreună cu fiii săi în 15 august 1714 și instalată în interiorul cetății în 23 octombrie 2013 de către fostul premier Victor Ponta și oficiali turci din Istanbul. 

De mai bine de o oră, eu și fiul meu Theodor, căutăm în interiorul fostei închisori Yedicule din Istanbul locul unde a fost amplasată o tăbliță comemorativă în 23 octombrie 2013 de către fostul premier Victor Ponta și a unor oficiali turci, dar nu o găsim în ruptul capului. 

Uriașa monedă jubiliară a fost gravată de maestrul ardelean Carl Hoffman, care a avut grijă să-și încrusteze inițialele C. și H. În mod sigur, baterea acestei monede jubiliare de care au dat de știre la Istanbul spionii sultanului de la București a stârnit nemulțumirea și nespusa lăcomie a sultanului Ahmed, decis să-l pedepsească pe Prințul Aurului (Altîn Bey) prin chinuirea acestuia și deposedarea lui de toată averea disponibilă. 

În după-amiaza zilei de 4 mai 2024, eu și fiul meu, Theodor, ne-am învârtit prin toată cetatea ridicată de bizantini și preschimbată de osmanlâi în teribila închisoare Yedicule (a celor șapte turnuri), în căutarea locului unde a fost anchetat și bătut să spună unde-i sunt ascunse averile și în căutarea unei tăblițe comemorative cu numele lui.

Încă înainte de a ateriza pe uriașul aeroport din Istanbul, gândul meu constant a fost acela de a vizita locul de martiraj al domnitorului nostru Constantin Brâncoveanu, domnul Țării Românești.

Din fericire, la țară lumea încă te salută, chiar dacă nu te cunoaște, și îți răspunde la salut cu nedisimulată bucurie. Într-o zi de sâmbătă, la sfârșit de vară, drumurile m-au purtat la Chișcău.