Am ajuns cu autocarul condus cu dibăcie de arabul Hameed până aproape de centrul orașului Nazaret. Coborâm cu toții și, îndrumați de părinții noștri, ne îndreptăm  spre biserica din care zărim deocamdată doar turla în formă sugestivă de far călăuzitor.

De îndată ce am coborât la baza muntelui Taborului și am ajuns în autocarul condus de șoferul arab Hameed, părintele Ciprian ne-a spus că ne vom îndrepta spre Cana Galileii, sat binecunoscut în mentalul colectiv al creștinilor din întreaga lume ca fiind locul primelor minuni săvârșite de Domnul nostru Iisus Hristos.

În Țara Sfântă se întâmplă în chip palpabil, nemijlocit și de netăgăduit trei dintre marile minuni ale lumii acesteia: venirea Sfintei Lumini a Învierii în Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim, întoarcerea apelor râului Iordan la sărbătoarea Bobotezei și pogorârea unui nor înmiresmat pe Muntele Taborului la sărbătoarea Schimbării la Față a Mântuitorului nostru  Iisus Hristos.

În memoria eroilor români, 150 de cruci de lemn au fost amplasate, sâmbătă, 8 iulie, în Cimitirul Internaţional al Eroilor din Valea Uzului, de către membrii unor asociaţii româneşti din întreaga ţară, după ce parcela românească, amenajată în anul 2019 de Primăria Dărmăneşti, a fost desfiinţată printr-o decizie a instanţei.

Drumul pe care-l strãbatem acum trece printr-un ținut râvnit din cele mai vechi timpuri, pentru cã el era legãtura vitalã și cordonul care unea și unește și acum Asia de Africa pe lângã Mediterana de est, astfel cã, de-a lungul istoriei, multe imperii și-au disputat cu încrâncenare acest colț de lume.

Țara Sfântă este, prin excelență, o țară a paradoxurilor de tot felul. În primul rând, aici,  competiția religioasă este acerbă, neîntreuptă și desfășurată cu fervoare zi și noapte, șapte zile pe săptămână și 24 de ore din 24, între creștinism, iudaism și islamism.

Fără îndoială, clipa supremă a pelerinajelor din Țara Sfântă este atunci când ajungi să te rogi la mormântul Mântuitorului Iisus Hristos. Un loc paradoxal unde s-a amestecat acum mai bine de două mii de ani obșteasca moarte omenească cu Învierea Dumnezeiască!

Înainte de a se intra în Biserica Sfântului Mormânt se pomenește uneori şi despre dramaticul episod petrecut cu mult timp în urmă de Maria Egipteanca, o tânără care a trăit între 344- 422 d.Hr., atunci când aceasta nu a putut să intre înăuntrul sfântului lăcaș. Din ce cauză? 

Preoții ne indică locul unde s-a înregistrat cea de-a șasea oprire a Mântuitorului Iisus, când o femeie miloasă I-a șters fața cu mahrama sa, iar chipul Lui s-a impregnat pe ea, stârnind și azi o intensă uimire și emoție.

Tradiția de a merge în pelerinaj pe urmele lui Iisus a început în perioada Imperiului Bizantin din secolul IV până în secolul VII, cu procesiuni ale credincioșilor pornind din grădina Ghetsimani, urmând Valea Kedronului (valea cedrilor)...