Înainte de a se intra în Biserica Sfântului Mormânt se pomenește uneori şi despre dramaticul episod petrecut cu mult timp în urmă de Maria Egipteanca, o tânără care a trăit între 344- 422 d.Hr., atunci când aceasta nu a putut să intre înăuntrul sfântului lăcaș. Din ce cauză? 

Preoții ne indică locul unde s-a înregistrat cea de-a șasea oprire a Mântuitorului Iisus, când o femeie miloasă I-a șters fața cu mahrama sa, iar chipul Lui s-a impregnat pe ea, stârnind și azi o intensă uimire și emoție.

Tradiția de a merge în pelerinaj pe urmele lui Iisus a început în perioada Imperiului Bizantin din secolul IV până în secolul VII, cu procesiuni ale credincioșilor pornind din grădina Ghetsimani, urmând Valea Kedronului (valea cedrilor)...

Cum nimic nu-i întâmplător pe lumea asta, în viața fiecăruia dintre noi și, mai ales în Țara Sfântă, succesiunile de denumiri ale porții prin care am intrat în dimineața zilei de vineri, 11 noiembrie 2022, spre a urca Drumul Golgotei, mi-au adus aminte de lungul drum al zilei către noapte, cum ar zice un dramaturg american, pe nume Eugene O΄ Neill, de lungul drum al mîntuirii poporului evreu, al creștinului, al omului de oricare credință ar fi el.

Aflăm în această dimineață de la părinții noștri îndrumători că azi, vineri, 11 noiembrie 2022 este cea mai însemnată zi a pelerinajului nostru religios din țara Sfântă. Vom urca cu toții pe Drumul Golgotei și ne vom închina la Biserica Sfântului Mormânt. Se lasă o deplină tăcere respectuoasă.

După ce am isprăvit vizita la peștera păstorilor de lângă Betleem, părintele Ciprian a comunicat întregului grup de pelerini bihoreni că ne vom îndrepta spre biserica nașterii Sfântului Ioan Botezătorul din satul Ein Karem, situat la vreo 10 km de Ierusalim.

E luna mai 1952. Julius Márton, zidar și dulgher, rupe o bucată de hârtie dintr-un sac de ciment și cu creionul de dulgher scrie un bilet pe care-l ascunde într-o cutie de chibrituri în zidul Cazinoului la care lucrează. Este deținut politic, condamnat mai întâi la nouă, apoi la trei ani de pedeapsă, pentru trecerea frauduloasă a graniței.

Din ținutul atât de aspru al pustiei care adăpostește mânăstirea Sfântului Sava cel Sfințit din adânca și întortocheata vale a Judecății de Apoi străbătută de pârâul Chedron venind de sus dinspre Ierusalim spre a se vărsa în Marea Moartă, părinții îndrumători ne-au condus cu autocarul la tăpșanul unde există și acum peștera păstorilor care l-au văzut pe Pruncul Iisus înfășat și culcat în iesle.

A treia zi, 10 noiembrie 2022. După agapa prietenească a pelerinilor a urmat parcă în chip firesc un episod de postire și nevoință printr-o nouă deplasare spre un alt areal din pustia Iudeii unde străjuiește mânăstirea Sfântului Sava cel Sfințit (în grecește Aghios Sabba).

Condiția de pelerin obligă la efort trupesc și reculegere sufletească, fără nici o îndoială, iar emoțiile, imaginile, trăirile, reculegerile pioase, culese din locurile sfinte necesită a fi păstrate în chivotul ales al inimii pentru a le depăna apoi în singurătatea și liniștea unei camere de hotel.