Cea de-a patra ediţie a pelerinajului poetic iniţiat de către Cenaclul literar Barbu Ştefănescu Delavrancea al Baroului Bihor a debutat în dimineaţa zilei de duminică, 21 august, cu un grup de membri ai Cenaclului care au depus o coroană de flori întru amintirea marelui dramaturg Barbu Ştefănescu Delavrancea (1858-1918).

Nori negri s-au abătut asupra celui mai însorit stat din SUA, marţi, 9 august, umbrind seninătatea unei familii fericite de români din Phoenix, Arizona.

La ora trei din noapte sună deşteptarea ca la o alarmă pe timpul serviciului militar. Nu avem caporali trăsniţi ori sergenţi cu aere de generali care să ne dea ghes să ne îmbrăcăm cât mai repede şi să înhăţăm kalaşnikovurile din rastel pentru a ieşi pe platoul unităţii militare gata să plecăm în misiune de luptă.

​Vom participa, pentru prima oară în viaţă, la o slujbă oficiată chiar pe Muntele Athos, acropola ortodoxiei mondiale, fapt ce generează între noi emoţie, dar şi aprinse discuţii, dacă slujba ar avea o mai mare însemnătate decât slujbele din bisericile de acasă…

​Ajuns cu bine în sihăstria Colciu din Muntele Athos, unde urmează să ne odihnim o ţâră înainte de a ne duce la slujba miezonopticii, încerc să-mi adun gândurile. Născut în plină epocă post-stalinistă (1956) am fost învăţat la şcoală că religia este un opium pentru popor, după cum glăsuit-a, nu Zarathustra lui Nietzche, ci Marx şi Engels.

​Călătorului îi şade bine cu drumul, spune o zicală, dar tot atât de bine i-ar sta să se şi odihnească puţin după vizitarea atâtor mânăstiri athonite, precum Hilandaru, Esfigmenu, Zografu, Costamonitou, Dochiariu şi Vatopedu.

Aici, în special, la impozanta mânăstire Vatopedu, cu cât contemplăm chipul Maicii Domnului, cu atât mai mult ne putem aminti cu emoţie şi veneraţie modelul originar, îmi spune preotul de alături, pe când stăteam cu rândul la închinatul în faţa icoanelor.

​Călugărul tânăr şi bărbos, cu mişcări agile şi paşii mari şi siguri, cunoscător al ungherelor Sfântului Munte Athos şi care este mereu în fruntea întregului nostru grup de pelerini din Oradea şi Bihor ne spune, întorcându-se cu faţa spre noi, că Mânăstirea Vatopedu este celebră în toată lumea prin cele şapte icoane ale Maicii Domnului, toate cu nume diferite.

Lângă Ştefan cel Mare se pomenesc aici şi daniile de altădată ale lui Neagoe Basarab, ale familiilor domnilor Ghica, Cantemir, Mavrocordat, Calimach, Moruzzi, Şuţu, Ipsilanti şi alţii.

Prima mea întâlnire cu grecii a avut loc într-un chip inedit în anul 1981. Susţinusem lucrarea de licenţă la Facultatea de drept din Cluj-Napoca şi aşteptam cu mari emoţii repartiţia guvernamentală care avea loc pe 4 iulie 1981, ziua independenţei americane şi... mult aşteptata zi a independenţei mele financiare faţă de părinţii mei din Şebiş care îmi trimiteau bani, cu care cumpăram cărţi, nu mâncare, spre neagra lor disperare...