Ponta ăsta, ce poantă sinistră, a devenit, din „micul Titulescu”, un și mai mic Georgescu. Cum prietenii lui chinezii sunt totuși prea departe, cetățeanul sârb cu origini albaneze, îi cheamă pe ruși să ne salveze. Bate el clopotu-n dungă, vestind un „nou 22 decembrie”, la care Bruxellesul va închide ochii, ca Moscova să poată interveni. În țara lu` pește trădarea se mai pedepsește?

În ochii majorității românilor, reforma serviciilor de securitate după răsturnarea lui Ceaușescu a fost cel mai clar test al angajamentului de a rupe cu trecutul comunist. Orice nou serviciu de securitate din România se confrunta cu o sarcină uriașă în a câștiga respectul populației, dată fiind moștenirea de teamă lăsată de Securitate. În lipsa unei atitudini sincere, consecvente și transparente din partea serviciilor de securitate, românii nutreau suspiciunea că orice succesor al Securității nu ar fi decât o variantă remodelată a acesteia, folosind aceiași oameni și aceleași metode.

În țara în care „cetățenii” atacă ambulanța cu pietre, bâte și topoare se mai petrec și lucruri bune. Zilele trecute, vinovații au ajuns în fața magistraților, direct din arest. Pedeapsa cea mai grea pentru ei ar fi condamnarea la anii de grădiniță și cele douăsprezece clase, cu executare.

Presa, câinele de pază al democrației (cum se zice), nu e mulțumită să latre, vrea să muște, chiar să sfâșie, să sfarme în bucăți, să anuleze pe cine nu-i convine. Aici voiam să ajung cu teoria asta introductivă, la starea actuală din jurul guvernului demis. Unii jurnaliști par că nu înțeleg situația în care a adus țara votul anti-Bolojan, având drept consecință destrămarea coaliției stabile de guvernare.

Vă e greu, vă supără canicula, prețurile, criza apei, cea energetică... gândiți-vă că parlamentarii noștri au fost la muncă și săptămâna asta. În vipia aia bucureșteană, scandal, mizerii politice... E drept, o fac pentru un purcoi de bani, dar parcă și așa „costă cât nu face”. Dulce răzbunare!

Laudă-mă gură, că eu n-am măsură! Diana Șoșoacă dixit: „Cred că toți bărbații și-ar dori o soție ca mine”. Silvestru știe, doar a lăsat-o că nu mai putea de bine. Un gest de mare omenie. Să se mai bucure și alți români de așa... patrimoniu național.

Rolul şefului de stat este unul decisiv mai cu seamă în acest context marcat de volatilitate şi de escaladare retorică. Preşedintele nu este şi nu poate fi un simplu martor ce consemnează discuţii ce nu duc nicăieri. Preşedintele nu poate ceda nimănui misiunea de a acţiona spre a identifica o cale spre desemnarea unui nou premier.

Uneori lucrurile o iau razna, chiar și-n politică. Fie, dar în vacanță?! Asta deja e inacceptabil. Uite, i-a trebuit lui Grindeanu să convoace parlamentul în sesiune extraordinară. Acum s-ar putea ca PNL și AUR să pună pe ordinea de zi și înlăturarea președintelui PSD de la conducerea Camerei Deputaților. Ce-și face omul cu mâna lui...

Timp de două luni după căderea guvernului Bolojan prin moțiune de cenzură în parlament nu auzeam din partea politicienilor, a opiniei publice și a presei inteligente decât un singur refren: „avem nevoie urgentă de un guvern stabil!”

Ce e nou? „Toate-s vechi și nouă toate”, vorba poetului. Când spun „nouă”, politicienii se gândesc la ei și la ale lor, nu? * În mod previzibil, consultările de lunea trecută, de la Cotroceni, n-au dat niciun rezultat. Nimic nou, așadar! PSD și PNL sunt pe poziții ireconciliabile. Pe rând, USR, PNL, chiar și PSD par să accepte că nu e nicio altă soluție, în afara anticipatelor. Mai puțin președintele.