Când Mark Rutte, secretarul general al NATO, a afirmat, grandios și eroic, aproape „churchillian”, pe 9 iunie, că „acum suntem toți pe flancul estic”[1], lumea a luat declarația ca pe un gest diplomatic elegant, o formă de altruism contextual și de solidaritate simbolică cu țările de pe Flancul Estic al Alianței, cele mai expuse scenariului unei agresiuni a Rusiei. Dar s-ar putea ca în spatele acestei formule să nu fie doar gentilețe diplomatică și încurajarea aliaților central și est-europeni postcomuniști să nu se simtă singuri în fața Rusiei, ci chiar miezul unei posibile soluții europene pentru noua ordine de securitate de pe continent.

O știre a făcut înconjurul țării. La congresul PNL, în timp ce comisia electorală număra voturile, singurul candidat pentru funcția de președinte al partidului, Ilie Bolojan, aduna gunoaie aruncate de colegii săi prin sală.  De fapt, dacă stăm bine să ne gândim, asta face și la Palatul Victoria, adună gunoiul după: Ciolacu, Ciucă, Dăncilă... * Ei, dar „s-a meritat”! Abia ales președinte al PNL, bihoreanul și-a serbat victoria, la un restaurant select din Capitală, sub paza SPP...

După aplicarea și rezolvarea în timp util (dacă se poate!) a urmărilor ideilor reformatoare din primul set de reforme lansate în învățământ, să discutăm schimbările propuse în seturile doi și trei. Acestea ar trebui să se aplice din toamna 2025 și în primăvara anului următor, pentru ca elevii claselor a V-a și a IX-a din anul școlar 2026-2027 să beneficieze de tacâmul complet și complex al noii reforme.

„Pentru unii mumă, pentru alții...” simplu, Bolojan! Guvernul a revenit asupra deciziei sale inițiale de a tăia drastic din sporurile celor care lucrează cu fonduri europene, inclusiv șefi din consilii județene și primării, lăsându-le un spor de 40%. Hai, bre, că nici dreptatea nu e pentru căței!

Titlul articolului mi l-au sugerat amintirile din tinerețele mele de dascăl. La începutul anilor ’70 ai secolului trecut, rula un film american cu mare priză în lumea școlară, atât la elevi cât și dascăli. Se intitula „Domnului profesor, cu dragoste!”.

Liberalul Bolojan și-a început misiunea de salvare a țării prin măsuri socialiste, a tăiat de la toți cei mulți și mai nimic de la cei mari. ă vorbești, în același timp, despre restabilirea încrederii în stat e cel puțin... ciudat. Ce-i drept, premierul a promis că le vine rândul și neo-nomenclaturiștilor, însă nu e sigur că o să mai apuce. Ăștia sunt mai rezistenți la schimbare decât sindicatele și, în plus, sunt păziți de legi făcute „cu dedicație”, de ei, pentru ei.

A circulat o vreme, în pestrițul nostru peisaj mediatic, un clip publicitar ceva mai aparte. Pornind de la o realitate medicală incontestabilă (prevalența îngrijorătoare a hipertensiunii arteriale și aderența scăzută la tratament), clipul cu pricina încerca să conștientizeze în rândul publicului larg importanța unui diagnostic și a unui tratament corect. Pe fondul inflației de reclame la tot soiul de “tratamente” dubioase, era, fără îndoială, o gură de aer proaspăt.

În vreme ce unele forțe suveraniste, precum SOS-ul Dianei Șoșoacă, nu mai POT, apar noi-vechi forțe patriotice. Claudiu Târziu, până mai ieri mâna dreaptă a lui George Simion, și-a făcut propriul partid, Acțiunea Conservatoare.

Nimeni nu poate reforma statul fără să elimine ”Nemuritorii” din instituțiile statului. ”Nemuritorii” – o adaptare forțată a termenului ”The Untouchables”, care provine din jargonul corporatist. ”The Untouchables” se refera la structurile din mijlocul corporațiilor, nivelele 3-4-5-6, poziții și funcții care sunt ocupate de ani, chiar zeci de ani, de aceleași persoane...

Avem Papă! Mă rog, ar fi mai bine să ne obișnuim cu gândul că, n-o să curgă prea multă apă pe Criș, și n-o să prea avem papa. La ce prețuri sunt și ce zile negre ne așteaptă...