Cândva, la jumătatea anului 1998, pescuiam lângă un cap de pod, pe râul Mureș, în zona Deva-Simeria. Era una din acele dimineți în care frigul lăsa încet locul razelor soarelui, în care tufele de pe malul apei, pline de rouă, își eliberau mirosul în aer și în care broaștele cântau pe mai multe voci.

Dacă românii au ajuns să voteze un specialist în țărână, se poate spune că patria e la pământ! * În anul de grație 2024, rușii au vrut să verifice dacă, după trei decenii, postulatul lui Brucan; „Stupid people”, se verifică încă. Din păcate, rezultatul a fost pozitiv.

Știm toți o mulțime de vorbe înțelepte despre adevăr. Nu le voi invoca selectiv, dar nu pot să nu amintesc că știm din memoria didactică sau din propria experiență cât de greu este acceptat adevărul. Fie nu e crezut cel care îl formulează, fie e surprinzătoare ideea, prea îndepărtată de percepția comună. În primul caz, reacția negativă va fi la adresa susținătorului, în cel de-al doilea, reacția merge spre însăși ideea nouă, dar cel mai adesea sunt vizați ambii vectori.

Șoc și groază, TikTok a provocat o criză de nebunie electorală colectivă în România. După ce meteoritul independent teleghidat de Moscova, Călin Georgescu, a câștigat cele mai multe voturi în primul tur al alegerilor prezidențiale, rezultatul livrat de urne seamănă cu o fișă psihiatrică. 

A trecut, dar nu s-a terminat, deocamdată... Campania continuă. Dacă ați ales greșit, duminica viitoare și în cea care va urma aveți șansa să mai „trageți” o dată. * Până atunci sau pe mai departe, circul continuă.

Ce fel de centru cultural este Oradea? Este un centru cultural de importanță națională, regională sau doar locală? Am putea răspunde împăciuitor că importanța lui este distribuită, în proporții diferite, la toate cele trei nivele. Dar, dacă privim mai atent activitatea culturală ce se desfășoară aici de doi-trei ani, vom putea face o diferențiere. Ce dă Oradea și ce primește? Adică, ce valori locale promovează (financiar!) în afară și ce valori dinafară primește și promovează (financiar!) înăuntru? Eu am impresia că e un dezechilibru evident între cele două sensuri de schimb. Putem constata un deficit de balanță comercială. Oradea importă mai mult decât exportă, pe plan cultural. Dar oare nu e normal?

Șoșoacă e bine (deși n-ai zice). În „plin divorț, ea și-a găsit fericirea” în brațele unui coleg de partid. Dragoste mare, i-a dat și loc pe listele partidului. Parcă îl și vedem parlamentar! Ăsta e nepotism? Ei, aș! Politică de alcov. * Simion și-a dat în petec. Liderul AUR a spus: „Față de președinții pe care i-am avut din 1989 încoace, Ceaușescu era bine, bine”. Deci, Simion nu-i putinist, e de-a dreptul ceaușist.

Nu știm cine va fi viitorul președinte, dar, până de curând, se părea că știm cine va fi viitorul nostru premier. Exista, aparent, un consens destul de larg printre primii candidați la președinție cel mai bine cotați în sondaje să fie desemnat premier Ilie Bolojan, înconjurat de o considerabilă aură de simpatie și încredere.

Campania a ajuns în faza „care pe care”. Pesediștii îi cântă deja prohodul președintelui liberal Nicolae Ciucă.

Acum, în noiembrie 2024, știm cum va arăta viitorul nostru președinte: va avea chipul unuia dintre cei patrusprezece candidați. Am făcut presupuneri, i-am atribuit calități ideale, ne-am gândit să îndeplinească anumite exigențe. În raport cu portretul imaginar, nu ne rămâne decât să apreciem care dintre cei patrusprezece este mai aproape de idealul nostru. Ideea că niciunul nu e potrivit e vânturată de nemulțumiții ale căror idealuri sunt imposibil de îndeplinit. În cei 14 candidați se reflectă spectrul diversității noastre sociale, morale, intelectuale, politice.