Stimate domnule prim-ministru, Ilie Bolojan, Vă scriu cu scopul de a vă transmite cele mai bune urări și toată recunoștința mea, un biet beteag aflat pe pat de suferință, pentru ideea genială de a nu plăti prima zi a concediului medical.

Să ziceți că nu-i așa! Crin Antonescu aduce tot mai mult cu un spectru ce bântuie politica românească. Iese, din când în când, la rampă să sperie babe, copii mici și nostalgici ai USL-ului. Greu de înțeles de ce fostul președinte al PNL îl tot atacă pe succesorul său, Ilie Bolojan, dacă facem abstracție de: invidii, frustrări și răutăți ridicol de mărunte.

În ultimii ani în România s-a remarcat o proliferare fără precedent a propagandei pro-Kremlin care a folosit mesaje ortodoxe distorsionate și care a facilitat câștigarea primului tur al alegerilor prezidențiale din 2024 de către un candidat cu discurs mesianic și extremist. În acest context, am încercat să aflu un răspuns la întrebarea: Care sunt cauzele ce explică prezența și influența propagandei pro-ruse în cadrul Bisericii Ortodoxe Române?

SD încă analizează dacă mai rămâne la guvernare. Ba chiar, dând dovadă de multă imaginație politică, pesediștii au decis să lărgească aria de consultare în rândurile partidului. Urmează, cum ar zice Conu` Iancu, plebiscitul. Mai întâi, în rândul tuturor membrilor de partid, apoi vor întreba toți românii, apoi concetățenii europeni, planeta... Și tot așa, până la alegeri.

Premierul României nu glumește! Ilie Bolojan a afirmat public că, dacă România pierde bai din PNRR, vor cădea capete, vor fi demiși miniștri și secretari de stat. Și, ca să fie sigur că una ca asta nu se poate întâmpla, însuși prim-ministrul s-a dus la Bruxelles să salveze cele 231 de milioane de euro puși în pericol de încetineala cu care s-a mișcat coana Curte. Hai, s-o vedem și pe asta, miniștri ai aliaților din coaliție pierzându-și scaunele! În plus, dacă Bolojan nu vine cu toți banii de la UE, îl „demite” pe Bolo?

S-au împlinit anul trecut, în 27 noiembrie, 140 de ani de la nașterea lui Liviu Rebreanu. Evenimentul nu a fost suficient de bine marcat și remarcat. Prozatorul ardelean, originar din zona Bistrița-Năsăud, a avut un destin excepțional, în traseul existenței sale de la fiul de învățător, trecând prin ipostaza de ofițer maghiar și cetățean al Austro-Ungariei, până să ajungă la condiția de scriitor român, posibil candidat la premiul Nobel pentru literatură.

„Vibrant omagiu conducătorului iubit!” Cât îl vedeți de mic și nehotărât, Nicușor Dan a rupt rândurile taberei democrațiilor europene pentru o poză făcută în bâlciul suveraniștilor. Niciun om politic european care se respectă n-a onorat cu prezența „Consiliul pentru pace”, dar ne-a trebuit nouă să facem opinie separată. Cât preț pune Trump pe țara noastră și pe președintele ei este cât se poate de limpede.

Educația și cercetarea nu sunt priorități ale guvernanților români. Aș fi tentat să spun că nu au prea fost niciodată. Unii politicieni, care ne sunt concetățeni, nici măcar nu-și găsesc diploma de bacalaureat pe care pretind că o au, alții și-au plagiat tezele de doctorat, de la prim-miniștri la miniștri ai dreptății, apărării sau ordinii publice, iar un cor de lăudători minimalizează gravitatea furtului.

Întâlnirea premierului cu primarii putea să fie una hotărâtoare pentru administrația țării, dar a fost un dialog al surzilor. Aleșii locali ai comunelor s-a plâns că sunt „îngropați de vii”, cum a zis coana Gâju de la Cumpăna, în vreme ce Ilie Bolojan a spus-o pe-a lui. Cumva a trecut neremarcat un pasaj – care pute a șantaj – din discursul premierului. Pe scurt, șeful guvernului le-a transmis primarilor că au de ales, fie taie ei acum posturile din primării, fie - peste doi ani - „reforma administrativ teritorială” o să-i lase pe drumuri.

Putem afirma, fără a greși, că în noaptea din 24/25 februarie 1956 Stalin a murit a doua oară. Vocea gâtuită a lui N. S. Hrușciov și frazele sale rostite în fața asistenței înmărmurite ale celui de al-XX-lea Congres al PCUS au constituit începutul sfârșitului nu numai pentru totalitarismul stalinist ci și, la scara istoriei, pentru regimurile comuniste postbelice din estul Europei.