Și săptămâna asta a început la marele fix! Desigur, cu un chix. Echidistantul și independentul nostru președinte s-a dus la lansarea candidatului USR pentru funcția de primar al Capitalei. Prins în fapt cu Drulă, Nicușor Dan a declarat că, dacă timpul și agenda îi vor permite, va participa și la evenimentele de campanie ale altor candidați. De pildă la AUR?

S-a zvonit că și Călin Georgescu ar dori să candideze pentru funcția de primar-general. Dacă pentru unii: Băsescu, Iohannis, Dan, primăria a deschis președinția, pentru Kremlinescu administrația locală ar  fi, sigur, un cimitir al elefantului. * În acest context, ideea că AUR ar putea să o susțină pe jurnalista Anca Alexandrescu pentru funcția de primar al Bucureștilor duhnește a trădare. Știa madam Alexandrescu de ce i-au dat lacrimile când și-a anunțat candidatura. De rușine...

Timpul ce trece, implacabil, nu poate şterge rănile care se gravează în suflet: pentru cei care rămân în urmă suferinţa devine sensul propriei lor existenţe, iar umbrele sunt tovarăşii care le sunt mai aproape decât le sunt cei vii. După un deceniu, tragedia de la “ Colectiv” nu este un detaliu de istorie contemporană. Ea înseamnă, dincolo de imaginea unei Românii, destinele distruse şi memoria acelui timp al revoltei şi al speranţelor.

La întrebarea de ce religie sunt îmi place să spun că de toate. În actele de stare civilă figurez ca ortodox. În realitate eu sunt un ecumenic, universalist, îmi place să cred și să respect toate religiile lumii în măsura în care se apropie cel mai mult de voința lui Dumnezeu.                                

Trag pesediștii în premierul Bolojan, măcar tot a doua zi, zici că partidul lor ar fi în opoziție! Deputatul Mihai Fifor, un fel de Mama Omida pe linie de partid, spune că, sub zodia „dibaciului cârmaci de la Oradea”, actualul ei premier, România ar fi „în retrograd” și că țara „merge, încet dar sigur, cu capul în zid”.

Având în vedere intensificarea conflictului global între democrații și autocrații, „Coaliția de Voință” formată în 2025 în legătură cu Ucraina oferă un model pentru viitoarea cooperare transcontinentală între statele liberale.

La votul de acum o săptămână, Moldova a făcut istorie. A ales calea occidentală, a ales să meargă spre NATO, a ales să fie mai aproape de România. Frustrați sunt, chiar și la noi, chiar unii de la care nici nu te-ai fi așteptat, crezându-i mai răsăriți. De pildă, avocatul Gheorghe Piperea (AUR, na!) zice că alegerile de la Chișinău „au fost trucate”. Ce mai patriot!

Nu cred că e vreun român care să nu fi aflat rezultatele alegerilor de duminica trecută din Republica Moldova, dar sunt sigur că puțini s-au întrebat cum s-au calculat ele. Ei bine, sistemul electoral moldovenesc este printre cele mai simple. Toți cei 101 membri ai Parlamentului unicameral sunt aleși pe liste blocate...

De departe, cea mai importantă știre politică a săptămânii trecute e aceea că premierul nu mai demisionează. După ce ne-a tot amenințat că lucrează cu demisia pe masă, Ilie Bolojan a transmis că ne va anunța el în legătură cu evenimentul, când și dacă va fi cazul.

A început școala, ca pe vremea războiului. Da, cam de pe atunci nu s-a mai întâmplat ca debutul de an școlar să se petreacă fără festivități, fără discursuri, fără autorități. În ceea ce privește autoritățile, a fost mai bine așa. Ce-ar fi avut de spus? Dar, mai ales, ce-ar fi avut de auzit!