„Rivoluție!”, strigă iar în pustiu Rareș Bogdan, îndemnând la răsturnarea lui Ilie Bolojan de la conducerea PNL. Europarlamentarul zice că decizia ieșirii de la guvernare a rupt partidul în două. Cu sau fără Bolojan la comandă, liberalii nu se mai întorc la guvernare, cel puțin până la alegeri. Tot pentru alegeri pare că se pregătește și filfizonul de la Cluj. Va livra iar partidul PSD-ului. Sau, mai rău, îl va împinge în brațele AUR?

„Habemus papam!” De fapt, avem, da, avem prim-ministru. Cu papa mai e de așteptat... Chiar dacă și de data asta, ca la orice nouă investitură, laptele și mierea (pi)cură... * Cu toate acestea, nu s-ar putea spune că săptămâna a început bine. Marius Lulea, până mai ieri finanțator și tovarăș de luptă al președintelui AUR, George Simion, s-a trezit cu un cap de porc la poartă. Într-o reinterpretare suveranist-mafiotă, gestul de intimidare ar suna cam așa: „Munții noștri aur poartă, noi porcim din poartă-n poartă”.

Noțiunea de „naș” al unei persoane are mai multe conotații.  Poți să fi „naș de cununie” la doi prieteni mai tineri care se căsătoresc. Este o cinste să fii ales în această postură. Din acel moment, nașul trebuie, împreună cu nașa, să fie un sprijin pentru tânăra pereche în noua viață în care aceasta pășește.

Să vedeți nefăcută, dacă pică și varianta Niculescu! Cum dă Ilie Bolojan cel mai mic semn că nu-și ține în frâu partidul, s-a dus pe copcă. * Una peste alta, s-a zice că vom avea guvern format din miniștri PSD (figuri alese pe sprânceană – zici că i-a pus Grindeanu anume ca să-i facă de râs!) și vreo cinici miniștri aleși de președinte. De aia nici nu i se spune „Guvernul Niculescu”, ci guvernul PSDan.

Dacă ar fi să pariem, pe fotografia momentului: PSD pune condiții, PNL ezită, USR și AUR (sic!) cer anticipate, doar UDMR spune că guvernul încă necunoscut „are 80% șanse să treacă”, Luca Niculescu va avea aceeași soartă ca Veștea și Mureșan. Și, dacă e să rezumăm, guvernul Niculescu are o singură șansă să treacă. Din păcate, una care pute a corupție. A corupție politică și un car de noroc.

„Hungarismul” a fost o ideologie îmbrățișată de statul și serviciile secrete horthyste maghiare de răspândire a revizionismului în Transilvania anilor 1920-1940. În esență, el glorifica ideea Ungariei Mari, în granițele ei din timpul dualismului austro-ungar (1867-1918), a unei societăți maghiare elitiste, net superioare față de cea a națiunilor pe care le asuprea (români, slovaci, croați, sârbi) până în 1918, apoi a statelor naționale create pe ruinele Austro-Ungariei (România Întregită, Cehoslovacia, Regatul sârbo-croato-sloven). Ea s-a manifestat cu o duritate deosebită în Transilvania de nord-est, ocupată de Ungaria în urma Dictatului de la Viena (1940-1944). După o scurtă perioadă de „tăcere”, în noi haine democrat-populare, a fost reluată în anii comunismului (1948-1989), chiar dacă „relațiile frățești” dintre partidele totalitare din România și Ungaria o împiedicau, „teoretic”, să se manifeste.

A mai picat un guvern, al treilea. Astfel s-au stabilit o serie de recorduri: guvernul Bolojan are aproape 160 de zile de interimat și, pentru prima dată în istoria României, sunt întrunite pe bune condițiile organizării de alegeri anticipate. * Totuși, în răspăr cu o bună parte a populației și cu clasa politică, președintele spune nu votului înainte de termen. „Sunt responsabil”, zice Nicușor Dan. Desigur, așa cum a fost când l-a lăsat pe Grindeanu să trântească guvernul.

Maria Tănase s-a născut la București în 1913, când România era încă regat. A trăit sub guvernări autoritare, prin război și prin instaurarea comunismului și a murit de cancer în 1963, înainte de a împlini cincizeci de ani. Dolly Parton s-a născut în 1946 într-o cabană cu o singură cameră din munții din estul statului Tennessee, unul dintre cei doisprezece copii ai unei familii sărace, și a trăit până la optzeci de ani, destul cât să devină nu doar o cântăreață, ci o instituție americană.

Românie, sărăcie... se închid sehaș-uri, ba și câte-o  farmacie! * E clar, criza guvernamentală nu face bine țării. Asta se vede, zi de zi, în prețul combustibilului, în costurile vieții... De data asta, numa` dacă avem „pile” nu ne bagă Standard & Poors la „gunoi”. De fapt, n-om fi noi „standard”, la măcar la categoria „poors” (sărmani) ne calificăm pe primele locuri.

În septembrie 1883, din București plecau în alergare mai mulți amatori (singurii care existau, la acea vreme) spre Craiova, într-un fel de proto-ultramaraton mioritic, organizat de entuziaști ai „apropierii de Europa”, care-au strâns o sumă uriașă, o mie de lei aur. Un singur câștigător, un singur premiu.