La Suceava, mai întâi vin urșii și, pe urmă, rușii. Invitați la un festival al datinilor de iarnă, ansamblul Urșilor de la Rotunda s-au dat... rotunzi. Ce să facă ei? Au inclus în program mesaje pro Călin Georgescu, ba chiar i-au urat, de bine!, lui Putin. În mod clar, ăștia au greșit curtea sau... au sărit gardul.

Dacă e film, e prost. Dacă e test, sunt șanse mari să îl pice. Dacă e film, avem „altă piesă aceleași măști”. Dacă e test, avem aproape același guvern, doar botezat proeuropean, care ar trebui să livreze. Cum ar veni, să putem compara Guvernul Ciolacu care a băgat țara în faliment și nu a livrat nimic, cu Guvernul Ciolacu care va livra, adică va scoate țara din faliment.

Aho, aho, copii și frați, Nu scăpați de reciclați?! După sasu' și Băsescu, Revenim la Antonescu?

S-a întâmplat exact așa. O parte din mine, ca în Nasul de Gogol, s-a desprins și a început să hoinărească prin lume. Nu am apucat să evaluez clar care parte, ce  a luat din mine acea parte și ce a lăsat. Știu doar că, după ce eu voi înceta să mai fiu, partea aceasta din mine va continua să existe.

România, mai mult decât „eternă și fascinantă”, avem o clasă politică... să ne trăiască! Numai ei se mai miră că vin „suveraniștii”, să le ia pita de la gură. Asta fiindcă, desigur, ei sunt precum pensiile pe care le au, „speciali”, unici și irepetabili.

În timp ce noi discutam aprins, de ani buni, dacă și când sau cum ar putea începe, am început să observăm, ca atunci când ceața se ridică încet de pe culmi, că al Treilea Război Mondial se apropie, de fapt, de final. Sau, mai corect spus, se apropie de punctul lui culminant, în care va avea loc confruntarea decisivă și vom desluși cine a câștigat și cine a pierdut. Vom înțelege totodată cine va face regulile în partea rămasă din acest secol, pentru cel puțin 2-3 generații după noi.

Georgescu e consecvent, cum se zice, „ca bou”. Duminica trecută, candidatul manciurian s-a dus să voteze, în ciuda faptului că CCR anunțase că a anulat alegerile prezidențiale. S-o fi gândit el că, dacă aleargă de unul singur, are șanse să iasă măcar pe locul... doi.

Discuțiile despre impactul anonimității digitale iau amploare, iar platforme precum TikTok sunt puse sub lupa autorităților, ne confruntăm cu o întrebare esențială: ar trebui să reglementăm mai strict spațiul digital? Aceasta nu este doar o problemă de securitate cibernetică sau de libertate de exprimare, ci și una de responsabilitate socială.

Vineri, pe la prânz, după îndelungi scărpinări între fese, CCR a decis anularea primului tur al alegerilor prezidențiale. Caravana circului merge mai departe! * Rămâne să vedem cine vor fi noii candidați la președinție. Reptilianul, Șoșoacă & comp. revin!? * Vine PNL cu Bolojan? Atunci să vedeți voi „președinte jucător!”

Fiecare dintre noi are îndreptățirea să se creadă unic și, prin urmare, o excepție ca tip de existență și profil intelectual-psihologic. Așa suntem învățați să ne respectăm unii pe alții: în unicitatea noastră irepetabilă. Dar nu ne gândim, în prima tinerețe, decât extrem de rar, viața și performanțele în regimul valorii, ca diferență ierarhică unii față de alții, în funcție de un anumit criteriu (abilități, capacitate de efort, memorie, creativitate etc.)