Opiniile și disputele ocazionate de pierderea statutului juridic al Revistei „Familia” și trecerea ei în organigrama Bibliotecii Județene „Gheorghe Șincai” conțin, fiecare, partea sa de adevăr și de manipulare. E greu de înțeles cum un brand cultural poate fi atât de ușor minimalizat, indiferent de argumentele pragmatice invocate. Important este însă că revista nu dispare și nimeni nu-i cântă prohodul, după cum se înțelege că nimeni nu este de neînlocuit, în nici o organigramă.

Șoc! Senatorul Sorin Lavric, devenit celebru pentru opiniile sale „ușor” misogine, e întreținut de nevastă. Conform declarației de avere, depusă de parlamentarul AUR, în 2020, el a câștigat doar 10.000 de lei, pe când consoarta a avut venituri de 210.000.

Conducerea liberală a judeţului le-a pus gând rău asistaţilor sociali. Pentru bruma de bani primită, aceşti defavorizaţi ai sorţii vor fi obligaţi să presteze în folosul comunităţii, măturând trotuarele şi strângând gunoaiele de prin satele în care vieţuiesc. Nimic ilegal, nimic imoral, totul pe lege, dar va fi oare suficient pentru a schimba faţa judeţului?

Fiindcă n-a reuşit să se aleagă primăriţă la Caransebeş, cu tot concursul lui Marcel Vela, tovarăşul de viaţă al mamei ei, pus cap de listă, Andra Pleşa a fost unsă vicepreşedinte al Agenţiei Naţionale pentru Arii Naturale Protejate.

Vorbim de gimnaziu și ne gândim la tendințele generale de diminuare în toate planurile a rolului formativ și performativ al școlii, urmat de diminuarea conținuturilor din învățământul preuniversitar. E adevărat sau nu e adevărat? E o falsă impresie? Putem declanșa o controversă. Mai puțină teorie și mai multă practică – e un alt imperativ al școlii. Mai puțin apel la memorie și mai multe aplicații – e un alt deziderat de înnoire. Să pregătim elevii pentru piața muncii chiar din gimnaziu nu e un pic exagerat? Nu înseamnă asta „cât mai puțină școală”?

În sfârșit îi vedem și pe politicieni că-și pun pielea la bătaie. Arafat, Iohannis, Cîțu... s-au vaccinat. În general, lumea e favorabilă imunizării, dar, desigur, mai sunt și voci critice. Pe logica acestora, mai bine mori pe mâna ta, decât să te lași „cipat” de mâna altuia.

Restricțiile din pandemie s-au răsfrânt într-un mod specific asupra tuturor domeniilor și asupra relațiilor noastre cu lumea și cu semenii. Cultura este, prin excelență, o problemă de relație, astfel încât s-a dovedit, inevitabil, printre cele mai afectate, după sănătate și economie

Sub genericul clasic „Dacă doriţi să revedeţi”, se tot aud încă ecouri ale programului de revelion difuzat de TVR. Puterea s-a simţit lezată în amorul propriu de scenetele, e drept uneori grobiene, ale „celebrilor” Dan Bittman şi „Vacanţa mare”.

Se anunță un an fierbinte pentru instituțiile culturale restructurate de Consiliul Județean Bihor (CJB). Vor trece prin reevaluări și analize de etapă, în funcție de performanțe și realizări. E firesc. Sunt premisele unei înnoiri benefice și pentru revista Familia, trecută în subordinea Bibliotecii Județene „Gheorghe Șincai” Bihor. Nu mai există cale de întoarcere. Soluția e onorabilă și promițătoare.

Anul 2020 a fost pentru toate profesiile o piatră de încercare. Jurnalismul nu s-a numărat printre meseriile puse în fața dispariției sau a suspendării temporare, cum s-a întâmplat cu cele din HoReCa sau din turism. Presa, mai solicitată ca oricând din nevoia publicului de a afla ce se întâmplă, de a primi explicații și de a primi mesajele oficiale, a trebuit să schimbe ceva în practica sa, să renunțe la unele inerții și să se adapteze.