„Pentru unii mumă, pentru alții...” simplu, Bolojan! Guvernul a revenit asupra deciziei sale inițiale de a tăia drastic din sporurile celor care lucrează cu fonduri europene, inclusiv șefi din consilii județene și primării, lăsându-le un spor de 40%. Hai, bre, că nici dreptatea nu e pentru căței!

Titlul articolului mi l-au sugerat amintirile din tinerețele mele de dascăl. La începutul anilor ’70 ai secolului trecut, rula un film american cu mare priză în lumea școlară, atât la elevi cât și dascăli. Se intitula „Domnului profesor, cu dragoste!”.

Liberalul Bolojan și-a început misiunea de salvare a țării prin măsuri socialiste, a tăiat de la toți cei mulți și mai nimic de la cei mari. ă vorbești, în același timp, despre restabilirea încrederii în stat e cel puțin... ciudat. Ce-i drept, premierul a promis că le vine rândul și neo-nomenclaturiștilor, însă nu e sigur că o să mai apuce. Ăștia sunt mai rezistenți la schimbare decât sindicatele și, în plus, sunt păziți de legi făcute „cu dedicație”, de ei, pentru ei.

A circulat o vreme, în pestrițul nostru peisaj mediatic, un clip publicitar ceva mai aparte. Pornind de la o realitate medicală incontestabilă (prevalența îngrijorătoare a hipertensiunii arteriale și aderența scăzută la tratament), clipul cu pricina încerca să conștientizeze în rândul publicului larg importanța unui diagnostic și a unui tratament corect. Pe fondul inflației de reclame la tot soiul de “tratamente” dubioase, era, fără îndoială, o gură de aer proaspăt.

În vreme ce unele forțe suveraniste, precum SOS-ul Dianei Șoșoacă, nu mai POT, apar noi-vechi forțe patriotice. Claudiu Târziu, până mai ieri mâna dreaptă a lui George Simion, și-a făcut propriul partid, Acțiunea Conservatoare.

Nimeni nu poate reforma statul fără să elimine ”Nemuritorii” din instituțiile statului. ”Nemuritorii” – o adaptare forțată a termenului ”The Untouchables”, care provine din jargonul corporatist. ”The Untouchables” se refera la structurile din mijlocul corporațiilor, nivelele 3-4-5-6, poziții și funcții care sunt ocupate de ani, chiar zeci de ani, de aceleași persoane...

Avem Papă! Mă rog, ar fi mai bine să ne obișnuim cu gândul că, n-o să curgă prea multă apă pe Criș, și n-o să prea avem papa. La ce prețuri sunt și ce zile negre ne așteaptă...

Bomba săptămânii, premierul scos la soare de coaliția pro-europeană, omul pe care l-au vrut la Palatul Victoria toți candidații aflați de „partea bună a istoriei”, plus câțiva dintre cei mai rasați intelectuali ai țării, salvatorul patriei, mă înțelegi, ex-președintele interimar Ilie Bolojan, nu mai vrea să fie prim-ministru!

Un IT-ist român sub 30 de ani, om cu facultate și apoi serviciu în Anglia, îmi trimite un titlu dintr-un ziar recent: „Marian Vanghelie a scăpat definitiv de condamnarea pentru mită de 30 milioane euro. Faptele s-au prescris”. Știam. Fostul primar fusese condamnat în primă instanță, iar apelul n-a mai apucat să se judece. Instanțele au tras cu grijă de timp, ca să se împlinească termenul și inculpatul condamnat nedefinitiv să nu mai fie împiedicat să-și vadă de viață după bunul plac. Cazurile similare sunt nenumărate.

E disperare și se vede că e mare. Statul a ajuns la fundul sacului, ba a și ros din pânza lui. Se sparge buba și, ia ghiciți!, iar suntem chemați să plătim noi pentru prostia și mârșăvia lor.