​No, iaca, înflorăsc pomii! Nici nu știi cum treci vrèmè! S-o dus iarna, nu mai ari puteri. Treabî și te apuci dă lucrurili dă primăvară, și-ț pui ce-ț treabî în nilî și-n ogradî. Așè că io cu muiere ne-am andălit dă la Uaradi și-am mărs la casa părintească, la lucru. Că nu sîntem așe nealcoși dă și nu făcem nimica. Locu-i pregătit dă mai nanke, arat, grapat, am mai sapat și cu brîncili, cu harșeu, în ogradî, inghi-i locu mai mic.Vineri am fost, dăpă Bunavestiri, care-o fo fostă joi. N-am fost la besericî, Doamni iartă-ni!

​Asta chiar le întrece pe toate. Un general, de acum fostul șef al serviciului de informații al Ministerului Apărării, și-a însușit 180.000 de dolari, din „fondul de război” al unității. S-ar putea spune că, fiind bine informat, adică știind el sigur că nu ne paște niciun conflict armat, Gheorghe Cristian a luat banii liniștit că nimeni n-o să le observe lipsa. Asta înseamnă să fii profesionist! *

​„E dreptul lor să protesteze. Dar jalea mai mare e când vor alerga să caute un loc liber la ATI. Până să se elibereze un loc la Spitalul CFR, eu am stat trei zile în containerele de la Codlea” - pacientul Mircea Florescu, din Braşov, despre cei care au mărşăluit pe lângă spitalul în care era internat.

A fost o oarecare modă a regionalismului cu ceva vreme în urmă. Cred că era un fel de compensație a naționalismului compromis de prea multă uzanță. Era (și mai este) mai firesc să te declari ardelean, moldovean sau muntean decât român, ultimul fiind un indiciu prea general, când vorbim între noi. Identitatea regională arată mai bine specificul.

Conducerea Colegiului care sapă în arhivele fostei Securități, C.N.S.A.S., e populată de indivizi care n-au nici în clin, nici în mânecă cu istoria. Pentru 10.000 de lei pe lună, poate fi o situație jenantă, însă ușor de suportat. S-a înșurubat aici Sulfina Barbu, o fostă celebritate a vieții noastre politice, ex-ministru al Mediului. Ea are, printre colegii de la vârf, un fost vânzător de produse bio, unul care a fost cândva magazioner și, mai recent, deputat PP-DD, plus un muzicolog.

​Pandemia a pus toată viața noastră sub semnul întrebării, până la fundamentele ei biologice, psihologice, morale, religioase și ramificațiile ei vizibile sau mai puțin vizibile, cum nu ne-am fi putut închipui. Un examen profund de conștiință ne poate arăta cât de mult ne-am schimbat într-un an, noi și lumea noastră. Nimic nu mai e cum a fost, deși am vrea să fie.

„Pumnul meu minte nu are”... doar gafe parlamentare. Deputatul PSD Daniel Ghiță acuză că pesediștii ar fi stigmatizați în parlament, asemeni evreilor „care purtau o bandă pe mână în timpul războiului”.

Cred că n-am putea găsi un dar mai de preț și mai plăcut de Ziua Internațională a Fericirii, stabilită cu nouă ani în urmă de Adunarea Generală ONU pentru 20 martie, decât o rețetă a fericirii valabilă de când e lumea și pe tot pământul. În Europa, de la mijirea ei în ținuturile ionice și mileziene, filozofia a fost necontenit preocupată de înțelepciunea trăirii fericite a vieții.

Oradea are un bun prestigiu național. Se vede în presa scrisă, se vede la televizor. Nu trebuie să faci un efort prea mare să ai o opinie pozitivă. Nu riști să fii interpretat greșit, pentru că ții politic cu o anumită parte. Dacă e bine, dacă ai argumente convingătoare, de ce să nu ții, de ce să nu fii părtinitor cu dreptatea, cu ceea ce e evident?

​Cum ar spune nea Nelu, o parte a băieților din „servicii” se țin de glume. De 8 martie, Ziua Femeii, pe site-ul SRI a fost publicată fotografia unui elefant roz.