Cu siguranță nu îi sunt nimănui străine, din păcate, diversele clișee și stereotipuri negative care circulă în societatea noastră chiar despre români și România. În timp ce stereotipurile negative despre diferite minorități sunt (pe bună dreptate) combătute vehement de la unele niveluri, în mod paradoxal, aceleași stereotipuri negative despre români sunt (pe nedrept) vehiculate și încurajate de multe ori de la aceleași niveluri.

„Întâmplarea” care nu este întâmplătoare, legată de semnarea documentelor de predare-primire a noii Săli Polivalente din urbea noastră, făcută unilateral de dl ministru Cseke Attila, în lipsa unui reprezentant al Primăriei - trebuie decodificată politic.

​Miniștrii lui Ciucă sunt atât de buni, încât sunt interschimbabili, cu alte cuvinte se pricep la orice. De pildă, Marcel Boloș, deocamdată la Digitalizare, se pregătește să revină la Fonduri Europene. Încet, încet, miniștrii vor fi pe viață, nu pe portofolii.

Ceea ce Rusia dorea să fie încă un „mic război victorios” s-a adeverit a fi cea mai sângeroasă conflagrație de la cel de al-Doilea Război Mondial. Contrar opiniilor enunțate la începutul intervenției, Kievul nu a căzut după nici după 48 de ore, nici după 72 de ore și nici după o lună. Ba mai mult, pierderile rușilor sunt mai numeroase decât după zece ani de război în Afganistan sau cele două războaie cecene. LARICS a analizat principalele cauze ale eșecului blitzkriegului rus în Ucraina.

Deputatul PSD Ionel Floroiu spune că „Diaspora nu are nicio contribuție la dezvoltarea României”. Mai mult, parlamentarul ar vrea ca, dacă vor să voteze, românii din străinătate să fie obligați să vină în țară.

Începută din primele săptămâni postdecembriste, bine gândită încă din vara-toamna anului 1989 de un partid naționalist-extremist creat în ilegalitate, separarea profesională și instituțională a etnicilor maghiari din țara noastră de masa românilor a parcurs mai multe etape și a cunoscut diferite forme de manifestare. Mai întâi, a îmbrăcat haina durității, prin revolte locale, gen Târgu-Mureș și localitățile cu majoritate maghiară din județele Covasna și Harghita, parțial Mureș.

Madam Dăncilă e iar ea însăși. Chiar crede că a însemnat ceva în politică și vrea să continue. Viorica a demisionat de la BNR, ăsta e deja un simptom suspect pentru România, și s-a înscris într-un nou partid politic.

Se pare că nici în Ungaria nu există coincidențe. Întrebarea care a frământat pe multă lume și de multă vreme este cum a ajuns Viktor Orbán atât de repede în prim plan și atât de sus? De unde lipsa de reacție a sistemului din Ungaria față de ascensiunea lui și menținerea la putere? De unde a apărut tânărul acesta provincial, absolut necunoscut, să vorbească pe 16 iunie 1989, printre cei (DOAR) șase vorbitori din piață, chiar înainte de abdicarea oficială a partidului-stat și de retragerea trupelor sovietice de ocupație, în fața celor 250 000 de oameni adunați în Piața Eroilor din Budapesta?

La 30 decembrie 2021, Szijjártó Péter, ministrul Afacerilor Externe şi Comerţului Exterior al Ungariei, a primit ”Ordinul Prieteniei”, la Moscova, de la omologul său rus, Serghei Lavrov, pentru activitatea sa privind dezvoltarea legăturilor ruso-ungare. Acest ordin reprezintă cea mai înaltă recunoaștere pe care un cetățean străin o poate primi din partea Rusiei. Fondat în 1994, ”Ordinul Prieteniei” este acordat cetățenilor străini de către președintele Federației Ruse pe baza realizărilor în cooperarea reciprocă între națiuni.

Vulnerabilitatea Ungariei se datorează instituțiilor de stat relativ slabe, care sunt în mare parte controlate de un partid de guvernământ din ce în ce mai autoritar și de vocea limitată a societății civile. Ușurința cu care Beijingul a facilitat capturarea elitei joacă un rol important în capacitatea Chinei de a cultiva factorii de decizie cheie, care, la rândul lor, sunt dornici de relații mai bune cu omologii lor chinezi.