De data asta, chiar a început prost. Luni, liberalii le-au cerut, aliaților de la PSD, explicații în legătură cu candidatura lui Ponta. Cum se poate ca un pesedist să candideze împotriva candidatului comun. Iată că se poate, chiar dacă unii lideri social-democrați recunosc că situația e sucită, Ponta e încă membru PSD. Asta și după ce a făcut aroganța de a-și anunța, de data asta oficial, candidatura. Avem, se pare un pesede mic, condus de Ciolacu, și un PSD „paralel”, suveranist, „frate cu dracu”.

Ofensiva prozei feminine, o realitate frapantă în literatura română contemporană, are un corespondent semnificativ și în spațiul orădean. După Livia Banu, Emanuela N. Șoimu sau Simona Mihuțiu, descopăr cu plăcere nume noi, experiențe estetice noi.

La „suverani” nu știe stânga ce face dreapta, dar, în fond, așa le stă lor bine. Șefa POT, Anamaria Gavrilă, a fost „bușită” bine de un „dac liber”, cu ocazia protestului de săptămâna trecută.

După dispariția lui Nicolae Manolescu, în martie 2024, Gabriel Chifu i-a luat locul, în mod firesc, la „România literară”, ca editorialist și notițier de serviciu pe ultima pagină. Observ o tendință împăciuitoristă din ce în ce mai apăsată în programul său de redresare a revistei, ceea ce dovedește că sub directoratul lui Nicolae Manolescu adversitățile se accentuaseră prea mult.

Țara e în pom și premierul ei, Marcel Ciolacu, în copac, după mâțe! Serios. TikTok-ul i-a luat omului ăsta orice măsură a ridicolului. Fără să-și dea seama, a devenit un competitor serios pentru tanti Veorica. Unde mai pui că președintele PSD nu se poate cățăra în copac decât îmbrăcat cu un hanorac de 4.000 de euro (?!). „... dacă nu e și fudul!”.

Secția de Filologie și Literatură a Academiei Române trece prin modificări permanente în componența ei. Locul membrilor trecuți la cele veșnice (Augustin Buzura, Eugen Simion, Dumitru Radu Popescu, Nicolae Manolescu) este luat, în mod firesc, de candidați noi la nemurire. În 17 februarie 2025, când consult site-ul instituției, lista arată astfel: membri titulari sunt 3 scriitori (Nicolae Breban, Mircea Martin și Ion Pop) și 3 lingviști sau filologi (Gheorghe Chivu, Gabriela Pană Dindelegan, Nicolae Saramandu), iar membri corespondenți sunt două scriitoare (Ana Blandiana și Ileana Mălăncioiu) și 2 filologi (Eugen Munteanu și Rodica Zafiu).

Sunt cetățean al României, la fel ca și ceilalți concetățeni ai mei. Acest articol este  rezultatul constatărilor și opiniilor mele și manifestul meu. Țara mea nu se numește Dacia, Geția, Dacia Romană, Latinia sau Imperiul Roman. Țara mea se numește România (așa scrie în Constituție). Nu sunt cetățean dac, get, daco-get, pelasg, trac, roman, daco-roman sau latin. Sunt cetățean român.

Președintele Iohannis nu mai e, nici măcar istorie. A avut el grijă de asta... Alesul „lucrului bine făcut” și-a binemeritat din plin deplorabila ieșire din scenă, însă adevărata lovitură n-a încasat-o „dulapul de la Cotroceni”, ci democrația din România.

Dacă nu inițiam întâlnirile din cadrul Salonului cultural orădean, activitatea literară a Simonei Mihuțiu mi-ar fi rămas, probabil, multă vreme necunoscută. Declicul de informare l-a produs anunțul programului pe februarie 2025 al Teatrului „Regina Maria”, unde figurează două reprezentații cu piesa Speranța nu urcă niciodată cu liftul de Simona Mihuțiu, cu spectacole în 8 și 16 februarie.

Informațiile agențiilor de presă străine, acceptate în „anumite limite” și de unele ziare și televiziuni românești –arată situația financiară dezastruoasă a Țării. Pe scurt, cheltuielile sunt mult mai mari decât veniturile statului. Datoria externă a ajuns în jur de 140 miliarde euro. Pentru plățile curente cerute de onorarea pensiilor, asigurarea investițiilor ș.a., statul român se împrumută anual, câteodată de două-trei ori pe an, la cele mai înalte cote ale dobânzii, de la băncile din străinătate.