Neam Tătar, doctorul de la liberali, e o adevărată vedetă. Cinci luni l-au filmat procurorii! Lua bani de la toată lumea, tânăr sau bătrân, sărac sau bogat... Ce mai, ca un adevărat social-democrat. La așa „lucrătură”, dacă foamea n-ar fi mai mare decât frica, niciun medic n-ar mai lua șpagă în Românica.

De aproape două decenii, pe baza cercetărilor de arhivă și istorie orală ale unor colegi înaintași ai anilor ’70, reluate de mine și alți colegi mai tineri: istorici și ziariști, am repus în discuția publică destinul a, doi eroi cetățeni români, asasinați în octombrie 1944, în Cetatea Oradea, de ocupantul horthyst maghiar.

„N-a dansat decât o seară...”. Evoluția politică a preotului regizor Ciprian Mega reprezintă  probabil cea mai scurtă carieră din istoria acestei „meserii”.

Pentru unii vorbitori cuvintele arbitrar și liber arbitru, fiindcă au o formă asemănătoare, înseamnă același lucru. În gramatică, cuvintele cu formă deosebită sau asemănătoare și același sau aproape același înțeles se numeasc sinonime.

Mai nou, orice ploicică e potop apocaliptic. Ciclonul Ashley s-a dovedit a fi un fâs. Nu e prea clar, dar gurile rele zic că „alarma meteorologică” a fost pusă la cale de echipa lui Ciolacu. Avea el nevoie de o inundație în avans, la care Nicu să nu ajungă. „Marcel, fă-te că lucrezi!”. Una peste alta, vorba unui mucalit: „Țară de rahat, cicloane de rahat!”.

Faza săptămânii. După ce tot partidul s-a mobilizat să-l facă barem senator, dacă mai mult nu s-a putut, Iohannis și-a lăsat colegii de partid cu ochii-n soare.

Nimeni nu se îndoiește că prima condiție a fericirii omenești este sănătatea, lipsa suferinței din corp. Îi urmează apoi seninătatea, lipsa tulburării din suflet, bunăstarea, nu bogăția, prietenia și cunoașterea.

Nicolae Ciucă s-a lansat... la apă. Prezidențiabilul liberalilor a ajuns la evenimentul electoral dedicat lui direct de pe linia de front a inundațiilor. Cum să fi ratat el ocazia unei băi de mulțime și noroi, fructificată din plin și de șeful guvernului, contracandidatul său, Marcel Ciolacu? Ce ți-e și cu calamitățile astea? Pentru unii ciumă, pentru candidați mană cerească.

Despre „actualitatea lui Caragiale” s-a tot scris. Ideea a devenit deja un loc comun al zilelor noastre, un semn clar că nimic nu s-a schimbat. De ce aș relua această idee, când îmi vine să scriu tot mai rar? Simt că nimeni nu mai ascultă pe nimeni (cât despre citit, nici atât!), iar argumentele chiar nu mai contează. Totuși, asta e prea de tot! Un profund sentiment de dezgust mă îndeamnă să leg aceste rânduri. E oare posibil un nou 10 august 2018 – pentru că mârlănia de acum e perfect egală cu cele puse atunci la cale de Dragnea & comp? E chiar necesar aș spune eu.

La început de fiecare an universitar îmi plăcea să-i felicit, eventual să-i consolez pe studenții mei, că și-au ales ca domeniu de specialitate filologia (de la gr. philos- iubitior de, prieten și logos- cuvânt, vorbire). Axiologi, evaluatori din toate timpurile considerau ca mamă sau regină a tuturor științelor, când matematica (de la gr. mathemata- exercițiu), când filozofia (gr. philein- a iubi și sophia- înțelepciune).