Consiliul Superior al Magistraturii a decis sesizarea Parchetului pentru efectuarea de cercetări asupra vicepreședintei Guvernului, Oana Gheorghiu întrucât ar fi incitat la violenţă, ură sau discriminare. Incitarea la marile rele ar consta în susținerile dnei Gheorghiu că „e foarte greu să renunți la un privilegiu care ți s-a dat zeci de ani”, creșterea în timp a privilegiilor ar fi „un fel de Caritas”, iar banii care se duc la magistrați sunt luați „de la gura unui copil care se culcă flămând, de la bugetul unui spital care nu are medicamente”. Și concluzia: „Poate că ar trebui să ne întoarcem puțin la conștiința de cetățeni: orice privilegiu are cineva înseamnă în partea cealaltă o gaură”.

Interpretarea absurdă transformă sesizarea CSM într-un denunț calomnios

Cu o minimă profesionalitate, magistrații care au elaborat sesizarea înțeleg cât de ridicolă este acțiunea lor împotriva Oanei Gheorghiu. Ei știu rolul cheie pe care îl au natura declarațiilor făcute de „acuzată” și contextul lor. Jocul Caritas și luarea hranei de la gura unui copil flămând sunt metafore. Deși provocatoare, doctrina Dreptului le califică drept fireasca exprimare a nemulțumirii și a protestului. Declarațiile Oanei Gheorghiu nu au nicio legătură cu ura și discriminarea. Cuvintele ei nu atacă valorile fundamentale privind justiția, pacea, toleranța și egalitatea între oameni. Din contră, le invocă. Nu apare nicicum un îndemn la violență, fie directă sau indirectă, sau o justificare a violenței, urii și intoleranței. Consecințele afirmațiilor nu pot produce efecte în acest sens. Întrucât privea o chestiune de prim interes public, intervenția vicepreședintei Guvernului Bolojan era cu atât mai legitimă. Am enunțat mai sus criteriile cu care lucrează judecătorii europeni.

Interpretarea dată cuvintelor vicepreședintei Oana Gheorghiu de cei care au semnat sesizarea CSM este contrară, și încă flagrant, principiilor și practicilor Dreptului fixate de jurisprudența CEDO. De vreme ce s-au ridicat împotriva unui discurs a cărui legitimitate nu le putea fi decât clară prin chiar exercițiul profesional, înseamnă că magistrații din CSM au denunțat-o abuziv pe dna Oana Gheorghiu. Dacă incitarea le violență, la ură și discriminare ar fi adevărate, vicepreședinta Guvernului ar petrece de la 6 luni la 3 ani în pușcărie, sau ar primi o amendă penală. Or, evident, faptele imputate nu sunt adevărate. Semnatarii sesizării CSM au făcut un denunț calomnios[i]. Dacă în România s-ar instaura dreptatea, atunci ei, semnatarii sesizării ar ajunge în închisoare de la 6 luni la 3 ani[ii].

Distrugerea semnificațiilor, ștergerea graniței dintre ceea ce este fapt firesc și ceea ce este fapt antisocial

Doamna Oana Gheorghiu s-a referit la ansamblul magistraților. Declarațiile reprezentanților lor, greva instanțelor, solidarizarea în fața opiniei publice[iii] motivează o astfel de generalizare. Magistrații sunt o comunitate puternică. Se vede, dezechilibrant de puternică. Când grupurile instituționalizate robuste, precum Poliția, suferă oprobiul public, Curțile internaționale refuză să se solidarizeze cu plângerile lor.

Demersul penal „fără precedent” al CSM a produs, pe lângă amenințarea vicepreședintei Guvernului, un alt rău, la fel de mare: el a batjocorit semnificația termenilor de bază ai actului de justiție. Acuzarea cuvintelor de bun simț ale Oanei Gheorghiu drept „incitare la violență, ură sau discriminare” duce la pierderea semnificației unor astfel de termeni și a unor astfel de fapte. Le diluează acestora conținutul. Acuzația șterge granița dintre ceea ce este acceptabil și ceea ce nu este tolerabil în viața socială. Violența, ura și discriminarea nu mai pot fi limpede cântărite.

De decenii se află pe masa Parchetului reclamații la adresa scrierilor lui Ion Coja de un antisemitism apocaliptic. Acestui colaborator al fostei Securități, folosit pe vremuri pentru a-l controla pe magnatul legionar Iosif-Constantin Drăgan nu i s-a întâmplat nimic.

Cu ocazia protestului din 9 martie 2025, George Simion declara: „cei care au comis lovitura de stat ar trebui jupuiţi în piaţa publică pentru ce-au făcut”. Când a doua zi, Parchetul de pe lângă ÎCCJ s-a simțit obligat să se sesizeze din oficiu pentru infracţiunea de instigare publică, a deschis dosarul in rem. Cercetează fapta, nu pe George Simion. Citești și ți se taie respirația!

Diana Șoșoacă a postat  pe Facebook o diatribă demnă de citat: „Procurorii României, cu mici excepții, sunteți niște putori ordinare. (…) Sunteți incompetenți, inculți, hoți! Sunteți niște prostituate intelectuale și juridice. Sunteți niște mizerii ordinare care ați distrus țara asta”. Dosarul penal sub care este cercetată astăzi președinta S.O.S. nu privește evidentul act de ultraj la adresa magistraților.

Unde duc confuzia, judecata răsturnată a minților o arată proaspăta postare a Dianei Șoșoacă: „Să înțeleg că de azi dosarele mele se clasează! Stimate domnule Nicușor Dan, certățenii sunt toți egali în fața legii, nu numai Oana Gheorghiu. Așa că închideți toate dosarele cu privire la dreptul de liberă exprimare, deci și al meu”.

Absurda transformare de către magistrați a unor cuvinte benigne în „acte de violență, ură sau discriminare” simplifică, paradoxal, operația de exonerare a delicvenților reali în alte cazuri.

Perorând împotriva dnei Oana Gheorghiu, purtătorii de cuvânt din CSM, ÎCCJ sau pe cont propriu au batjocorit din nou ideile de independență a magistraților, de stat de drept și de pace socială. Conform comunicatului CSM din 10 noiembrie, „statutul magistraților ar fi fost încălcat, într-un mod iresponsabil și populist”[iv]. Alegaţiile Oanei Gheorghiu ar reprezenta „atacuri la adresa unei puteri constituționale” și ar alimenta un discurs menit „să antagonizeze societatea faţă de corpul profesional al magistraţilor”.

Într-o declamație ieșită din marginile bunului simț, comunicatul susține că independența justiției „include şi garanţia financiară, astfel cum statuează întreaga jurisprudenţă europeană”. Că o astfel de afirmație este mincinoasă-mincinoasă-mincinoasă s-a tot repetat în fața opiniei publice de multe luni. Elita privilegiaților nu a clipit.

Denunțul calomnios, un atac la adresa Justiției

Magistrații români par să fi intrat într-o stare de hybris din care nu se pot trezi singuri. Încălcând valorile și principiile profesiunii lor, denunțul calomnios al magistraților din CSM reprezintă de fapt un atac la adresa Justiției. Dreptatea trebuie apărată împotriva magistraților înșiși. Se poate realiza prin solidarizarea opiniei publice cu actorii politici în măsură să susțină ordinea de drept din această țară. Legislația specifică, în primul rând statutul judecătorilor și procurorilor și normele de organizare și funcționare a Consiliului Superior al Magistraturii trebuie schimbate cât mai rapid [v].

P.S Andrei Ursu mi-a amintit de o altă „nefăcută” a Consiliului Superior al Magistraturii (Secția pentru judecători), demnă de amintit în actualul context. În ședința din data de 11 octombrie 2023, CSM a hotărât să înfrunte valul de critici care a urmat exonerării, de către ÎCCJ, a torționarilor lui Gheorghe Ursu. Comunicatul de presă al CSM deplângea, citez: „În cuprinsul articolelor de presă s-a afirmat, sub diverse forme, că decizia pronunțată este rezultatul unei influențe profunde exercitate de fosta Securitate și de către actualele servicii de informații asupra sistemului judiciar, că judecătorii cauzei au legitimat metodele regimului comunist totalitar, că decizia a fost rezultatul necunoașterii totale a aspectelor analizate, că judecătorii au căzut victimă formelor de manipulare utilizate de fostul regim comunist pentru a compromite disidenții politici sau că scopul hotărârii judecătorești a fost discreditarea unuia dintre cei mai importanți disidenți anticomuniști și de a-i proteja pe torționarii acestuia”.

Autorii Comunicatului aveau dreptate: așa arătase criticile. Erau cum erau întrucât chiar aceasta făcuse completul de judecată al Înaltei Curți. Am citat întregul paragraf întrucât el sintetizează bine păcatele instanței ÎCCJ și ale precedesorilor de la Curtea de Apel București care judecaseră aceeași cauză cu aceeași concluzie.

Cum au ocărât presa magistrații Secției pentru judecători a CSM la data de 11 octombrie 2023: ea ar fi „depășit limitele unor critici normale și acceptabile într-o societate democratică” și astfel „a fost încălcată independența puterii judecătorești, fiind afectată încrederea publică în sistemul de justiție”.

Consecvenți judecători!           

Gabriel Andreescu (contributors.ro)

[i] Infracțiunea este intitulată astăzi „inducerea în eroare a organelor judiciare” (art. 268 din Codul Penal), punând astfel accentul pe daunele aduse instituțiilor statului. Am păstrat formularea „denunț calomnios” întrucât aceasta sugerează mai bine natura perversă a atacului și nevoia de a proteja victima.

[ii] Doar Camera Deputaților, Senatul și Președintele României au dreptul să ceară urmărirea penală a membrilor Guvernului pentru faptele săvârșite în exercițiul funcției lor (vezi și https://bit.ly/47OMOpt). În plus, cum a explicat ministrul Justiției Radu Marinescu, membru de drept al CSM, „plângerea este o modalitate de sesizare a ordonanței de urmărire penală care implică existența unei vătămări personale”, iar „acuzația de incitare la ură sau discriminare ar putea fi reclamată de judecători sau procurori, dar nu de către un organism administrativ” (https://bit.ly/4nKwFr9). Aceste vicii de procedură nu schimbă intenția celor care au semnat sesizarea CSM, când au depus denunțul calomniator.

[iii] Vezi uimitoarea solidarizare a Președinților Curții de Apel cu președinta ÎCCJ, Lia Savonea (https://bit.ly/47AJC2a). Vezi și infatuatele declarații ale judecătorului Alin Ene, membru în Consiliul Superior al Magistraturii (https://bit.ly/4r7ZxwC).

[iv] Aici: https://bit.ly/3LAcO0w.

[v] Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor și Legea nr. 305 din 15 noiembrie 2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii.