În Țara Sfântă se întâmplă în chip palpabil, nemijlocit și de netăgăduit trei dintre marile minuni ale lumii acesteia: venirea Sfintei Lumini a Învierii în Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim, întoarcerea apelor râului Iordan la sărbătoarea Bobotezei și pogorârea unui nor înmiresmat pe Muntele Taborului la sărbătoarea Schimbării la Față a Mântuitorului nostru  Iisus Hristos.

Despre această a treia minune care se întâmplă în luna august a fiecărui an mi-a scris deunăzi preotul Ciprian Pașca, părintele nostru îndrumător în timpul pelerinajului nostru din noiembrie 2022 în Țara Sfântă. Iată ce mi-a scris părintele Ciprian: „Eram hirotonit preot doar de câteva luni, mai exact din data de 2 februarie 2015 și nici un moment nu m-am gândit că voi ajunge să calc pe urmele Mântuitorului de atâtea și atâtea ori. Însă cu ajutorul și purtarea de grijă a lui Dumnezeu, am pășit pentru prima dată în Țara Sfântă în data de 17 august 2015. Era primul meu pelerinaj, în calitate de pelerin de această dată, pelerinaj ce avea să se desfășoare în perioada 17-23 august, sub îndrumarea și ghidajul părintelui Roman, un călugăr-preot (ieromonah) de la Așezământul Românesc de la Ierusalim și care și azi slujește la Reprezentanța Patriarhiei Române de la Ierusalim. Grupul era format din pelerini adunați din toată țara, însă cei mai mulți erau din București sau din împrejurimile capitalei noastre. Zborul l-am efectuat cu o aeronavă a companiei naționale Tarom, iar cazarea în Țara Sfântă am avut-o la Așezământul Românesc de la Ierihon, care până la venirea pandemiei a găzduit foarte multe grupuri de pelerini. Emoția primului meu pelerinaj în Țara Sfântă a fost dublată și de faptul că acest pelerinaj a fost organizat cu ocazia unui mare Praznic Împărătesc: Schimbarea la Față a Domnului! După cum știm, Patriarhia de la Ierusalim funcționează după calendarul iulian, neîndreptat, drept urmare, aceasta sărbătoare cade în Țara Sfântă pe data de 19 august. Este o mare sărbătoare aici pe Muntele Tabor la Praznicul Schimbării la Față a Domnului pentru ca an de an aici se întâmplă o deosebită și uimitoare minune: minunea norului luminos care apare pe munte, așa cum odinioară norul luminos i-a învăluit pe apostolii Petru, Iacov și Ioan, martorii oculari ai acestei mari minuni săvârșită de Domnul nostru Iisus Hristos. În data de 18 august, după ce am vizitat câteva locuri minunate din frumoasa Galilee, așa cum ne spune și colindul nostru străbun, ne-am cazat la hotelul Restal din orășelul Tiberias, însă doar pentru a lua cina și pentru a ne odihni preț de două-trei ore, pentru că la ora 21.30 ne-am deplasat cu autocarul până la terminalul de microbuze aflat la poalele Muntelui Tabor, în satul Daburia, de unde aveam să urcăm cu microbuzele pe drumul îngust și sinuos până la Mănăstirea Schimbării la Față, situată în vârful muntelui. Chiar dacă spațiul din curtea mânăstirii este destul de generos, acesta devine neîncăpător la acest moment, pentru că mulțimi de pelerini români, greci, ruși, ucraineni, bulgari etc. vin să vadă cu ochii lor această minune. Slujba utreniei începe în jurul orei 22.00, iar Sfânta Liturghie se celebrează puțin după ora 00.00, aceasta fiind săvârșită de însuși Patriarhul de Ierusalim, înconjurat de un sobor de ierarhi, ieromonahi, preoți, ierodiaconi, diaconi și reprezentanți ai bisericilor ortodoxe surori care au ambasade bisericești, cum mai sunt numite aceste reprezentanțe în Țara Sfântă. Totul se desfășoară într-o atmosferă caldă de frățietate creștinească, de mare sărbătoare, de bucurie și de emoție. Mulți pelerini se împărtășesc, spovediți fiind cu Trupul și Sângele Mântuitorului la momentul potrivit din cadrul Sfintei Liturghii. În jurul orei 4 dimineața, spre finalul Sfintei Liturghii, se întâmplă această minune a apariției norului: un nor luminos, parcă un nor de ceață se așază deasupra locului unde este adunată mulțimea de oameni, plutind  majestuos deasupra mănăstirii. Apoi, după câteva momente, norul coboară atât de jos încât pelerinii sunt învăluiți de faldurile acestui nor, de această ceață, emoția atingând acum cotele cele mai înalte. Unii pelerini, și nu sunt puțini, spun că simt chiar niște furnicături pe mâini atunci când sunt atinși de acest nor luminos. Trebuie menționat că în perioada respectivă, temperaturile în Țara Sfântă ajung și pana la 50  de grade Celsius, deci este exclus ca pe parcursul nopții să se formeze vreo ceață, așa cum unii poate ar fi tentați să  creadă. Și noaptea este destul de cald, cerul etalează un senin desăvârșit, iar stelele își arată cu adevărat licarirea pe cerul albastru. Și, totuși, acest nor apare și stăruie doar în locul respectiv, pentru că, dacă te îndepărtezi de mânăstire, nici norul nu mai este prezent. Este o dovadă palpabilă  a lucrării Bunului Dumnezeu în lume, o dovadă că într-adevăr Mântuitorul, Fiul Său Preaiubit, și-a arătat o parte din Slava Sa, și-a arătat și Firea Sa Dumnezeiască. La finalul slujbei, în zorii zilei, cu bucurie și emoție în suflet am coborât, cu toții, pe jos, de pe Sfântul Munte al Taborului încununat cu coroana sa de nor divin, microbuzele fiind insuficiente pentru mulțimea mare de oameni prezentă la minunea Schimbării la Față. Cu ajutorul Tatălui Ceresc, am avut fericita ocazie de fi martor trei ani la rând la aceasta înălțătoare minune:  în anul 2015, cu un grup din București, în anul 2016, cu alt grup din județul Bihor, pelerinaj organizat de părintele Ambrozie, de la Mânăstirea de la Coada Lacului, în anul 2017 cu alt grup, tot din București. Îi mulțumesc Preamilostivului Dumnezeu pentru darurile Sale minunate pe care le-a revărsat asupra ființei mele. Eram hirotonit preot doar de câteva luni, mai exact din data de 2 februarie 2015 și nici un moment nu m-am gândit că voi ajunge să calc atât de repede după hirotonie pe urmele Mântuitorului, de atâtea și atâtea ori. Slava lui Dumnezeu pentru toate!”

Raiul suspendat din Câmpia Galileii

Ca o adăugire firească la ce ne-a scris părintele Ciprian în emoționanta sa scrisoare, mai adaug faptul că, indiferent că este luna august sau oricare lună din timpul anului, Sfântul Munte al Taborului este o destinație mult râvnită de pelerini, în ziua de sâmbătă, 12 noiembrie 2022, platoul  din fața celor două biserici, una ortodoxă, cealaltă franciscană, era plin de pelerini.

Cu referire directă la această lumină de pe Muntele Taborului, Sfântul Grigorie Palama a scris: Este lumina necreată, neapusă și neînvinsă și transcende orice timp și veac și aceasta este, socotesc, moștenirea celor mântuiți.

Alți pelerini au relatat în descrierile lor că asupra mânăstirii ortodoxe Sfântul Prooroc Ilie coboară un nor luminos care vine dinspre Nazaret, un fel de formațiune noroasă de culoare portocalie, vizibilă pe cerul întunecat, iar la momentul Heruvicului, norul ajunge deasupra așezământului religios și capătă diferite forme, iar din el se desprind apoi fâșii, forme de mingi rotunde ori lunguiețe ce ajung deasupra turlei bisericii. Pelerinii mai relatează că în clipele acelea se răspândește în aer un  extraordinar miros de tămâie, o combinație de mirosuri de conifere orientale cu tămâie naturală din rășina pomului. În 1993, câteva maici și doi pelerini ruși descriau astfel minunea pe care o văzuseră: „Norul a coborât chiar deasupra mănăstirii și, deodată, din cer, a început să țâșnească foc plin de har, ca de Înviere, însă mult mai mult. Pe neașteptate, întregul acoperiș al mănăstirii s-a umplut de foc, apoi focul s-a întins la copaci și sub formă de limbi de lumină a ieșit din nor și a cuprins mulțimea. Această minune a Focului Sfânt a continuat vreme de două ore. În zori, totul a dispărut, lăsându-ne într-o stare de inspirație și teamă duhovnicească neobișnuite”.
Maicile românce de la această mănăstire au relatat și ele unor ziariști din țară despre minunea norului, cam în aceiași termeni: „Dintr-odată, cerul s-a deschis ca o carte, norul a început să vină maiestuos și, pe măsură ce se apropia, cobora încet pe munte. Și ajungea să atingă aproape pământul. Nu bătea vântul, nu era nici o adiere, iar luna strălucea plină. În două minute, nu se mai vedea o stea pe cer. Atât de dens era norul”.
Un alt pelerin spunea și el: „Cuvintele sunt extraordinar de mici ca să exprimi ce simți când bucățile acelea ca de vată vin și le atingi cu mâinile, le simți pe chip. Ai vrea să te urci pe acea bucată și să pleci, să nu te mai intereseze nimic”.
Mulți necredincioși spun că norul este doar o vedenie a creștinilor sau chiar o șarlatanie pusă la cale de oameni cu interese turistice. Numai că fenomenul în sine a fost cercetat de o echipă de oameni de știință, iar concluzia lor este fermă: evenimentul este miraculos. Astfel, o echipă de cercetători meteorologi israelieni și ruși a analizat mai multe teme privind semnele miraculoase din țara Sfântă. Omul de știință rus Serghii Mirov, unul dintre participanții la această cercetare, a dat publicității rezultatul cercetărilor lor, subliniind că norul apare numai în zona mănăstirii ortodoxe, doar în ziua praznicului Schimbării la Față. El a relatat că atunci „o sferă luminoasă de ceață îi înconjoară pe credincioși, după care norul apare deasupra crucii bisericii, crescând în dimensiuni, și coboară peste credincioși, acoperindu-i și înconjurându-i într-o umezeală”.
Cercetătorii au concluzionat că această ceață nu poate fi generată de aerul uscat și la o astfel de temperatură și, ca atare, fenomenul nu poate fi încadrat decât în categoria miracolelor.

Muntele Tabor a jucat un rol important în istoria biblică și este pomenit de mai multe ori în Sfânta Scriptură. El este menționat pentru prima oară când Isus Navi împarte Pământul Făgăduinței celor 12 seminții ale lui Israel. Apoi Devora, proorocița și judecătoarea poporului lui Israel, l-a ales ca loc pentru bătălia dintre evreii conduși de Varac și armata lui Iavin, împăratul Hanaanului. Aici s-a nevoit în singurătate, post și rugăciune Melchisedec, preotul Dumnezeului celui Preaînalt, iar în zilele celui de-al doilea Templu din Ierusalim, pe vârful Taborului se obișnuia să se aprindă focuri pentru vestirea satelor din nord asupra sărbătorilor și lunilor noi.
Primul care a identificat Taborul cu locul unde Mântuitorul S-a Schimbat la Față a fost Origene (†251), apoi, în secolul IV, Sfinții Chiril al Ierusalimului, Epifanie al Ciprului și Fericitul Ieronim vor spune aidoma. Astăzi, pe Muntele Taborului sunt două biserici, cea ortodoxă cu hramul „Sfântul Prooroc Ilie” și cea franciscană cu hramul „Schimbarea la Față a Domnului”. Aici se mai află ruinele unor construcții de apărare de pe vremea lui Josephus Flavius. În secolul al IV-lea, pe platoul din vârful muntelui, Sfânta Împărăteasă Elena a ridicat o biserică în cinstea Schimbării la Față a Mântuitorului.
Actuala biserică ortodoxă, unde se află și maici românce, a fost reconstruită în anul 1911. Ea aparține Patriarhiei Ierusalimului și este considerată prima mare ctitorie românească din țara Sfântă.
Sărbătoarea Schimbării la Față a început în secolul IV când împărăteasa Sfânta Elena a zidit o biserică pe Muntele Taborului, iar mai târziu Papa Calist al III-lea a oficializat această sărbătoare drept mulțumire pentru victoria de la Belgrad asupra turcilor în anul 1456. Sf.Maxim Mărturisitorul a văzut în prezența lui Moise și Ilie pe Muntele Tabor drept o expresie a faptului că ajungi la Dumnezeu, nu numai prin statutul de celib, de necăsătorit, așa cum a fost Ilie, ci și pe calea căsătoriei, întrucât Moise a fost căsătorit. Sfinții Părinți afirmă că Moise și Ilie au văzut Fața Bunului Dumnezeu abia pe Muntele Taborului, aceasta Față fiind zugrăvită la marele moment al Schimbării la Față a Lui Iisus, Preaiubitul Său Fiu. Tot Sfinții Părinți au orânduit ca această mare sărbătoare să fie în luna august, ultima lună a anului bisericesc, ca să cunoaștem că întru această slavă revelată prin strălucire dumnezeiească pe Muntele Taborului va veni Iisus să judece tot neamul omenesc.

Potrivit tradiției, prima icoană pe care trebuie să o realizeze un iconograf, un pictor, un iconar trebuie să fie  icoana Schimbării la Față a lui Iisus, iar zugravul, pictorul, iconarul trebuie să ceară ca slava lui Iisus să coboare în inima lui. Într-un vechi manuscris de pe Muntele Athos i se cere în mod imperativ iconarului să se roage cu lacrimi fierbinți ca Bunul Dumnezeu să-I pătrundă în suflet și iconarul să ceară și preotului său să se roage pentru el și să-I citească Troparul Scimbării la Față: Schimbatu-Te-ai la Față pe munte, Hristoase Dumnezeule, arătând ucenicilor slava Ta…
Tot de marea sărbătoare a Schimbării la Față s-a orânduit deslegare la pește pentru bucuria praznicului.

Deși nu am trăit bucuria pogorârii sfântului nor asupra noastră, atmosfera creată de părinții noștri îndrumători și emoția deosebită a relatărilor acestora despre ce se întâmplă aici pe Sfântul Munte Tabor ne-a mișcat pe toți. Am urcat parcă cu lentoare voită în microbuze și cu regret că nu mai stăm în acest loc binecuvântat spre a coborî din acest soi de Rai suspendat deasupra câmpiei Galileii.

(va urma)