Moto: Și dupã șase zile, Iisus a luat cu sine pe Petru și pe Iacov și pe Ioan, fratele lui, și i-a dus într-un munte înalt, de o parte. Și S-a schimbat la fațã înaintea lor și a strãlucit fața Lui ca soarele, iar veșmintele Lui s-au fãcut albe ca lumina. Și iatã, Moise și Ilie s-au arãtat lor, vorbind cu EL Și rãspunzând, Petru a zis lui Iisus: Doamne, bine este sã fim noi aici, dacã voiești, voi face aici trei colibe: Ție una și lui Moise una și lui Ilie una. (Matei, 17: 1234)

Drumul pe care-l strãbatem acum trece printr-un ținut râvnit din cele mai vechi timpuri, pentru cã el era legãtura vitalã și cordonul care unea și unește și acum Asia de Africa pe lângã Mediterana de est, astfel cã, de-a lungul istoriei, multe imperii și-au disputat cu încrâncenare acest colț de lume, o îngustã limbã de pãmânt care a avut ce spune istoriei universale. Și tot în aceste locuri se ridicã spre cer o stâncã roșiaticã ce dominã tot peisajul dezolant, iar pe vârful ei, la peste 400 de metri altitudine, stãpânii Iudeii mențineau mereu un post de observație militarã. Este vorba de fortãreața Masada (care rimeazã foarte bine cu Posada româneascã!), un loc ce reprezintã citadela cea mai sudicã a țãrii, legatã de puterea pãmânteascã și unde soldații evrei de azi depun jurãmântul militar, încheind cu cuvintele: Masada nu va mai cãdea niciodatã ! (Dupã cãderea Ierusalimului în anii 70 d.Hr., Masada a fost cuceritã de romani în anul 74 d.Hr., dupã ce legionarii au construit o rampã spre a ajunge la înãlțimea ei, dar cei aproape 1000 de sicari iudei, apãrãtorii cetãții, s-au sinucis în masã). Dar acum, noi mergem spre nord, spre o altã citadelã, nu a dezastrului și a cruzimii omenești, ci o citadelã a slavei și puterii dumnezeiești. Este vorba de citadela Muntelui Taborului, situat în Galileea Inferioarã, la capãtul de rãsãrit al fertilei vãii Iezreel, la 17 kilometri depãrtare de vestul Mãrii Galileii. La prima vedere, aceastã ineditã ridicãturã de teren, comparabilã cu un mușuroi gigantic ridicatã parcã de uriașe furnici în mijlocul unei câmpii a fost locul Schimbãrii la Fațã a lui Iisus, locul fiind cunoscut și sub denumirile de Har Tavor, Itabyrium, Jebel et-Tur sau Muntele Schimbãrii la fațã, având douã localitãți arabe la poalele lui: Shibli-Umm al Ghanam la rãsãrit și Daburyya la apus, precum și o comunitate evreiascã numitã Cfar Tavor. Coborâm din autocarul cel mare și ne îmbarcãm la poalele Taborului în niște microbuse care sã ne urce pe pantele acestui munte cu renume biblic. Pe mãsurã ce înaintãm, vedem mai bine câmpia fertilã ce înconjoarã acest sân bogat, hrãnitor, acest mamelon împãdurit și vrâstat de panglicile înguste ale șoselei înguste care ne poartã pânã sus, la destinație. Coborâm. Pãrintele Ciprian și colegii lui ne conduc la Biserica Schimbãrii la Fațã construitã între 1919 - 1924, o impresionantã bisericã romano-catolicã a ordinului franciscan. Arhitect a fost Antonio Barluzzi care a construit lãcașul pe ruinele unei foste biserici bizantine din secolul V sau VI și ale unei biserici a cruciaților din secolul al XII-lea, ziditã în cinstea lui Tancred, prinț al Galileii. Frații cãlugãri care slujesc în bisericã locuiesc într-o mânãstire de alãturi ridicatã în anul 1873. Biserica este prevãzutã cu trei nave separate prin douã rânduri de coloane ce suportã arcadele, iar în cele douã clopotnițe de la intrãri sunt douã capele, cea din nord fiind dedicatã lui Moise, închipuit fiind ca primind tablele legii pe muntele Sinai, iar cea din sud este dedicatã sfântului profet Ilie Tesviteanul, surprins într-o icoanã în confruntarea pe care a avut-o cu profeții și preoții mincinoși ai zeitãții pãgâne Baal. În partea de sus a bisericii ne uitãm la un mozaic care reprezintã Schimbarea la Fațã, sãrbãtoare ce începe la 6 august, mozaicul fiind iluminat de raze de soare reflectate de o placã de sticlã din podeaua bisericii. O stâncã de lângã intrarea în bisericã are o gravurã în limba greacã, iar în apropierea locului se aflã vestigiile mânãstirii San Salvatore (Monastère Saint Salvador) care a fost fondatã de ordinul Sfântului Benedict în anul 110l. În fiecare zi, pe Tabor, la ora 12, bate un uriaș clopot de 10 tone ale cãrui bãtãi profunde, solemne se aud pânã în orașul Nazaret.

Acest munte cu nume de rezonanțã se ridicã din câmpia Iezreel la o înãlțime de 588 m deasupra nivelului mãrii, cu pante abrupte, greu accesibile, dar care te rãsplãtesc în final cu o panoramã sublimã, de neuitat. A fost comparat cu Muntele Hermon, cu mult mai înalt și din care izvorãște Iordanul. Muntele Tabor a adãpostit o adunare a lui Barac (Vechiul Testament, Judecãtori, 4:6) și a fost altarul pentru zeii pãgâni din zilele lui Osea, mai târziu a gãzduit un oraș pe vârful sãu și care a fost cucerit de Antiohus al IV lea în anul 218 î.Hr. În anul 53 î.Hr. a fost scena unei bãtãlii dintre romani și Alexandru, fiul lui Aristobul. Flavius Josephus, în rolul sãu de general evreu a construit un meterez de apãrare al orașului de pe culme în anul 66 d.Hr., dar a fost nevoit sã se predea armatelor Romei, a prezis generalului Vespasianus cã va ajunge imperator și din aceastã cauzã a fost cruțat, strãmutat la Roma unde a scris pentru posteritate operele sale valoroase Rãzboiul iudeilor și Antichitãți iudaice. Nu mai puțin important este acest munte pe perioada cruciadelor. Începând din secolul al IV-lea d.Hr. și poate mai demult, tradiția creștinã a susținut cã Muntele Tabor a fost scena de neuitat a Schimbãrii la Fațã a lui Iisus, muntele este avut în vedere și în Deuteronom 33:19. Arabii au numit muntele Jabal al-Tur; israeliții i-au dat vechiul nume ebraic, Har Tabor. Ce s-a întâmplat pe acest Munte spre care se îndreaptã toți ochii câmpiei de dedesubt? Aici, Iisus Hristos ne aratã firea Sa umanã îndumnezeitã, ea apare în lumina slavei Sale dumnezeiești, spre adânca uimire a unor ucenici care L-au urmat pe acest Munte, Petru, Iacov și Ioan.

Nu întâmplãtor, Mântuitorul nostru alege acest Munte pentru Schimbarea Sa la Fațã. În sfânta carte a Bibliei, Muntele reprezintã maiestatea, grandoarea și puterea Cerului, chemarea spre înalt, urcușul duhovnicesc, iar multe popoare au dat muntelui semnificații profund religioase. În mitologia greacã, Muntele Olimp era locul ales, greu accesibil, unde locuiau zeii; pentru poporul japonez, Muntele Fuji este un munte sacru, iar pe Muntele Ararat din Turcia de astãzi se spune cã s-a oprit Arca lui Noe dupã potop. Tot în Turcia, pe coasta Asiei Mici, lângã Marea Marmara, se aflã un alt munte numit Olimp, pe care, în Bitinia de altãdatã, au existat multe mãnãstiri ortodoxe, cu o viațã monahalã activã între secolele V și XIV. Dar oricât ar fi de mãreț muntele, el se pleacã în fața atotputerniciei lui Dumnezeu, "cãci, iatã, Domnul va ieși din locașul Lui, Se va pogorî și va pãși peste înãlțimile pãmântului; munții se vor topi sub El ca ceara în fața focului" (Miheia 1, 3-4). Natura întreagã stã smeritã în fața lui Dumnezeu, dupã cum scrie în Sfânta Scripturã: "Ascultați voi, munților, certarea Domnului" (Miheia 6, 2) și "tot muntele și dealul sã se plece" (Isaia 40, 4), iar profetul privește "la munți și iatã cã ei tremurã și dealurile toate se clatinã" (Ieremia 4, 24), cãci Dumnezeu spune: "Voi preface toți munții Mei în drumuri" (Isaia 49, 11). Pe Muntele Sinai din Egipt, Moise a primit cele zece porunci, iar pe Muntele Nebo, în Iordania, el a vãzut Pãmântul Fãgãduinței. Mai târziu, Sfântul Prooroc Ilie s-a rugat lui Dumnezeu pe Muntele Carmel spre a-I învinge pe idolatrii zeitãții pãgâne Baal. Pe un alt munte, Iisus a rostit cele nouã fericiri, munte situat pe țãrmul Mãrii Galileii și cãruia I se spune acum Muntele Fericirilor. În Ierusalim, pe Muntele Sion, regele Solomon a zidit primul Templu al evreilor iar în foișorul de pe Muntele Sion, Hristos a instituit Taina Sfintei Euharistii la Cina cea de Tainã și tot aici a avut loc și Pogorârea Sfântului Duh. Pe Muntele Sion se aflã Catedrala "Adormirea Maicii Domnului" și mormântul regelui David. Pe un alt munte, zis Muntele Mãslinilor, tradiția spune cã Iisus i-a învãțat pe ucenicii Sãi rugãciunea "Tatãl nostru", iar în acel loc unde El i-a învãțat sã se roage, acolo este e construitã Biserica "Tatãl nostru" (Pater Noster). Tot de pe Muntele Mãslinilor Hristos "S-a înãlțat la cer" (Fapte 1, 2), iar pe acel loc se aflã Capela Înãlțãrii Domnului, care are o formã octogonalã, iar înãuntrul ei se aflã o piatrã pe care este imprimatã o urmã de talpã care, conform tradiției, ar aparține lui Hristos. Un alt munte, cel al Ispitirii din pustiul Carantaniei se aflã lângã Ierihon (în Palestina) și este locul unde Hristos a fost ispitit de cel rãu, aici a fost construitã Mãnãstirea Ispitirii.

Mai departe de spațiul Țãrii Sfinte, spre nord-vest se aflã Muntele Athos, care de fapt este o peninsulã muntoasã a Greciei, ea reprezintã o zonã monahalã încã din timpurile vechi ale creștinismului; se mai numește și "Grãdina Maicii Domnului", deoarece, tradiția spune cã Maica Domnului împreunã cu Sfântul Apostol Ioan au venit aici când corabia cu care cãlãtoreau spre Cipru a fost adusã lângã munte din cauza unei furtuni, iar Maica Domnului a cerut Fiului ei sã-i dãruiascã acest munte și El i l-a dat. Așadar, observãm cã munții reprezintã salvarea, refugiul, locul unde oamenii se pot simți apãrați, cãci atunci când se va apropia sfârșitul lumii, ei sunt sfãtuiți "sã fugã în munți" (Matei 24, 16).

Urcarea lui Iisus pe Muntele Taborului are loc cu puțin timp înainte de rãstignirea Sa, cu 40 de zile înainte de Vinerea mare. Apostolii stãtuserã aproape 3 ani de zile cu Domnul Hristos și urmãriserã și participaserã la toatã activitatea Sa și-L urmau cu credințã peste tot. Schimbarea la fațã a Domnului Iisus Hristos înaintea apostolilor are un rost: sã-i întãreascã în credințã și sã le arate cã numai El este Fiul lui Dumnezeu, pentru care sunt în stare sã-și dea viața, așa cum s-a întâmplat mai târziu.

Din cei 12 apostoli, Domnul Iisus a luat cu El doar trei apostoli, adicã exact pe aceia care ar fi putut înțelege aceastã mare minune, aceia care erau sufletește mai deschiși prin credințã pentru aceastã descoperire a slavei lui Dumnezeu.

Sfântul Grigorie Palama ne spune cã omul poate vedea lumina Dumnezeirii Sfintei Treimi, și fãrã a deține din știința lumii, este nevoie doar de un suflet curat și credincios. Toate marile descoperiri dumnezeiești se desfãșoarã pe locuri înalte, pentru ca divinitatea sã-l ridice pe om mãcar puțin de la cele lumești, spre cele dumnezeiești. Simpla ascensiune a omului pe un deal sau pe un munte, îl desprinde întrucâtva de silniciile lumești și îl face mai predispus a primi învãțãtura divinã. La acest eveniment al Schimbãrii la Fațã participã Moise și Ilie și cei trei apostoli: Petru, Iacob și Ioan. Moise reprezenta legea cea veche datã de Dumnezeu lui Israel. Dumnezeu s-a întâlnit cu Moise de mai multe ori, dar fãrã ca Moise sã-i vadã fața, dar acum Moise se întâlnește cu El, fațã cãtre fațã, om la om. Același Dumnezeu de pe Muntele Sinai era și aici. Același dãtãtor de lege de atunci era și aici. Sfântul Ilie reprezenta pe toți acei prooroci din vechime care au profețit despre venirea lui Dumnezeu în lume, cei care au prezis moartea, Învierea, Înãlțarea, care au profețit despre Maica Domnului. Pe muntele Tabor, prezența lui Moise și a lui Ilie vrea sã arate apostolilor cã Iisus Hristos este Dumnezeu din Vechiul Testament, Cel ce a vorbit cu Ilie de atâtea ori și i-a dat putere sã facã toatã minunile descrise în cartea sfântã. Pentru Petru, Iacob și Ioan, Moise și Ilie, erau niște legende, niște mituri, alãturi de alți titani ai istoriei iudeilor, David, Avraam, Iacov și alții.

A-i vedea pe Moise și pe Ilie lângã învãțãtorul lor Iisus Hristos și chiar în momentul strãlucirii luminii dumnezeiești era o încredințare puternicã cã rabinul lor Iisus este mai mare decât Moise și Ilie, cã este chiar Fiul lui Dumnezeu.

Este chiar Mesia cel așteptat de poporul iudeu și de toate neamurile pãmântului. Pe Tabor cei trei apostoli au avut marele privilegiu de a fi asistat la o altã Înviere a Domnului, pentru ca atunci când îi vor vedea moartea ca om, sã nu se mai întristeze, fiind convinși cã El este nemuritor, fiind Fiul lui Dumnezeu.

 Pe Muntele unde ne închinãm noi, pelerinii bihoreni, alãturi de preoții noștri, s-au întâlnit demult reprezentanții Vechiului Testament cu cei ai Noului Testament, iar  în mijlocul lor era Iisus Hristos, legãtura invincibilã a celor douã testamente care vorbesc despre moștenirea Vieții Veșnice și nu despre biete moșteniri omenești supuse hoților ori stricãciunii. Și întocmai ca la Botezul Domnului, din nou se aude pe acest Munte al Taborului glasul Tatãlui din cer, care din nou întãrește iubirea și lucrarea Sa cu Iisus Hristos, pentru a-i întãri și mai tare în credințã pe cei trei apostoli și pentru a-i îndemna sã asculte numai de Fiul Lui, indiferent ce se va întâmpla. Cu o simplitate aproape dezarmantã, apostolul Petru propune sã ridice aici trei colibe, pentru Domnul, pentru Moise și pentru Ilie. Preoții ne-au arãtat aceste trei cãsuțe ridicate de creștini în amintirea generoasei propuneri a sfântului Petru, iar vederea acestor modeste cãsuțe ne-a înduioșat peste mãsurã vãdind partea profund omeneascã și grijulie a celui care îl va trãda pe Iisus de trei ori la rând, declarând curioșilor din curtea Pretoriului lui Pilat din Pont cã nu Îl cunoaște pe Iisus, dar care va plânge amar la cântatul cocoșului, aducându-și aminte de spusele Învãțãtorului care i-a prezis cã va fi trãdat chiar de cãtre el. Despre minunea apariției unui nor deasupra mânãstirii de pe Muntele Tabor chiar de Sãrbãtoarea Schimbãrii la Fațã ne-a vorbit chiar pãrintele Ciprian Pașca, care a fost martor ocular la tulburãtorul eveniment în mai multe rânduri.